Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 668/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 668/ Dosar Nr-
Sedința publică din 14 octombrie2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin B împotriva sentinței civile nr.389/CA din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de14 octombrie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 389/CA/13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții:, și, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B și în consecință:
Au fost obligați în solidar pârâții să plătească reclamanților prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006 conform art. 37 alin.2 din nr.OG 38/2003, sumele cuvenite fiecărui reclamant, în funcție de data încadrării în funcție publică, urmând a fi actualizate cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi salariale și până la data plății.
A fost obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative în calitate de ordonator principal de credite să cuprindă în buget sumele necesare plății primelor de concediu cuvenite reclamanților.
S-a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și în consecință:
A fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile bănești necesare plății primelor de concediu cuvenite reclamanților.
S-a admis cererea de intervenție formulată de intervenienții, G, - și și în consecință:
Au fost obligați în solidar pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului să le plătească intervenienților prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2004 - 2005 și 2006 conform art. 37 alin.2 din nr.OG 38/2003, sumele cuvenite fiecărui intervenient, în raport de data încadrării în funcția publică, urmând a fi actualizate cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data plății.
A fot obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în calitate de ordonator principal de credite să cuprindă în buget sumele necesare plății primelor de concediu cuvenite intervenienților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă având în vedere că din economia prevederilor nr.HG 208/2005 rezultă că bugetul de stat este gestionat de chematul de garanție.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții și intervenienții au făcut dovada prin adeverințele depuse la dosar că au calitatea de funcționari publici nu statut special iar dreptul la prima de concediu prevăzut de art. 37 alin.2 din nr.OG 38/2003 nu s-a stins pe perioada suspendării aplicării acestei dispoziții legale prin legile bugetare, fiind suspendată doar exercitarea acestui drept.
Ca urmare, după încetarea suspendării dreptul salarial este consolidat, cu efect retroactiv conform principiului constituțional al garantării drepturilor legal acordate și teoriei drepturilor câștigate, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 53 din Constituția României, suspendarea aplicării prevederilor art. 37 alin.2 din nr.OG 38/2008 nefiind justificată de vreunul dintre cazurile avute în vedere de prevederea constituțională menționată.
În consecință instanța de fond având în vedere considerentele reținute a admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu așa cum a au fost formulate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, chematul în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin DGFP B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
În motivare, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Potrivit art. 60-63 chemarea în garanție reprezintă acea formă de participare a terților la activitatea judiciară care conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în cauză a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectiv ar pierde procesul, deci această instituție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire care nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor; cererea de chemare în garanție este o acțiune pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane pentru ca aceasta să participe la apărarea sa, iar în cazul pierderii procesului pentru obținerea, prin aceeași hotărâre, obligarea chematului în garanție la plata sumelor reținute cu titlu de salarii.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite de drept reclamantului, nu îi conferă acestui nici o garanție egală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă; Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Administrației și Internelor sunt ordonatori principali de credite, iar conform art. 23 alin.3 din Legea nr. 72/1996, privind finanțele publice ( în vigoare până la data 01.01.2003 și nr. 500/2002 care intră în vigoare la 01.01.2003, art.19-35 ): " creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțare4a altui ordonator principal de credite ". Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Economiei și Finanțelor neputând fi obligat la plata și acordarea de drepturi pentru salariații altor instituții.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul a arătat că potrivit practicii Curții Constituționale că " beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de concediu, nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile invocate din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor. În consecință legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă ".
Astfel art. 41 alin.2 din Constituție prevede că salariații au dreptul la instituirea unui salariu minim brut pe tară, drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate în Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate.
Întrucât, prin art.3 alin.2 din nr.OG 33/2001, aprobată și modificată prin Legea nr. 386/2001 art. 12 alin.4 din Legea de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, art. 10 alin.3 din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, art. 9 alin.7 din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele de concediu au fost suspendate succesiv până la 31.12.2005, iar prin art. 5 alin.5 din Legea nr. 379/2005 s-a menținut starea de suspendare a acestor dispoziții până la 31.12.2006, reclamanții nu au beneficiat de primele de concediu la care erau îndreptățiți.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 389/CA/13 mai 2008 a Tribunalului Brașov este nefondat.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Consecința admiterii acestei cereri de chemare în garanție este aceea a obligării Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze sumele necesare punerii în executare a hotărârii judecătorești.
Rațiunea admiterii cererii de chemare în garanție este aceea că partea care cade în pretenții să se poată întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri.
În speță Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de autoritate publică centrală cu atribuții în elaborarea proiectului bugetului de stat, a avut inițiativa de a suspenda acordarea acestor drepturi (prima de vacanță în anii 2004, 2005, 2006 5) și tot acest minister, în aceeași calitate va avea obligația de a prevedea în proiectul bugetului de stat, respectiv în proiectul de rectificare a bugetului de stat sumele necesare executării hotărârii judecătorești.
Acest minister are și obligația legală de a acoperi cheltuielile privind despăgubirile acordate în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 389/CA/13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu sediul în B, Bd. -, nr.7, împotriva sentinței civile nr. 389/CA/13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 octombrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /13.11.2008
Dact. /02.12.2008/ 2 ex.
Jud. Fond: R.
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Clara
