Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 676/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.676/CA/2009 -
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- -- judecător
- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S - S M,-, jud. S M în contradictoriu cu intimatul reclamant - S M,-, - 6,.58, jud. S M și intimat intervenient SINDICATUL S M, 25 Octombrie, nr.1, jud. SMî mpotriva sentinței nr.370/CA din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici ( Legea nr.188/1999) -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S M - consilier juridic, în baza delegației nr.23838/02.12.2009, lipsă fiind restul părților din litigiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta recurentei depune la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de reclamant, nu mai are alte cereri, solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, fără cheltuieli de judecată, arătând că încadrarea reclamantului s-a făcut pe funcția de consilier clasa I, gradul profesional asistent, treapta I de salarizare cu un salariu de 866 RON, dispoziția emisă în acest fiind legală, instituția recurentă neputând să-i acorde un alt salariu de încadrare, decât cel stabilit de lege.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.370/CA din 11 iunie 1009, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea reclamantului domiciliat în S M, -, nr.7, -.58, jud.S M în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S M cu sediul în S M,-, jud.S M;
A admis cererea de intervenție formulată de SINDICATUL "" cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, jud.S M și-n consecință, a fost anulată Dispoziția nr.758/03.11.2008 emisă de DGASPC S M, cu obligarea pârâtei la eliberarea unei noi dispoziții prin care reclamantul să fie numit într-o funcție publică corespunzătoare care să-i asigure o echivalare a salariului de bază cu care a fost încadrat înainte de numirea în această funcție.
A fost obligată pârâta să-i restituie reclamantului diferențele salariale de care nu a beneficiat, urmare a diminuării salariului deținut și neechivalării funcțiilor și salariului, actualizate cu indicele inflației.
Au fost respinse restul capetelor de cerere, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, reclamantul a fost salariat la DGASPC S M cu contract individual de muncă în cadrul serviciului Adopți, în funcția șef serviciu lA-inspector de specialitate, având ultimul salariu de încadrare de 1188 lei.
În luna octombrie 2008, în urma demarării procedurilor de transformare a posturilor din cadrul DGASPC S M în posturi de funcționari publici cu consultarea anterioară a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, aceasta a emis avizul favorabil nr.-/2008 pentru funcțiile publice din cadrul DGASPC SMc are a stat la baza emiterii Hotărârii nr.173/20.10.2008 a Consiliului Jud.S M prin care s-au stabilit funcțiile publice și s-a aprobat organigrama, statele de funcții ale Direcției Generale de Asistență și Protecția Copilului S
Ca urmare a acestor acte normative în baza art.11 alin.1 din HG nr.611/2008 pentru aprobarea Normelor de organizare și dezvoltare a carierei funcționarilor publici, a OG nr.9/2008 cu modificările ulterioare, art.31 alin.1 și 2, art.62 alin.4 și 5, art.111 din Legea nr.188/1999, prin Dispoziția nr.758 din 03.11.2008 reclamantul a fost numit în funcția publică de consilier clasa l gradul profesional asistent iar salariul de bază s-a stabilit la 866 lei.
Reclamantul a solicitat pârâtei reanalizarea dispoziției de numire a acesteia în funcția publică, fără rezultat pozitiv.
Coroborând starea de fapt constată cu dispozițiile legale incidente, instanța de contencios administrativ a apreciat că dispoziția nr.758/03.11.2008 emisă de pârâtă este nelegală.
Instanța a constatat că numirea reclamantului în funcția publică s-a făcut după nouă ani de la apariția Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public care prevedea încă de la data intrării sale în vigoare în sarcina autorităților și instituțiilor publice obligația de a transforma posturile de natura contractuală în funcții publice.
Astfel, potrivit art. 111 din acest act normativ,"autoritățile și instituțiile publice care au prevăzute^ în statele de funcții posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuții dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (3), au obligația de a stabili funcții publice în condițiile art. 107.
(3) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioada nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite și avizate ca funcții publice vor fi numite în funcții publice de execuție dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 54 și condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcției publice.
(4) Drepturilesa/ar/a/eale persoanelor care ocupa funcții publice în condițiile alin. (3) se stabilesc potrivit salarizării funcțiilor publice în care au fost numite."
Întrucât posturile contractuale ale angajaților pârâtei nu au fost transformate în funcții publice imediat după apariția legii, urmare a modificărilor legislative repetate care au intervenit în Statutul funcționarilor publici și în sistemul de salarizare al acestora, s-a ajuns la situația în care reclamantul, deși îndeplinea atribuțiile corespunzătoare unei funcții publice de mai mulți ani, acesta să fie numit în funcția publică de consilier, clasa l, grad profesional asistent, cu un nivel de salarizare cu mult inferior salariul avut anterior, justificat de aplicarea restrictivă a dispozițiilor legale în materia salarizării funcționarilor publici.
În ce privește clasa funcției publice în care trebuia încadrat reclamantul, instanța a constatat că, față de studiile absolvite de către aceasta la data transformării postului său contractual în funcție publică, față de dispozițiile art. 11 din Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici anterior amintit potrivit căruia"condițiile de vechime prevăzute la art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, nu se aplică în cazul funcționarilor publici care au îndeplinit condițiile prevăzute de lege la data numirii în funcția publică",trebuia să fie corespunzătoare studiilor absolvite, potrivit Legii nr. 188/1999.
Instanța a constatat că pârâtă trebuia să recurgă la principiile generale care reglementează raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în special, rezultate din dispozițiile Legii privind statutul funcționarilor publici, din actele normative prin care s-au reglementat în mod succesiv drepturile salariate ale acestora și, în lipsa identificării unor principii aplicabile situației juridice a reclamantului, la dispozițiile generale ale Codului muncii sau chiar ale Constituției României.
Astfel, coroborând doar exemplificativ unele prevederi exprese ale Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, respectiv:
- art. 63 -"în carieră, funcționarul public poate promova în funcția publică și poate avansa în treptele de salarizare, în condițiile legii. Promovarea în clasa, promovarea în grade profesionale și avansarea în trepte de salarizare nu sunt condiționate de existenta unui post vacant."
-art. 65"(3) Funcționarii publici care nu îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute pentru promovarea în gradul profesional imediat superior celui deținut pot participa la concursul organizat, în condițiile legii, în vederea promovării rapide în funcția publică.
- art. 68 - "(1)tn urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară activitatea, funcționarii publici de execuție au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei funcții publice fntr-o clasă superioară celei în care sunt încadrați, în condițiile legii.
(2) Promovarea în condițiile alin. (1) se face prin transformarea postului ocupat de funcționarul public ca urmare a promovării examenului"",cu prevederile cuprinse în OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale a funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare:
- art. 6. -"(3) Funcționarii publici promovați pe o funcție publică de execuție de un grad profesional superior celui deținut beneficiază de salariile de bază prevăzute în anexele la prezenta ordonanță, pentru gradul profesional în care promovează, la treapta 3 de salarizare.Dacă funcționarul public are un salariu de bază mai M decât cel prevăzut la treapta 3 de salarizare, salariul de bază de care beneficiază după promovarea în gradul profesional se stabilește potrivit treptei de salarizare imediat superioară care asigura o creștere salariată."
- art. 9 -"(3) Funcționarii publici care absolvă o formă de învățământ superior de lungă sau de scurtă durată, încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, se numesc, prin examen, într-o funcție publică de execuție, un grad profesional și o treaptă de salarizare care să le asigure acestora o creștere de până la 20% a salariului de bază avut anterior. Examenul se organizează de autoritatea sau de instituția publică în care își desfășoară activitatea funcționarul public, pe baza unui regulament-cadru aprobat prin ordin al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici,în cazul în care, după aplicarea procentului de 20%, salariul de bază astfel stabilit se situează sub nivelul prevăzut pentru gradul profesional asistent, treapta de salarizare 3. se va acorda salariul de bază de la acest nivel."
-art. 37. -"(3) funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, cu excepția reținerilor din salariu efectuate în conformitate cu prevederile legale. Orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută"
- art. 40 "funcționarii publici care la data de 31 decembrie 2006 au salariul de baza mai M decât salariul de bază stabilit potrivit prezentei ordonanțe își păstrează salariul de bază avut",se constată ca legislația specifică funcționarilor publici încurajează perfecționarea profesională sub orice formă a funcționarilor publici prin crearea unor mecanisme derogatorii de promovare a celor care au absolvit studii superioare și prin asigurarea unei salarizări corespunzătoare noului statut social dobândit de funcționarul public.
În aceste împrejurări, reținând faptul că reclamantul a fost numit în funcția publică într-o altă modalitate decât concursul sau promovarea - prin transformarea postului său contractual în funcție publică și principiile cuprinse în dreptul muncii, în special pe cel al drepturilor salariale câștigate, al nediscriminării, autoritatea publică pârâtă, trebuia și putea fără să încalce în acest mod legea în general, să asigure încadrarea reclamantului într-un grad profesional care să îi asigure o salarizare cel puțin egală cu cea avută înainte de transformarea postului contractual în funcție publică.
Față de cele de mai sus, instanța a constatat caracterul nelegal al dispoziției de numire a reclamantului în funcția publică contestată prin prezenta acțiune în contencios administrativ, motiv pentru care în baza art.18 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art. 109 din Legea nr. 188/1999, văzând și disp.art.49 și urm. Cod de procedură civilă cu aplic.art.998 Cod civil, a admis acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată, conform prezentului dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului S M, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, se arată că hotărârea atacată este criticabilă din mai multe puncte de vedere, care de fapt constituie și motivele de recurs.
Principalul motiv de recurs, prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este faptul că hotărârea pronunțată în cauză este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Dispoziția nr.758/03.11.2008, prin care reclamantul a fost numită în funcția publică de consilier, clasa I, gradul profesional asistent, treapta de salarizare I în cadrul serviciului alternative de tip familial s-a emis, în opinia recurentei, în condiții de legalitate.
La data de 13.10.2008, în conformitate cu prevederile art.111 și 112 alin.1 din Legea nr.188/19 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a emis avizul favorabil nr.-/2008 pentru funcțiile publice din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului S
Prin Hotărârea nr.173/20.10.2008 a Consiliului Județean SMs -au stabilit funcțiile publice și s-a aprobat organigrama, statele de funcții ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului S
Ca urmare a acestor acte administrative, s-a emis pentru fiecare persoană a cărui post a stabilit ca fiind funcție publică, inclusiv pentru reclamant, o dispoziție de numire. Prin această dispoziție, fiecărui funcționar public i s-a stabilit salariul de bază care era prevăzut într-un act normativ, respectiv în nr.OG6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007, și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008. În acest sens, numit fiind în funcția publică de consilier, clasa I, gradul profesional asistent, treapta de salarizare I, reclamantului i s-a stabilit salariul de bază prevăzut în anexa nr.3 cap. B pct.1 din nr.OG6/2007, respectiv acela de 866 lei.
Consideră că nu poate să îi stabilească alt salariu de bază reclamantului, ci numai cel prevăzut de lege, cum de altfel a și făcut.
În opinia sa, motivele invocate de instanța de fond în ce privește anularea Dispoziției nr.758/03.11.2008, nu pot fi reținute ca fiind legale.
În concluzie, în ce privește anularea Dispoziției nr.758/03.11.2008, apreciază că aceasta trebuie menținută, deoarece a fost emisă în condiții de legalitate și cu respectarea art.54 din Legea nr.188/1999 ce reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea ocupa o funcție publică, în special condițiile minime de vechime în specialitatea studiilor absolvite.
În ce privește obligarea recurentei la eliberarea unei noi dispoziții prin care reclamantul să fie trecut într-o funcție publică corespunzătoare care să-i asigure echivalarea salariului de bază avut anterior, apreciază că nu poate fi admisă.
Arată recurenta că, noua reîncadrare nu încalcă în mod vădit legea și nu s-a făcut în condiții de nelegalitate, ci dimpotrivă s-au respectat dispozițiile legale prevăzute de Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, deoarece odată cu numirea în funcția publică raportul de muncă existent, în baza unui contract individual de muncă, a încetat, și astfel a început un nou raport juridic respectiv cel de serviciu, căruia i se aplică o altă legislație (în speță cea a funcționarilor publici).
Astfel, actul administrativ emis de recurentă, respectiv dispoziția nr.758/03.11.2008, pe care reclamantul îl apreciază ca fiind nelegal emis diminuându-i astfel drepturile salariale, s-a emis în condiții de legalitate, respectându-se prevederile Legii nr.188/1999, mai exact cele stabilite în art.54, și având în vedere condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional al funcției publice.
Reclamantul fiind absolvent a învățământului superior în anul 2004 nu a dobândit vechimea necesară în specialitatea studiilor absolvite astfel încât la echivalarea drepturilor salariale dobândite anterior numirii, să-i fie menținute cel puțin la același nivel.
Pe de altă parte, în mod paradoxal, prevederile legii sunt lacunare în ce privește echivalarea salariului odată cu trecerea de la raportul de muncă la raportul de serviciu, însă legea trebuie aplicată întocmai indiferent dacă ea este bună sau rea.
Este adevărat că, față de salariul de bază al reclamantei avut anterior numirii în funcția publică era mai M față de cel actual, însă apreciază că numirea în funcția publică a fost făcută și cu acordul reclamantei.
În ce privește plata diferențelor salariale cuvenite ca urmare a diminuării salariului deținut reactualizat, apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis acest capăt de cerere și consideră că el trebuie respins ca urmare a respingerii celorlalte capete de cerere. În cazul în care instanța de recurs va constata că, Dispoziția nr.758/03.11.2008 prin care reclamanta a fost numită în funcție publică s-a emis în condiții de legalitate, în consecință recurenta nu va datora aceste sume reclamantei.
În drept a invocat prevederile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă, precum și celelalte acte normative invocate.
Intimatul Sindicatul deși legal citat în cauză, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a înfățișat la dezbateri.
Intimatul prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că motivele de recurs invocate sunt nefondate. Arată că prin transformarea postului în funcție publică activitatea sa implică o importanță și un grad de responsabilitate mai M, sens în care potrivit art.15 alin.1 din Constituție, pârâta ar fi trebui să ii păstreze drepturile salariale sau chiar să îi acorde o creștere salarială. Salarul care i s-a stabilit reprezintă nu numai o retrogradare dar și o încălcare a drepturilor efectiv câștigate. Consideră că trebuia să fie numit în funcția publică de consilier clasa 1,gradul profesional superior, treapta de salarizare 2 cu un salariu de 1435 lei. Prin neacordarea acestui salariu a suferit un prejudiciu cu care consideră că trebuie să fie despăgubit astfel că se impune a i se acorda și diferențele salariale de care nu a beneficiat.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate, pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziția nr.758/03.11.2008 a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S M, reclamantul intimat a fost numit în funcția publică de consilier, clasa I, gradul profesional asistent, treapta de salarizare I, în cadrul Compartimentului Adopții, începând cu data de 3.11.2008 pe durată nedeterminată, stabilindu-i-se un salariu de bază în cuantum de 866 lei.
Încadrarea reclamantului intimat la gradul profesional "asistent" și stabilirea unui salariu de bază mai mic decât cel avut anterior numirii în funcție publică se fundamentează pe o interpretare strict literală a textelor de lege aplicabile cauzei, fără a fi luate în considerare principii de bază cuprinse în dreptul muncii, care sunt aplicabile conform art.117 din Legea nr.188/1999 și funcționarilor publici.
Astfel, după cum în mod judicios a reținut prima instanță, nu au fost respectate principiile drepturilor câștigate, a nediscriminării, al egalității de tratament și al dreptului la o plată egală pentru o muncă egală.
Conform art.111 alin.3 din Legea nr.1888/1999 "persoanele încadrate cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată de natură contractuală, care au fost stabilite și avizate ca funcții publice, vor fi numite în funcții publice de execuție dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art.54 și condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei gradului profesional al funcției publice".
Una din condițiile prevăzute de art. 54 se referă la vechimea în specialitatea studiilor, iar dispozițiile art.57 lit. c din Legea nr.188/1999 prevede o vechime de 9 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice pentru ocuparea funcției publice de execuție de grad profesional superior.
Din cartea de muncă depusă la dosarul primei instanțe, rezultă că reclamantul intimat a fost salariatul instituției recurente pe baza unui contract de muncă, în cadrul -Serviciul adopții, ca și șef serviciu IA- inspector de specialitate, având ca ultim salariu de bază de încadrare suma de 1254 lei, având o vechime de peste 9 ani în aceeași specialitate.
Dispozițiile art.57 lit. c din Legea nr.188/1999 nu au fost avute în vedere de către recurentă la încadrarea reclamantului în funcția publică, apreciindu-se în mod greșit de către aceasta că reclamantul nu avea vechimea necesară în specialitatea studiilor absolvite, cu referire strictă doar la vechimea dobândită după absolvirea învățământului superior (2004) și interpretându-se astfel eronat dispozițiile art.111 alin.3 din lege.
Ori, este inadmisibil ca prin interpretarea literală a textului legal să se ajungă la situații aberante, în care să fie ignorate condițiile concrete în care reclamantul și-a desfășurat activitatea, acesta prestând aceeași muncă și în aceeași specialitate, cu aceleași atribuții ca și cea pe care o va desfășura după numirea în funcție. Chiar instituția recurentă în fișele postului întocmite anterior, i-a recunoscut reclamantului activitatea desfășurată ca fiind vechime în specialitate pentru toată perioada în care a fost angajat, fiind inechitabil și nelegal ca ulterior, la momentul transformării postului să-i fie recunoscută ca vechime în specialitate doar perioada scursă după absolvirea studiilor superioare.
Aceste argumente ale recurentei, în sensul nerecunoașterii vechimii necesare în specialitate pentru întreaga perioadă în care reclamantul a desfășurat aceeași activitate și raportarea doar la perioada ulterioară absolvirii studiilor superioare, nu pot fi primite deoarece potrivit art.3 lit. e) din nr.HG611/2008, vechimea în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice reprezintă experiența dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfășurat o activitate într-o funcție de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale, prin raportare la documentul general de absolvire a studiilor, potrivit nivelurilor de organizare a învățământului în România.
Cât privește stabilirea funcțiilor publice pentru recurentă ca urmare a transformării posturilor contractuale, instanța de recurs constată că, avizul dat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici a fost acordat ca urmare a solicitării acestuia de către recurentă prin adresa nr.23092/2008, iar hotărârea nr.173/2008 adoptată de Consiliul Județean SMa avut la bază și raportul de specialitate nr.23093/2008 al recurentei.
Prin urmare, funcțiile publice cuprinse în organigrama aprobată prin hotărârea nr.173/2008 au fost stabilite în principal de către recurentă și nu de către și nici de către Consiliul Județean S M, care doar le-a avizat, respectiv aprobat, pentru a se putea face numirea pe aceste funcții.
De asemenea, prima instanță a dispus în mod legal, în temeiul art.998 Cod Civil, obligarea pârâtei să plătească reclamantului diferențele salariale cuvenite, reprezentând diferența dintre salariul încasat de aceasta de la numirea în funcția publică și cel care i s-ar fi cuvenit prin încadrarea într-o funcție publică corespunzătoare care să-i asigure o echivalare a salariului cu care a fost anterior încadrat.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs reținând că motivele de recurs invocate în cauză sunt nefondate, va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate, ca legală și temeinică.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S M împotriva sentinței nr.370/CA din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 08.12.2009
Jud. fond
Tehnoredact.--
5 ex./09.12.2009
3 com._______
1. DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S M - S M,-, jud. S
2. - S M,-, - 6,.58, jud. S M
3. SINDICATUL S M, 25 Octombrie, nr.1, jud. S
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
