Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 69/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.69/CA/2008 -
Ședința publică din 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar JUDECĂTOR 2: Florian Murg
JUDECĂTOR 3: Ovidiu
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor, în contencios administrativ, declarate de recurenții reclamanți, Iu, G, G, -, C, Mari, G, -, -, a, -, -,și, toți cu domiciliul în O,-, Cod Județ B, poștal - și de recurenții pârâți Autoritatea de Sănătate Publică cu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal - șiMinisterul Sănătății Publicecu sediul în B,--3, sector 1, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatul pârâtMinisterul Economiei și Finanțelorcu sediul în B,-, sector 5, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.403/CA din 16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectlitigiu privind funcționarii publici - Legea Nr.188/1999.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurenților reclamanți - toți fiind lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.291/16.11.2007 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Bihor - Cabinet Individual și recurenta pârâtă Autoritatea de Sănătate Publică O prin consilier juridic în baza delegației nr.599/15.01.2008 emisă de recurentă, lipsă fiind recurentul pârât Ministerul Sănătății Publice și intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Instanța, pune în discuția părților faptul că în conceptul de citare figurează 108 persoane având calitatea de recurenți reclamanți, iar în precizarea aflată la fila 107 - dosar fond s-a arătat că din eroare apar 12 persoane în plus în lista anexată acțiunii de fond, numărul real al reclamanților fiind de 97.
Reprezentanta recurenților reclamanți precizează că în speță este vorba despre 98 de pretenții și 98 de recurenți pe care îi reprezintă, arătând că în această fază procesuală reprezintă, pe lângă reclamanți reprezentați de acesta la fond, inclusiv și pe intervenientul.
Instanța, constată că din eroare materială pentru acest termen au fost citate ca părți în proces persoanele înscrise la pozițiile din concept: 19 -, 20 -, 22 -, 40 -, 41 -, 86 -, 87 -, 101 -, 103 -, 105 -, 107 -; precum și faptul că avocata îi reprezintă pe cei 97 de reclamanți din cauză conform precizării ulterioare de acțiune, inclusiv pe reclamantul, care din eroare n-a fost citat pentru acest termen de judecată, și, de asemenea, reprezintă și pe intervenientul. Pune în discuție faptul că în prezenta cale de atac s-a depus la dosar un nou mod de calcul.
Reprezentanta recurenților reclamanți precizează că recurenții își însușesc noul mod de calcul, menționând că suma de 295.851 lei RON reprezintă calculul corect. Arată că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Reprezentanta recurentei pârâte, de asemenea, nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți solicită admiterea recursului celor 98 de părți reprezentate de aceasta, modificarea în parte a sentinței pronunțate, drepturile materiale cuvenite sunt în sumă de 295.851 lei RON. Cu privire la recursului pârâților, precizează că în măsura în care acestea achiesează la concluziile recurenților reclamanți solicită admiterea și a acestor recursuri, iar cu privire la restul apărărilor, în măsura în care nu afectează propriile apărări, lasă aprecierea instanței modul de soluționare al acestora, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea propriului recurs, modificarea parțială a sentinței atacate în sensul acceptării acordării drepturilor în conformitate cu tabelul depus. Cu privire la celelalte două recursuri, solicită respingerea acestora, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului, în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.403/CA din 16.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice și excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune.
A admis acțiunea precizată de reclamanții, -, G, G, C, -, -, -, iu, a, -, G, - și, împotriva pârâților Autoritatea De Sănătate Publică B și Ministerul Sănătății Publice.
A obligat pe pârâți să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând primele de concediu pentru perioada anilor 2001-2006, calculate în sumă brută pentru fiecare reclamant, după cum urmează:
-1000 lei, -2511 lei, -1313 lei, -2430 lei, -2545 lei, -1759 lei, -4116 lei, -804 lei, -2108 lei, -4910 lei, -4262 lei, -2499 lei, -2342 lei, - -1940, -3066 lei, -2499 lei, -4074 lei, -2719 lei, -4888 lei, G -7569 lei, -33o7 lei, -3024 lei, -2684 lei, G -2472 lei, C -1714 lei, -4074 lei, - -1274 lei, -1216 lei, -1264 lei, -2476 lei, -5954 lei, -2430 lei, - -4479 lei, -6582 lei, -5717 lei, -2430 lei, -944 lei, -2324 lei, -737 lei, -3074 lei, -1966 lei, - -2047 lei, -1218 lei, -3235 lei, -2827 lei, -804 lei, -6860 lei, -2472 lei, -5194 lei, -3588 lei, -2430 lei, -2275 lei, -2476 lei, -3083 lei, -4549 lei, -2086 lei, -2359 lei, -4901 lei, -2932 lei, -2794 lei, -8015 lei, -2479 lei, iu -3596 lei, -2430 lei, a -1611 lei, -4622 lei, -3727 lei, -2362 lei, -2539 lei, -2689 lei, - -3202 lei, -2548 lei, -2430 lei, -2518 lei, -8498 lei, -2788 lei, -3288 lei, -1974 lei, -1553 lei, -2430 lei, 7214 lei, -2645 lei, -2430 lei, -3846 lei, G -2472 lei, -2559 lei, -1573 lei, -2479 lei, -2430 lei, -2678 lei, -1714 lei, -3960 lei, -2663 lei, -5907 lei, -1753 lei, - -4658 lei și -3539 lei.
A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, împotriva pârâților Autoritatea De Sănătate Publică B și Ministerul Sănătății Publice.
A obligat pe pârâți să plătească intervenientului drepturile salariale reprezentând primele de concediu pentru perioada anilor 2001-2006, calculate în suma brută de 8861 lei.
A obligat pe pârâți să actualizeze sumele nete cuvenite reclamanților și intervenientului cu rata inflației până la data efectuării plății.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, și în consecință, a respins acțiunea precizată de reclamanți și cererea de intervenție față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamanții din acțiunea precizată la fila 107 din dosar și intervenientul au calitate de funcționari publici în cadrul Autorității de Sănătate Publică
cuprinse între anii 2001 - 2006 în care au avut calitate de funcționari publici sunt arătate în listele depuse de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică B, liste care cuprind și calculul primelor de concediu în sumă brută (filele 116-120).
Deși reclamanții și intervenientul sunt în raporturi de serviciu cu Autoritatea de Sănătate Publică B - instituție publică cu personalitate juridică, instanța constată că și pârâtul Ministerul Sănătății Publice are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât, ca ordonator principal de credite, Ministerul Sănătății Publice are obligația de a întreprinde măsurile ce se impun, în condițiile legii, pentru cuprinderea în bugetul propriu și al instituției din subordine a fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Nu are calitate procesuală pasivă Ministerul Finanțelor Publice întrucât nu este titularul obligației de plată a drepturilor bănești cuvenite funcționarilor încadrați ai altor instituții publice, iar în conformitate cu dispozițiile Legii 500/2002 și ale OG22/2002, fondurile bănești necesare plății acestor drepturi pentru funcționarii din cadrul Autorității de Sănătate Publică B se prevăd în buget de Ministerul Sănătății Publice - în calitate de ordonator principal de credite și de Autoritatea de Sănătate Publică B - în calitate de ordonator secundar.
Prin art.33, al.2 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici (devenit art.34, al.2 din Legea 188/1999 republicată) s-a prevăzut:
"Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Această prevedere legală a fost suspendată, succesiv în perioada anilor 2001-2006, prin art.3, al.1 din OUG33/2001 și apoi, cu câte un an prin legile bugetului de stat pe anii 2002-2006.
Suspendarea dreptului la prima de concediu nu a mai fost dispusă prin legile bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007.
Suspendarea succesivă a dreptului la prima de concediu nu înseamnă însă că, dreptul ar fi fost anulat câtă vreme dispozițiile art.34, al.2 din Legea 188/1999 nu au fost abrogate.
Dreptul la prima de concediu nu a fost înlăturat prin nici o altă dispoziție legală în această perioadă.
Conform prevederilor art.64, al.2 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, la expirarea duratei de suspendare a actului normativ, dispozițiile afectate de suspendare reintră de drept în vigoare.
Măsura suspendării în perioada anilor 2001-2006 nu a avut ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale, deoarece suspendarea nu este echivalentă cu abrogarea pe termen limitat a legii, cu lipsa temporară a dreptului însuși.
Odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării prevederilor legale, obligația corelativă dreptului la prima de concediu a devenit executorie.
Acordarea primelor de concediu fiind suspendată prin actele normative cu caracter temporar, anual, dar în mod succesiv, neîntrerupt în perioada anilor 2001-2006, implicit a fost suspendat și exercițiul dreptului la acțiune, astfel cum rezultă și din dispozițiile art.1886 din cod civil, conform cărora nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere.
Data începerii curgerii dreptului la acțiune este situată în speță la momentul încetării suspendării legale - 31.12.2006 - când s-a născut dreptul la acțiune.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat recurs reclamanții, -, G, G, C, -, -, -, iu, a, -, G, - și și intervenientul solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul corectării sumelor primite de către unii dintre reclamanți.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că sunt funcționari publici în cadrul Autorității de Sănătate Publică a județului B, prin acțiunea formulată solicitând obligarea pârâților la plata primelor de vacanță neîncasate începând cu anul 2001, însă dintr-o eroare de calcul sumele cuvenite fiecărui funcționar s-au stabilit greșit datorită complexității cauzei și modificărilor dese ale legislației.
În drept au fost invocate prev.art.3041Cod procedură civilă.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs și recurentul Ministerul Sănătății Publice solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței, în privința excepției lipsei de obiect a cererii că dreptul reclamanților la prima de concediu a fost suspendat prin acte normative succesive iar dreptul lor se va naște la data expirării termenului de suspendare deoarece până la data respectivă dreptul lor nu există, pe perioada suspendării el neproducând efecte. De asemenea în privința excepției lipsei calității sale procesuale pasive arată că ministerul are doar atribuția de a aviza bugetul de venituri și cheltuieli a instituțiilor din subordinea sa, legislația din vigoare stabilind în sarcina ordonatorului de credite secundar - Autoritatea de Sănătate Publică B obligația de a repartiza bugetul aprobat conform clasificației bugetare, situație în care ministerul nu are calitate procesual pasivă.
Instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile Codului muncii și Legii 188/1999 din cuprinsul cărora rezultă clar cui îi revine obligația plății drepturilor salariale și a celorlalte drepturi izvorâte din raporturile de serviciu.
Cu privire la respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune arată că dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut odată cu actele prin care acest drept s-a suspendat, suspendarea acordării lor neconducând la suspendarea dreptului de a se adresa intimatei. Pe fondul cauzei arată că dispoziția art.34 alin.2 invocată nu a produs efecte juridice de la apariția sa până în prezent fiind în mod legal suspendată anual conform art.54, 64 din Legea 24/2000, ele neputând fi aplicate decât după încetarea suspendării. Consideră de asemenea că dispozițiile art.64 alin.2 din Legea 24/2000 nu sunt aplicabile în speță deoarece dispoziția legală din discuție nu a intrat în vigoare. Măsurile de protecție socială stabilite prin lege pot fi suspendate pentru o perioadă determinată fără ca evenimentul legislativ să conducă la restrângerea drepturilor fundamentale ce decurg din statutul de salariat al persoanelor.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs în termen și recurenta Autoritatea de Sănătate Publică B solicitând admiterea recursului, în principal modificarea sentinței în totalitate în sensul respingerii cererii ca neîntemeiate, iar în subsidiar modificarea în parte în sensul de a modifica sumele acordate conform tabelului anexat cererii de recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că funcționarii publici individualizați în cuprinsul sentinței recurate au solicitat plata primelor de concediu aferente anilor 2001 - 2006 în conformitate cu disp.art.33 alin.2 din Legea 188/1999. Dispoziția invocată a fost suspendată succesiv prin legile anuale bugetare până la data de 31.12.2006. Consideră că nu se poate reține afirmația primei instanțe bazată pe prev.art.64 alin.2 și 3 din Legea 24/2000 deoarece în opinia sa însuși dreptul la plata primei de concediu a fost suspendat nu doar plata lui, neputând fi reținută argumentația în sensul că prin încetarea dispoziției prin care s-au suspendat prevederile legale reclamanții ar fi îndreptățiți la plata sumelor solicitate. Dacă legiuitorul intenționa să suspende numai plata primei de concediu prevederea expres acest aspect însă legile de suspendare au prevăzut suspendarea însăși a dreptului subiectiv civil în materialitatea sa. În subsidiar arată că în tabelul inițial depus la instanța de fond s-au strecurat unele greșeli de calcul datorate complexității calculelor și perioadei mari la care se referă suma calculată inițial de 306.306 lei fiind de fapt doar 295.851 lei defalcată pe fiecare funcționar în parte în tabelul anexat.
Instanța de recurs, analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu reține următoarele:
Recurenții reclamanți și recurentul intervenient au calitatea de funcționari publici în cadrul recurentei Autoritatea de Sănătate Publică B, având dreptul potrivit prev.art.34 alin.2 din Legea 188/1999 republicată, ca pe lângă indemnizația de concediu să primească o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat, dispoziția legală existând și în varianta inițială a Legii 188/1999 la art.33 alin.2, lege intrată în vigoare potrivit art.104 la 30 zile de la data publicării în Monitorul Oficial nr.600/8.12.1999.
Prevederea legală invocată a fost suspendată succesiv în perioada anilor 2001 - 2006 prin art.3 alin.1 din OUG 33/2001 iar ulterior prin legile bugetare a anilor 2002 - 2006, după data expirării termenului prevăzut în ultima suspendare, dispoziția legală nefiind suspendată în continuare și a intrat de drept în vigoare potrivit art.64 alin.2 din Legea 24/2000. Sub acest aspect se reține că motivul de recurs invocat de recurentul Ministerul Sănătății Publice în sensul că aceste dispoziții legale nu ar reintra de drept în vigoare deoarece ele nu au fost în vigoare, sunt nefondate.
Măsura suspendării dispusă prin actele normative arătate mai sus nu a echivalat cu suspendarea însuși a dreptului prevăzut de legiuitor în favoarea funcționarilor publici deoarece prin aceste dispoziții s-a suspendat doar exercițiul acestui drept care a existat în continuare, însă s-a amânat aplicarea lui, măsura suspendării neechivalând cu abrogarea dreptului respectiv. În consecință se reține că și motivul de recurs invocat de recurenta Autoritatea de Sănătate Publică B în sensul că s-ar fi suspendat prin actele normative însăși dreptul subiectiv și că acesta nu ar fi existat pe perioada suspendării este nefondat.
În privința motivului de recurs invocat de recurentul Ministerul Sănătății Publice B privitor la excepția lipsei de obiect al cererii reclamanților și intervenientului datorită formulării cererii anterior încetării suspendării se reține că este nefondat atâta vreme cât la data de 31.12.2006 a încetat perioada de suspendare iar acțiunea a fost formulată la data de 9.05.2007 moment la care prevederea legală invocată era reintrată în vigoare și aplicabilă iar beneficiarii ei erau îndreptățiți la solicitarea acordării drepturilor de care nu au beneficiat pe perioada suspendării obligația corelativă de plată a primei de concediu fiind executorie, cum în mod judicios a reținut și prima instanță.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive în cauză a recurentului pârât Ministerul Sănătății Publice reiterată prin motivele de recurs se reține că în mod corect și legal a reținut prima instanță că excepția invocată este neîntemeiată, Ministerul Sănătății Publice în subordinea căruia se află Autoritatea de Sănătate Publică B unde își desfășoară activitatea funcționarii publici din cauză, având calitate de ordonator principal de credite are calitate procesual pasivă în cauză.
Într-adevăr potrivit disp.art.4 pct.49 din HG 862/2006 invocat ministerul are atribuția de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor din subordinea sa, însă prin această atribuție chiar dacă nu repartizează direct creditele bugetare aprobate, are obligația de a întreprinde măsurile care se impun în condițiile legii de cuprindere în bugetele pe care le avizează a fondurilor necesare plății drepturilor salariale, prin avizul său controlând propunerile de buget. În consecință se reține că motivele de recurs invocate în această privință sunt nefondate.
De asemenea nefondat este și motivul de recurs ce vizează soluționarea greșită de prima instanță a excepției prescripției dreptului la acțiune deoarece astfel cum a reținut prima instanță, dreptul la acțiune s-a născut la momentul încetării suspendării, dată de la care a început să curgă și termenul de prescripție. Ori, încetarea suspendării exercițiului dreptului la prima de concediu a avut loc la data de 31.12.2006, dată în raport de care acțiunea a fost introdusă în termen legal. Suspendarea succesivă dispusă prin actele normative invocate a avut un caracter continuu, iar faptul că ea s-a dispus prin acte succesive aferente fiecărui an nu înseamnă că termenul de prescripție ar fi început să curgă înlăuntrul perioadei de suspendare, atâta vreme cât în toată perioada 2001 - 2006 aplicarea dispoziției a fost suspendată.
Cu privire la sumele cuvenite fiecărui funcționar public în parte se reține că împreună cu cererea de recurs recurenta Autoritatea de Sănătate Publică Bad epus o nouă anexă cuprinzând modul de calcul și sumele cuvenite fiecărui funcționar în parte arătând că în modul de calcul depus la prima instanță s-au strecurat unele erori materiale. Analizând cele două moduri de calcul a sumelor cuvenite se reține că între acestea există diferențe în privința cuantumului cuvenit fiecărui funcționar, unora dintre ei calculându-se sume mai mari ori mai mici sau aceleași sume cu cele calculate în primul mod de calcul depus. C de al doilea mod de calcul depus în recurs cuprinde o sumă totală de 295.851 lei iar primul tabel o sumă totală de 306.306 lei, funcționarii publici recurenți învederând instanței de recurs că sunt de acord cu sumele calculate în cel de al doilea mod de calcul depus în recurs.
Sub acest aspect se reține că recursul declarat de către toți funcționarii publici ai pârâtei recurente Autoritatea de Sănătate Publică B este parțial nefondat în privința cererilor de recurs formulate de acei funcționari cărora prima instanță le-a admis acțiunea pentru o sumă mai mare decât cea cuvenită ori în urma recalculării sumelor a rămas în privința lor suma calculată inițial și acordată de prima instanță. În consecință se reține că acești funcționari publici nu au un interes justificat de a solicita modificarea hotărârii primei instanțe, iar pentru ceilalți funcționari publici cărora în urma recalculării a rezultat că li se cuvine o sumă mai mare decât cea acordată de prima instanță, nu sunt îndreptățiți ca în numele acelor funcționari să conteste hotărârea.
De asemenea față de acești funcționari cărora li s-a acordat mai mult de prima instanță decât li s-ar fi cuvenit datorită modului eronat de calcul depus inițial sunt fondate, motivele de recurs invocate de către recurenții Ministerul Sănătății Publice și Autoritatea de Sănătate Publică B în partea privind obligarea lor la plata unor sume nedatorate.
Pentru aceste considerente instanța de recurs reține că recursul declarat de recurenții, -, G, G, C, -, -, -, G, -, și este nefondat urmând ca în baza prev. art.312 Cod procedură civilă să fie respins ca atare.
De asemenea pentru aceleași motive expuse mai sus, constatându-se fondate motivele de recurs formulate de recurenții, -, iu, a, Ministerul Sănătății Publice și Autoritatea de Sănătate Publică B privitoare la suma cuvenită funcționarilor publici urmează să se dispună în conformitate cu prev. art.304 pct.9 și 312 Cod procedură civilă admiterea ca fondate a recursurilor declarate de către acești recurenți cu consecința modificării în parte a sentinței recurate conform dispozitivului prezentei decizii și menținerii ei cu privire la restul dispozițiilor în privința cărora motivele de recurs invocate sunt nefondate.
Instanța nu a acordat cheltuieli de judecată deoarece acestea nu s-au solicitat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți, -, G, G, C, -, -, -, G, -, și intervenientul recurent, toți cu domiciliul ales în O,-, județ.
ADMITEca fondate recursurile declarate de recurențiiMinisterul Sănătății Publicecu sediul în B,--3, sector 1, Autoritatea de Sănătate Publică cu sediul în O,-, județ, -, iu, a, și,toți cu domiciliul ales în O,-, județ B, împotriva sentinței nr.403/CA din 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o modifică în parteîn sensul căadmiteacțiunea precizată de reclamanții, -, G, G, C, -, -, -, iu, a, -, G, -și, toți cu domiciliul ales în O,-, județ B, împotriva pârâțilorAutoritatea de Sănătate Publică, cu sediul în O,-, județ B, șiMinisterul Sănătății Publicecu sediul în B,--3, sector 1 și în consecință:
Obligă pe pârâți să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând primele de concediu pentru perioada anilor 2001-2006, calculate în sumă brută pentru fiecare reclamant, după cum urmează:
-679 lei, -2279 lei, -1635 lei, -2198 lei, -2279 lei, -1602 lei, -3799 lei, -201 lei, -2361 lei, -6375 lei, -4262 lei, -2233 lei, -2021 lei,--1940 lei, -3066 lei, -1917 lei, -3760 lei, -2719 lei, -4888 lei, -7569 lei, -2709 lei, -2590 lei, -2477 lei, -2219 lei, C -1237 lei, -2590 lei,--912 lei, -1010 lei, -956 lei, -2021 lei, -5292 lei, -2198 lei, - -4019 lei, -5951 lei, -5717 lei, -2198 lei, -944 lei, -2117 lei, -410 lei, -3074 lei, -2198 lei,--2279 lei, -1011 lei, -3235 lei, -3158 lei, -201 lei, -5737 lei, -2219 lei, -5845 lei, -3991 lei, -2198 lei, -2275 lei, -2244 lei, -3083 lei, -4127 lei, -2086 lei, -2143 lei, -4901 lei, -3254 lei, -2562 lei, -8015 lei, -2247 lei,iu-4195 lei, -2198 lei,a-1634 lei, -4622 lei, -3413 lei, -2136 lei, -2332 lei, -2423 lei,--2492 lei, -2282 lei, -2198 lei, -2265 lei, -8498 lei, -2812 lei, -3288 lei, -6648 lei, -1477 lei, -2198 lei, 7214 lei, -2050 lei, -2198 lei, -3544 lei, -2219 lei, -2347 lei, -1945 lei, -2247 lei, -2198 lei, -2678 lei, -1461 lei, -3815 lei, -2410 lei, -5907 lei, -1577 lei,--3101 lei și -3539 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - -pentru - - -
plecat din instanță prin pensionare
semnează președintele instanței
G
Red.dec.jud. în concept. 20.02.2008
Jud.fond / Gh.
Dact.
2 exemplare/ 21 februarie 2008
Președinte:Ioana Dina TătarJudecători:Ioana Dina Tătar, Florian Murg, Ovidiu
