Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 71/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR.71/ DOSAR NR-
Sedința publică din 05 februarie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - -JUDECĂTOR 3: Georgeta
- -- -președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B împotriva sentinței civile nr. 3489/C din 23.10.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 05 februarie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată că:
La data de 15.05.2007, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, solicitând instanței de judecata ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6.641lei astfel cum se menționează în Anexa nr.1 poziția nr. 1, drepturi bănești ce reprezintă primele de vacanță pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004 și 2005, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației și dobânda de referință până la data efectuării plății efective.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului - a tribunalului Brașov în care instanța pe baza probelor administrate a pronunțat sentința civilă nr. 3489/C/23.10.2007, prin care s-au dispus următoarele: s-a admis cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentate de primele de vacanță aferente anilor 2001, 2002,2003, 2004 și 2005, ce urmează a fi actualizate cu rata inflației și dobânda de referință a BNR până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
In perioada anilor 2001 - 2005 reclamantul a avut calitatea de funcționar public în cadrul Direcției, Solidarității Sociale și Familiei
In această calitate ar fi trebuit să beneficieze de drepturile prevăzute de art.34 alin.2 din Legea nr.188/ 1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în conformitate cu care " Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat ".
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată însă prin art.3, alin.1 din OUG nr.33/2001 și apoi, în mod succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat până la 31.12.2006.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a respins-o ca neîntemeiată deoarece, acordarea drepturilor în cauză cădea în sarcina pârâtei, în a cărei organigramă era înscris reclamantul.
In fond, analizând dispozițiile de suspendare, instanța de fond a reținut că acestea contravin art.41 și 53 din Constituția României, deoarece dreptul la primă de concediu constituind un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză contravine și dispozițiilor art.38 din Codul Muncii în conformitate cu care " Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate ".
Ca urmare, instanța de fond a constatat că suspendarea dreptului la primă de concediu este lipsită de efecte juridice și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de abrogare a dreptului respectiv înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și deci se impune a fi acordat retroactiv.
In consecință, instanța a admis acțiunea reclamantului și să obligat intimata să-i plătească primele de concediu așa cum au fost solicitate în scris sume care vor fi actualizate în raport de rata inflației și dobânda legală până la data plății efective, conform art.0182 și 1084 Cod civil, coroborate cu art.161, alin.4 din Codul Muncii.
Întrucât intimata nu a depus la dosar notă de calcul cu privire la suma de 6.641 RON solicitată de reclamant și deoarece s-a solicitat și achitarea drepturilor salariale și calculul dobânzii, instanța de fond nu a obligat intimata la plata unei sume determinate, urmând a se face calculul conform art.371 indice 2 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 3489/C/2007 a tribunalului Brașov, pârâta Bad eclarat recurs în termen legal criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii reclamantei ca nefondate, iar pe excepție respingerea acțiunii față de pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive a
În dezvoltarea motivelor de recurs, Baa rătat următoarele:
Pe excepție - instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a B, întrucât raporturile de serviciu s-au desfășurat la B, dar numirea sa a fost făcută de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, instituția centrală fiind Director executiv a Bn umit prin Ordinul Președintelui Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B, nr. 259/30.04.2001.
În baza acestui ordin, pârâta a susținut că nu are calitate procesuală pasivă și a solicitat respingerea acțiunii față de aceasta și să se admită excepția invocată.
II. Pe fond, pârâta recurentă a invocat faptul că soluția instanței de fond este neîntemeiată și nelegală, deoarece, prin actele normative au fost suspendare drepturile ce reprezintă prime de vacanță stabilite prin art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 și că nu poate avea efecte juridice textul de lege pentru perioada pretinsă de reclamantă.
Mai mult, era esențial pentru instanță să fi constatat că, data fiind natura raporturilor dintre părți și data fiind calitatea de funcționar public a reclamantului, plata oricăror sume de bani, în speță prima de concediu, se face din fonduri bugetare alocate anual cu acest scop.
Având în vedere suspendarea succesivă, prin legile bugetului de stat, a dispozițiilor referitoare la acordarea primelor de concediu funcționarilor publici, în niciunul din anii respectivi, 2001- 2005, nu au fost prevăzute fonduri bugetare cu aceasta destinație.
Astfel, a solicitat a se reține că executarea dispozițiilor sentinței recurate, în sensul plății sumelor cu titlu de prima de concediu, în lipsa fondurilor bugetare cu această destinație, ar conduce la comiterea infracțiunii de deturnare de fonduri de către toți cei care ar aviza plata acestor sume sau, la ipoteza absurdă, a unor executări silite imobiliare, în lipsa fondurilor bugetare.
Dacă, într-adevăr, ar exista un prejudiciu cauza reclamantului și care ar trebui reparat, atunci soluția instanței privind atât actualizarea sumei cu rata inflației cât și dobânda, până la data plății efective, conduce la repararea de două ori a aceluiași prejudiciu, ceea ce, nu este permis și nici legal.
III. O altă critică adusă de recurentă - este faptul că în sentința atacată s-a strecurat o eroare materială fiind trecută ca pârât angajator în loc de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Față de această critică instanța urmează aoî ndrepta prin motivarea deciziei de recurs în sensul că potrivit actelor dosarului, acestea dovedesc calitatea de pârâta a B și nu B.
Cu toate acestea, nu se poate reține că recursul ar fi întemeiat pe fond, sens în care se va respinge critica de la punctul III, ci se va aprecia ca o eroare materială de dactilografiere a sentinței civile a Tribunalului, care se va constata în recurs în baza art. 281 Cod procedură civilă.
În ce privește temeiul de drept invocat de recurenta, art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă instanța constată că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, deoarece instanța nu și-a depășit competența și atribuțiile, privind soluționarea cauzei.
Așa fiind se vor înlătura toate criticile aduse de recurentă atât pe excepție cât și pe fond sentinței atacate, constatând că aceste critici sunt neîntemeiate.
În concluzie, se constată că recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, este nefondat, sens în care se va respinge conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă iar sentința atacată se va menține ca legală și temeinică.
În ce privește poziția recurentei exprimate verbal, ca în cazul respingerii recursului, să nu se acorde și dobânzi legale la primele de concediu, instanța urmează aor espinge, având în vedere prevederile art. 998, art.999 și art. 1082, 1084 Cod civil, care prevăd acoperirea prejudiciului integral, adică prejudiciu efectiv, rata inflației aplicată la suma datorată și beneficiul nerealizat de reclamant prin neplata sumei respective la termenul cuvenit ( anual, înainte de plecarea în concediul de odihnă ), sens în care se va acorda și dobândă legală.
Așa fiind, față de aceste aspecte se va respinge recursul declarat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă ca fiind neîntemeiat și nelegal.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, împotriva sentinței civile nr. 3489/C/23.10.2007 a tribunalului Brașov secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 05 februarie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /13.02.2008
Dact./19.02.2008/2 ex.
Jud. Fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
