Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 70/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR. 70/ DOSAR NR-
Sedința publică din 05 februarie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - -JUDECĂTOR 3: Georgeta
- -- -președinte secție
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ împotriva sentinței civile nr. 3015/C din 25 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- având ca obiect vânzări spații comerciale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 05 februarie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3015/com/25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr- s-a respins excepția prescripției, invocată de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, s-a admis acțiunea formulată de reclamantele, -, în contradictoriu cu intimata Direcția, Solidarități Sociale și Familiei B, aceasta fiind obligată să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând primele de concediu pentru perioada 2002-2003, actualizate cu rata inflației și dobânda legală, până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În perioada anilor 2002 și 2003 reclamanții au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției, Solidarității Sociale și Familiei
În această calitate ar fi trebuit să beneficieze de drepturile prevăzute de art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în conformitate cu care " Funcționarul public, are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. "
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată însă prin art. 3, alin. 1 din nr.OUG33/2001 și apoi în mod succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat, până la 31.12.2006.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond a respins- ca neîntemeiată, deoarece, acordarea drepturilor în cauză fiind suspendată prin lege până la 31.12.2006, implicit până la această dată a fost suspendat și dreptul la acțiune.
În fond, analizând dispozițiile de suspendare, instanța de fond a reținut că acestea contravin art. 41 și 53 din Constituția României, deoarece dreptul la primă de concediu, constituind un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză contravine și dispozițiile art. 38 din Codul muncii, în conformitate cu care " Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate. "
Ca urmare, instanța de fond constatat că suspendarea dreptului la primă de concediu este lipsită de efecte juridice și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de abrogare dreptului respectiv, înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și deci se impune a fi acordat retroactiv.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat intimata să le plătească primele de concediu, așa cum au fost solicitate în scris, sume care vor fi actualizate în raport cu rata inflației și dobânda legală până la data plății efective, conform art. 1082 și 1084 Cod civil, coroborate cu art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția, Solidarități Sociale și Familiei B solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerii acțiunii.
În susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune recurenta a invocat dispozițiile art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958.
Recurenta a formulat în temeiul art. 60-63 Cod procedură civilă cerere de chemare în garanție a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa Județeană de Pensii B, susținând că intimații reclamanți au fost salariați în cadrul Corpului de control al fostei Direcții de Muncă și Solidaritate Socială, însă conform art. 37/1 din OUG nr. 189/2001 coroborat cu Ordinul nr. 94/18.02.2002 erau plătiți din bugetul asigurărilor sociale de stat, banii pentru plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi cuvenite acestora fiind repartizați Direcției de Muncă și Solidaritate Socială de către Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin Casa Județeană de Pensii
Pe fond recurenta a invocat faptul că dreptul al prima de concediu a fost suspendat, în concordanță cu posibilitățile financiare ale statului.
Intimații, - au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, respectiv respingerea recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă instanța de control judiciar constată că recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 3015/com/25 septembrie 2007 Tribunalului Brașov este nefondat.
Curtea constată că în mod corect a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune având în vedere că drepturile reclamanților la prima de vacanță a fost reglementat prin dispozițiile art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 așa cum era în vigoare în perioada 2002-2004. Aceste drepturi nu au fost puse în plată dat fiind faptul că au fost suspendate succesiv prin mai multe legi, respectiv legile bugetare care au fost enunțate în cuprinsul sentinței de fond.
Conform dispozițiilor art. 7 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. Momentul la care se naște dreptul la acțiune, coincide cu data la care este încălcat dreptul subiectiv. Prin urmare, atâta timp cât dreptul reclamanților a fost suspendat succesiv, prin legile bugetare nr. 743/2001, nr.631/2002, nr.507/2003 și nr.511/2004, implicit a fost suspendat și dreptul la acțiune. Legea bugetului de stat pentru anul 2007, nu mai prevede nici o dispoziție referitoare la suspendarea primelor de vacanță, astfel încât dreptul la acțiune se naște începând cu data de 1.01.2007.
ș adar numai de la această dată instan ț a de judecată putea să analizeze legalitatea măsurii suspendării plă ț ii primelor de vacan ță, ș i nu mai înainte, așa cum corect a procedat instan ța de fond.
Prin urmare instan ț de fond putea să analizeze legalitatea măsurii suspendării, numai după ce această măsură a încetat. ș adar în mod corect instan ț a de fond a apreciat că suspendarea s-a realizat cu încălcarea dispozi ț iilor constitu ț ionale, ce reglementează drepturile salariale, în special exerci ț iul acestor drepturi, ce constau în prime de vacan ț
Referitor la chemare în garanție Curtea constată că potrivit art. 61alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 316 și art.294 alin.1 Cod procedură civilă această cerere trebuie depusă până la prima zi de înfățișare, la instanța de fond, ea neputând fi formulată în recurs.
Pe fond, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de primele de concediu odată ce motivele care au fost avute în vedere la suspendarea acordării acestor drepturi, au încetat.
Prima de vacanță este un drept de remunerare prevăzut de art. 34 din Legea nr. 188/1999 (art. 35 după republicare) privind Statutul funcționarilor publici. Acest drept s-a născut din lege și conferă titularilor prerogativele de a pretinde celuilalt subiect de drept al raportului juridic, în speță recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, să efectueze o anumită prestație, aceea de a da o sumă de bani cu titlu de primă de concediu.
Într-adevăr, acest drept a fost suspendat succesiv prin legile bugetului de stat, dar suspendarea nu echivalează cu înlăturarea lui. Un drept câștigat în temeiul unei legi nu poate să fie îngrădit prin reglementări ulterioare. Legea nouă poate dispune doar pentru viitor. Dispozițiile legale care prevedeau acest drept nu au fost niciodată abrogate. Prin Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007, o asemenea suspendare nu mai este prevăzută. Mai mult, prin nr.OUG 146/2007 s-a prevăzut acordarea acestui drept pentru anii 2001 - 2006.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva sentinței civile nr. 3015/C din 25 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul Direcția de Muncă și Protecție Socială B, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 3015/com/25 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 05 februarie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /15.02.2008
Dact. /21.02.2008/2 ex.
Jud. Fond.
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
