Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 74/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR. 74/ DOSAR NR-
Sedința publică din 05 februabrie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - -JUDECĂTOR 3: Georgeta
- -- -președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 3729 din 23.11.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B, intimatul reclamant, lipsă fiind ceilalți intimați reclamanți.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 05 februarie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată că:
La data de 25.10.2007, reclamanții, în calitate de funcționari publici la. comuna, au chemat în judecată pe pârâta B, solicitând pe cale contenciosului administrativ obligarea pârâtei la plata către reclamanți pentru perioada 2001-2006 drepturilor reprezentând prime de vacanță, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației aferentă de la cadența fiecărei obligații până la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferentă de la scadența fiecărei obligații până la plata efectivă a sumelor recalculate potrivit petitului 1.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr-.
Instanța în baza probelor de la dosar a pronunțat sentința nr. 3729/CA/23.10.2007, prin care a admis acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, și în consecință: a obligat pârâta să plătească reclamantelor drepturile bănești reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2001,2002, 2003, 2004, 2005 2006, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă sumelor de mai sus până la data plății efective a acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanții funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B, au solicitat obligarea pârâților la plata primei de vacanță aferentă anului2001.
Temeiul legal al dreptului la prima de vacanță îl constituie art. 34, alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publice, republicată, în conformitate cu care " Funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat".
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată prin art. 3 alin.1 din G nr. 33/2001 și apoi în mod succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat până la 31 decembrie 2006.
Analizând dispozițiile de suspendare, instanța de fond a constat că acestea contravin art. 41 și 53 din Constituția României, deoarece dreptul de primă de vacanță constituind un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului de muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză, contravine și dispozițiile art. 38 din Codul muncii, în conformitate cu care " Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturilor recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Ca urmare, instanța de fond a apreciat că fiind lipsită de efecte juridice suspendarea dreptului la prima de vacanță și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de abrogare a dreptului respectiv, înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și se impunea a fi acordat retroactiv.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea reclamantelor și a obligat pârâta să le plătească reclamantelor prima de vacanță aferentă anului 2006, conform adeverințelor de la dosar.
În baza art. 1082-1084 Cod civil, sumele vor fi actualizate în raport cu rata inflației, până la data plății, având în vedere deprecierea monedei naționale, de la data când s-a născut dreptul până la data plății efective.
Instanța de fond nu a avut în vedere precizarea de acțiunea, întrucât suma solicitată reprezintă totalul pretențiilor bănești, iar adeverințele anexate nu emană de la pârâtă și drepturile nu au fost cuantificate de un expert contabil judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților formulată și precizată, ca neîntemeiată și respingerea cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că soluția dată de instanța de fond este greșită, deoarece prin dispozițiile OUG nr. 33/2001, ale Legii 631/2002 lega bugetului de stat pentru anul 2003, ale Legii 507/2003 lega bugetului pentru anul 2004, ale Legii 511/2004 privind bugetul pentru anul 2005 și Legea 379/2007 pentru bugetul pe anul 2006, acordarea acestor prime de vacanță au fost suspendate succesiv și ca atare pârâta nu se află în culpă.
Mai arată că hotărârea atacată este nelegală și prin prisma prevederilor constituționale, deoarece legiuitorul avea posibilitatea să suspende măsurile de protecție socială stabilite prin lege, fără a respinge drepturile și libertățile ce decurg din statutul de salariat al persoanelor, astfel încât acțiunea reclamanților este neîntemeiată.
O altă critică adusă de recurentă se referă la faptul că legea bugetului de stat reprezintă o normă de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații. potrivit Legii nr.500/2002 privind finanțele publice cu modificările ulterioare nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului precum și judecarea cauzei în lipsă.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și 304/1 Cod procedură civilă.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr. 3729/CA/23.11.2007 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate de recurenta pârâtă B, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Conform probelor de la dosar rezultă că instanța de fond, a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății pronunțând o hotărâre temeinică și legală admițând acțiunea formulată și precizată de reclamanți cu cheltuieli de judecată.
Cât privește prima critică de recurs, în sensul că primele de vacanță au fost greșit acordate de instanța de fond deoarece aceste drepturi au fost suspendate succesiv din 2001-2006 prin acte normative OUG și legile bugetului - acte succesive, nu poate fi primită această critică, deoarece așa cum a argumentat și instanța de fond suspendarea executării plății primelor de vacanță nu conduce la înlăturarea unui drept prevăzut de lege în favoarea funcționarilor publici.
Astfel că, se va înlătura această critică ca neîntemeiată.
În ce privește faptul că prin legile bugetului nu au fost cuprinse aceste plăți, fiind suspendată măsura acordării primelor de vacanță prevăzută de Legea 188/1999, nu poate fi reținută critica, pe motivul că s-au respectat prevederile legale de suspendare a acestor măsuri de protecție, deoarece suspendarea nu înlătura dreptul la plata primelor de concediu prevăzut de Codul muncii și de statutul funcționarului public.
Așa fiind se va înlătura această critică ca neîntemeiată.
În ce privește critica adusă sentinței atacate, prin prisma prevederilor constituționale, în sensul că legiuitorul avea posibilitatea să suspende măsurile de protecție socială stabilite prin lege, fără a restrânge drepturile și libertățile salariaților, instanța de recurs constată că este neîntemeiată această critică deoarece, dreptul la prima de vacanță, este un drept fundamental și inclus în categoria dreptul la muncă și drepturi salariale, și ca atare nu poate fi limitat, restrâns, astfel nu ar mai avea garanția prevăzută de Constituție și s-ar crea o inechitate.
Astfel că se va înlătura ca neîntemeiată și această critică formulată de recurentă cu privire la sentința atacată.
În ce privește critica adusă sentinței Tribunalului Brașov, pentru nelegalitate pe motivul că potrivit Legii 500/2002, privind finanțele publice, pârâta nu poate efectua plățile de prime de vacanță câtă vreme nu sunt finanțate aceste cheltuieli și că ele nu pot fi înscrise în buget dacă nu există o bază legală, instanța de recurs nu poate reține această critică deoarece există bază legală pentru acordarea acestora drepturi de primă de vacanță iar dreptul există și nu poate fi încălcat ci trebuie respectat.
Ca atare cheltuielile respective trebuiesc efectuate, înscrise, în buget, astfel încât se va înlătura critica formulată sub acest aspect ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată de intimații reclamanți, în mod corect aceștia au susținut respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de tribunalul Brașov ca fiind legală și temeinică, conformă cu prevederile legale constituționale.
Ca atare, instanța de recurs va reține ca justificată apărarea formulată de reclamanți în recurs, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
În concluzie, față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța constată ca neîntemeiate toate critice formulate în recurs sens în care se vor înlătura iar recursul va fi respins ca nefondat, în baza art. 312 alin1 Cod procedură civilă, iar în consecință, se va menține ca legală și temeinică sentința atacată a Tribunalului Brașov
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B ca reprezentant în teritoriu al pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 3729/23.10.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 05.02.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /13.02.2008
Dact. /21.02.2008/ 2 ex.
Jud. Fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
