Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 73/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZI A Nr. 73/
Ședința publică din 05 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENRALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr. 3728 din 05.07.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință di n acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 05 februarie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3728/CA/23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, și în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, aceasta fiind obligată să plătească reclamanților drepturi bănești reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2001, 2002,2003, 2004, 2005, 2006, sume ce urmau să fie actualizate cu rata inflației la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă acestor sume, până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente.
Reclamanții funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B, au solicitat obligarea pârâților la plata primei de vacanță aferentă anului2001.
Temeiul legal al dreptului la prima de vacanță îl constituie art. 34, alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publice, republicată, în conformitate cu care " Funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat".
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată prin art. 3 alin.1 din G nr. 33/2001 și apoi în mod succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat până la 31 decembrie 2006.
Analizând dispozițiile de suspendare, instanța de fond a constatat că acestea contravin art. 41 și 53 din Constituția României, deoarece dreptul de primă de vacanță constituind un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului de muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză, contravine și dispozițiile art. 38 din Codul muncii, în conformitate cu care " Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturilor recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Ca urmare, instanța de fond a apreciat că fiind lipsită de efecte juridice suspendarea dreptului la prima de vacanță și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de abrogare a dreptului respectiv, înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și se impunea a fi acordat retroactiv.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea reclamantelor și a obligat pârâta să le plătească reclamantelor prima de vacanță aferentă anului 2006, conform adeverințelor de la dosar.
În baza art. 1082-1084 Cod civil, sumele vor fi actualizate în raport cu rata inflației, până la data plății, având în vedere deprecierea monedei naționale, de la data când s-a născut dreptul până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurenta a arătat că dispozițiile privind acordarea primelor de vacanță au fost suspendate inițial prin nr.OUG 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești. Ulterior acordării acestui drept a fot suspendată prin legi bugetare aferente anilor 2003, 2004, 2005 și 2006.
Recurenta a mai arătat că cererea de acordare a primelor de concediu este neîntemeiată și din prisma prevederilor constituționale, potrivit cărora măsurile de protecție socială sunt stabilite prin lege, legiuitorul având posibilitatea de a suspenda aceste măsuri pentru o durată de timp determinată, fără ca acest eveniment legislativ să conducă la restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ce decurg din statutul de salariat al persoanelor.
De asemenea, a precizat că legea bugetului de stat reprezintă norma de finanțare a recurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații. Potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțelor publice cu modificările ulterioare nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, pe de o parte, iar pe de altă parte, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Intimații au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 3728/CA/23 noiembrie 2007 Tribunalului Brașov, este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de primele de concediu odată ce motivele care au fost avute în vedere la suspendarea acordării acestor drepturi, au încetat.
Prima de vacanță este un drept de remunerare prevăzut de art. 34 din Legea nr. 188/1999 (art. 35 după republicare) privind Statutul funcționarilor publici. Acest drept s-a născut din lege și conferă titularilor prerogativelor de a pretinde celuilalt subiect de drept al raportului juridic, în speță recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice, să efectueze o anumită prestație, aceea de a da o sumă de bani cu titlu de primă de concediu.
Într-adevăr, acest drept a fost suspendat succesiv prin legile bugetului de stat, dar suspendarea nu echivalează cu înlăturarea lui. Un drept câștigat în temeiul unei legi nu poate să fie îngrădit prin reglementări ulterioare. Legea nouă poate dispune doar pentru viitor. Dispozițiile legale care prevedeau acest drept nu au fost niciodată abrogate. Prin Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007, o asemenea suspendare nu mai este prevăzută. Mai mult, prin nr.OUG 146/2007 s-a prevăzut acordarea acestui drept pentru anii 2001 - 2006.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 3728/2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B B-dul - nr. 7, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 3728/23 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2008.
PREȘEDINTE, - - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, |
Red./15.02.2008
Tehnoredact./18.02.2008/ 2 ex.
Jud. fond,
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
