Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 711/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 711/2008
Ședința publică din data de 19 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și de către pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI S împotriva sentinței civile nr. 2400/07.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu reclamantul și cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE,având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999 - spor fidelitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile formulate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2.proc.civ. La data de 07.03.2008 pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Sad epus întâmpinare, în 2 exemplare.
urtea de Apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2.400 din data de 07.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaja fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului INSPECTORATUL DE POLIȚIE S și a chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin S; ADMISĂ acțiunea reclamantului împotriva pârâților INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B, INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI S și a chematului în garanție prin S, iar pe cale de consecință au fost obligați pârâții și chematul în garanție, în limitele competențelor legale, să plătească reclamantului suma de 1.068 lei reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2005, sumă ce se va actualiza în raport cu rata inflației, de la data plății efective.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului de rând 1, în condițiile în care drepturile solicitate derivă din raporturile de muncă este neîntemeiată.
Referitor la excepția invocată de chematul în garanție, reține de asemenea, că excepția este neîntemeiată întrucât rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare a ordonatorilor principali de credite precum și proiectele de rectificare a acestor bugete.
Cu privire la pretențiile deduse judecății, reține instanța, că reclamantul face parte din categoria salariaților îndreptățiți la acordarea sporului.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin S și Instituția Prefectului S solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
Prin demersul inițiat Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale a ministerului, în considerarea că nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios, în litigiile de muncă cererea de chemare în garanție nu este admisibilă, nefiind aplicabile disp. art. 60 - 63.pr.civ. iar o obligație de garanție nu există, simplul fapt al calității de ordonator de credite nu conferă o garanție legală din partea ministerului pentru eventuale sume ce ar trebui plătite într-un raport rezultat din contractul de muncă.
În plus, relevă recurentul că, în conformitate cu prev. nr.HG 386/2007, ministerul doar elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul bugetului precum și proiectul legii de rectificare, operând rectificările corespunzătoare; că legea bugetară poate fi modificată doar prin legi de rectificare, cărora li se aplică aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale inițiale, nu permite cheltuieli pentru limitele prevăzute, iar potrivit art. 4 din nr.OG 22/2002, ordonatorii de credite au obligația de a vira credite în condițiile legii pentru asigurarea creditelor necesare instituțiilor din subordine și pentru efectuarea de plăți stabilite prin titluri executorii, Ministerul Internelor fiind singura parte obligată în raportul dedus judecății și în măsură să asigure sursele necesare plăților.
Instituția Prefectului Județului S în susținerea celor solicitate a arătat că acordarea drepturilor bănești potrivit art. 57 din nr.OG 38/2003 se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților, iar fonduri de către ordonatorul principal de credite nu i-au fost acordate.
Mai arată recurentul că instituția este ordonator terțiar de credite, iar potrivit Legii nr. 500/2002 are obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate și în aceste condiții, câtî vreme măsura suspendării a fost operantă potrivit actelor normative în vigoare la momentele respective, acordarea drepturilor pe anul 2005 este fără temei și nu poate fi făcută.
În fine, se mai arată că prin decizia nr. 38/2005, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legii bugetului de stat pe anii 2004 și 2005 care au suspendat acordarea drepturilor respective; că în mod greșit a fost obligată instituția la plata pentru tot anul 2005, deoarece a fost funcționar public cu statut special în cadrul instituției doar în perioada 01.04.2005 - 31.05.2005.
Examinând argumentele aduse prin recursurile declarate, Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că activitatea intimatului-reclamant este finanțată de la buget, iar potrivit Legii nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor pentru pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului general. Astfel, rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Prin urmare, raportat la abilitatea prevăzută de lege, ministerul poate figura în proces în condițiile disp. art. 60.pr.civ. iar din această perspectivă nu se poate reține excepția lipsei calității procesuale și nici faptul că în mod greșit prima instanță a aplicat dispozițiile legale, procedura menționată nefiind interzisă în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor.
Desigur, se susține de recurenți că în condițiile legii bugetare, cheltuielile se angajează în anumite limite care nu pot fi depășite și ca atare din perspectiva legii bugetare nu pot fi acordate, că orice modificare trebuie justificată și cerută de ordonatorul de credite. Atare susțineri, nu pot fi primite întrucât cuprinderea unor sume în buget nu le poate fi imputată recurenților, entitățile recurente având obligația statuării cu privire la bugetul de stat, inclusiv sub aspectul aprobării și virării de sume. Pe de altă parte, instituția rectificării bugetare este funcțională și impune în sarcina entităților implicare pentru a cuprinde în proiectele de buget sume neprevăzute, respectiv sume stabilite ca drepturi prin dispozițiile aplicabile funcționarilor publici sau sume ce ar rezulta din hotărâri judecătorești.
În plus, faptul că, în condițiile legii și ale nr.OG 22/2002, ordonatorul de credite este obligat să ia măsuri, nu poate duce la exonerarea obligației recurenților de a lua ei însuși măsuri de a include, respectiv a adopta, proiectul legii bugetare sau de rectificare, în concordanță cu sumele ce urmează a fi primite de intimați în baza unor eventuale hotărâri judecătorești pentru a se evita astfel și neîndeplinirea obligației de a aproba virarea și efectuarea doar a cheltuielilor cu destinație precisă.
Desigur, se susține că în dispozițiile de acordarea a drepturilor au fost suspendare, iar în urma verificărilor constituționalității actelor normative referitoare la suspendarea aplicării drepturilor s-a stabilit că acestea sunt legale potrivit deciziei nr. 38/2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 221/2005.
Atare susțineri nu pot fi reținute ca argument al modificării soluției arătate întrucât suspendarea nu a înlăturat dreptul în esență lui, ci a avut ca efect amânarea plății dreptului fără a-l afecta în substanță.
În acest sens, a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XIII din 12.12.2005 pronunțată în interesul legii, apreciind că textele vizând drepturi suplimentare neconținând vreo referire la desființarea dreptului ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.
Prin urmare, față de dispozițiile legii aplicabile funcționarilor ce conferă dreptul invocat de reclamant la statuările prin decizia în interesul legii, aplicabile prin analogie situației vizând dreptul suplimentar, Curtea reține că în mod just prima instanță a reținut temeinicia pretențiilor, iar sub acest aspect, susținerile recurenților sunt neîntemeiate.
Nici susținerile referitoare la cele reținute prin decizia Curții Constituționale nu prezintă concludența preconizată de recurenți în cauză întrucât prezentul litigiu nu se poartă asupra posibilității sau imposibilității de suspendare, ci asupra existenței însăși a dreptului și asupra efectelor încetării suspendării asupra substanței dreptului.
În plus, nici restul afirmațiile vizând desfășurarea activității într-o anumită perioadă nu pot fi reținute deoarece o dovadă cu privire la statutul intimatului nu a fost făcută de recurent.
Prin urmare, constatându-se că nu sunt motive întemeiate, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și de către INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 2.400 din 7 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
.
Dact./2 ex./14.04.2008.
Jud.fond:,
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
