Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 722/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 722
Ședința publică din 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Pătrru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 262/5.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Direcția Poliției de Frontieră T și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului recurent, consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate de I și consilier juridic în reprezentarea pârâtei de II.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul pârâtei de I, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate.
Reprezentantul pârâtei de II, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 8403/30/12.11.2007reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T și Direcția Poliției de Frontieră T, anularea actului administrativ nr. -/6.09.2007 emis de T precum și a actului nr. -/1.10.2007 emis de T prin care s-a dispus neacordarea compensației pentru chirie și respingerea contestației reclamantului precum și obligarea pârâților să emită actul solicitat, de acordare a compensației pentru chirie; cu cheltuieli de judecată.
In motivare, s-a arătat că reclamantul este angajat ca și agent III în cadrul Poliției de Frontieră T desfășurându-și activitatea la punctul de frontieră și locuind efectiv în T, pe str. -, - 20,s ca,.2,.2. jud. T împreună cu soția și 2 copii minori. Prin Dispoziția nr. S/-/1.06.2005 a fost mutat în interesul serviciului la. Conform art. 2 din HG 284/2005 polițiștii beneficiază de o compensație lunară pentru chirie în cazul în care sunt mutați în interesul serviciului în altă localitate decât cea în care își au domiciliul, dacă nu efectuează naveta de la locul de muncă în localitatea de domiciliu și dacă și-au stabilit reședința în localitatea în care a fost mutat în interesul serviciului la adresa locuinței închiriate.
Ca atare actele administrative ale pârâților prin care s-a respins cererea de compensare a chiriei sunt nelegale realizându-se o confuzie între punctul de trecere a frontierei și comuna, punctul de frontieră aparținând O situație similară a existat și anterior când prin Hotărârea nr. 11/4.05.2004 MAI a admis contestația reclamantului apreciind că beneficiază la dreptul la compensarea chiriei întrucât în acea perioadă a fost mutat de la la deci în cadrul aceleiași unități, situație identică cu cea din prezent.
În baza art. 14 si 15 din Legea 554/2004 reclamantul a solicitat suspendarea actelor administrative atacate până la soluționarea irevocabilă a cauzei apreciind că există atât cazul bine justificat cat și prevenirea unei pagube iminente ținând cont de nevoile materiale ale unei familii cu doi copii minori și cheltuielile apreciabile din cursul lunilor de iarnă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră s-a opus la admiterea acțiunii arătând că în fapt reclamantul nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 2, lit. f din HG 284/2005 în sensul că nu și-a stabilit reședința în localitatea în care a fost mutat în interesul serviciului la adresa locuinței închiriate. Susținerile reclamantului cu privire la Hotărârea nr. 11/4.05.2004 din dosar 40754/2004 nu are nici o relevanță în cauză întrucât la baza acesteia a stat HG 66/2003 abrogat prin art. 19 din HG 284/2005.
În privința cererii de suspendare, se solicită respingerea acesteia arătând că cele doua condiții prevăzute de art. 14 și 15 din Lg. 554/2004 sunt imperative și denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminentei producerii pagubei.
Pârâta Direcția Poliției de Frontieră T, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții arătând ca aceasta nu are personalitate juridică iar reclamantul este angajatul T, instituție cu personalitate juridică conform art. 12 alin 4 din OUG 104/2001. Se mai arată că parata nu are calitatea de ordonator de credite și deci nu poate pune în aplicare o eventuală hotărâre a instanței prin care s-ar acorda pretențiile reclamantului.
Pe fondul cauzei s-a arătat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată întrucât acesta nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 2 lit. f din HG 284/2005.
În privința cererii de suspendare a actului administrativ atacat s-a arătat că reclamantul nu a făcut dovada condițiile imperative prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește cererea de suspendare a actelor administrative atacate până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze prin încheierea din 28.11.2007 instanța a respins cererea reclamantului reținând că nu s-a dovedit existența cazului bine justificat așa cum este el definit de art. 1 lit. t din Legea 554/2004 câtă vreme deși starea de fapt invocată de reclamant poate fi asimilată cu cea ce a stat la baza Hot 11/4.05.2004 întrucât vizează dreptul reclamantului la compensarea chiriei în analiza dispozițiilor legale aplicabile s-a constatat ca Hotărârea nr. 11/2004 a avut la baza prevederile HG 66/2003 iar prezentele acte administrative atacate s-au bazat pe HG 284/2005 astfel încât nu există o îndoială serioasă asupra legalității acestora.
Instanța nu a reținut nici îndeplinirea condiției privind paguba iminentă întrucât reclamantul nu se află în situația suportării unor pierderi salariale ci în situația neîncasării unor venituri suplimentare aspect care nu caracterizează o situație excepțională de natură să determine suspendarea actelor administrative atacate.
Soluția primei instanțe a fost menținută prin Decizia civila nr. 20/17.01.2008 a Curții de Apel Timișoara care a reținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prev. de art. 14 alin 1 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 262/CA/5.03.2008, Tribunalul Timișa respinsca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții T și Direcția Poliției de Frontieră
În analiza pe fond a cererii reclamantului, instanța a reținut că reclamantul este încadrat la pârâtul T - sectorul Poliției de Frontieră, cu sediul în localitatea, jud. T ca funcționar public cu statut special și are gradul profesional de agent principal de poliție.
Prin raportul nr. -/29.06.2007 reclamantul a solicitat aprobarea compensării lunare pentru chirie conform HG 284/2004 iar prin adresa nr. -/6.09.2007 emisă de T s-a respins cererea reclamantului cu motivarea că nu îndeplinește condiția prevăzută la art. 2 litera f din HG 284/2005. Împotriva acestui act administrativ reclamantul a formulat contestația prevăzută de art. 18 din HG 284/2005 înregistrată sub nr. -/12.09.2007 și soluționată prin adresa nr. -/1.10.2007 de către Direcția Poliției de Frontieră T prin care s-a procedat la respingerea contestației arătându-se că de vreme ce reclamantul nu are stabilită reședința în localitatea în care a fost mutat în interesul serviciului respectiv în localitatea nu îndeplinește una din condițiile cumulativ prevăzute de art. 2 din HG 284/2005.
Câtă vreme pârâta Direcția Poliției de Frontieră T este emitenta adresei nr. -/1.10.2007 prin care s-a respins contestația reclamantului formulată în baza art. 18 din HG 284/2005,adresa a cărei anulare s-a solicitat prin acțiunea de față, instanța reținut că pârâta are calitate procesuală pasivă independent de faptul că nu are calitatea de ordonator de credite ce ar putea fi obligat la plata drepturilor pretinse de reclamant,această ultimă calitate fiind fără importanță în cauză sub aspectul pretențiilor formulate de reclamant, motiv pentru care instanța a procedat la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive ținând cont de prevederile art. 1 alin 1 din L 554/2004 potrivit căruia ca orice persoană ce se consideră vătămată în drept sau interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului și recunoașterea dreptului pretins.
Raportat la pretenția reclamantului de anularea actelor atacate și de recunoașterea dreptului de a beneficia de compensația de chirie instanța reținut că în mod corect prin actele atacate s-a procedat la neacordarea compensației pentru chirie raportat la situația de fapt a reclamantului. Astfel, acesta are domiciliul în localitatea S, jud. și a fost mutat în interesul serviciului la,cu sediul în localitatea prin Dispoziția șefului T nr. S/-/01.06.2005.Reclamantul și-a stabilit reședința în localitatea T str. -, -0,. A,.2.
Față de dispozițiile Hotărârii de Guvern nr.284/2005, instanța a reținut că pentru a beneficia de compensarea chiriei polițiștii trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile prevăzute la art. 2 lit. a-f în sensul că polițistul mutat în interesul serviciului în altă localitate decât cea în care are domiciliul, beneficiază de compensația lunară pentru chirie dacă îndeplinește cumulativ respectivele cerințe printre care și aceea privind stabilirea reședinței în localitatea în care a fost mutat în interesul serviciului la adresa locuinței închiriate potrivit lit.
În speță reclamantul a fost mutat în interesul serviciului la cu sediul în localitatea și în această localitate avea obligația de a-și stabili reședința la adresa locuinței închiriate. Chiar daca sediul unității în care activează reclamantul respectiv T este în T, reclamantul nu a fost mutat în interesul serviciului in localitatea T ci în localitatea și ca atare pentru a beneficia de compensarea acestei chirii trebuia să-și stabilească reședința în localitatea unde a fost mutat în interesul serviciului la adresa locuinței închiriate,scopul legiuitorului fiind acela de a evita efectuarea unor cheltuieli suplimentare cu chiria pentru personalul mutat în interesul serviciului. Nimic nu-l împiedică pe reclamant să-și stabilească reședința într-o altă localitate respectiv în T dar atunci numai poate pretinde compensația lunară pentru chirie pentru ca pentru o atare situație nu mai îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. a-f din HG 284/2005.
Nu pot fi reținute nici susținerile reclamantului potrivit cărora sectorul Poliției de Frontieră nu are sediul în localitatea și nu confundă cu aceasta întrucât conform art. 12 alin 6 din OUG 104/2001 în cadrul inspectoratelor județene se organizează si funcționează la nivel teritorial sectoare ale poliției de frontieră. Aceste sectoare își au sediile in localitățile de frontieră respective mai precis sectorul poliției de frontieră are sediul în localitatea.
De altfel, reclamantul a fost mutat în interesul serviciului prin dispoziția șefului T de la PCTF la PCTF ambele fiind sectoare ale Poliției de Frontieră T iar în speță mutarea în interesul serviciului s-a realizat în localitatea.
Instanța nu și-a putut însuși nici considerentele din acțiunea introductivă legate de situația similară cu cea analizată prin Hot. nr. 11/4.05.2004 din dosarul 40754/2004 al MAI întrucât la baza hotărârii menționate au stat prevederile HG 66/2003 în prezent abrogate prin art. 19 din HG 284/2005 și acestea vizau îndeplinirea altor condiții pentru acordarea compensației chiriei. Astfel potrivit art. 1 din HG 66/2003,polițistul mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul, în situația în care nu efectuează naveta ori nu deține locuință proprietate personală și nu i se poate asigura spațiu de locuit, avea dreptul la compensarea chiriei lunare, în cuantum egal cu chiria prevăzută în contractul de închiriere, dar nu mai mult de 50% din salariul de bază al polițistului. Situația era una distinctă de cea prevăzută în actuala reglementare care a inclus suplimentar printre altele și condiția ca polițistul să-și stabilească reședința în localitatea în care a fost mutat în interesul serviciului la adresa locuinței închiriate potrivit art. 2 lit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul,solicitând admiterea acestuia, arătând în principal că instanța de fond a apreciat în mod nelegal un principiu fundamental sancționabil de CEDO conform căruia niciunei persoane nu i se poate impune să își mute familia de la oraș la sat.
La dosar s-a depus întâmpinare de către Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării, se arată că reclamantul nu efectuează naveta la și de la locul de muncă; nu deține locuința proprietate personală în localitatea în care a fost numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului; unitatea de poliție în care polițistul este încadrat nu are posibilitatea să îi asigure acestuia și după caz, membrilor familie sale spațiu de locuit corespunzător; polițistul nu are atribuții prin contract de închiriere, o locuință din fondul locativ de stat în localitatea unde a fost numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului; polițistul nu are un contract de închiriere, altul decât cel încheiat și înregistrat la administrația financiară în condițiile legii; și-a stabilit reședința în localitatea în care a fost numit în prima funcție
mutat în interesul serviciului.
Mai se menționează că Tribunalul Timișa reținut în mod corect că prezenta cauză poate fi asimilată cu starea de fapt invocată de reclamant, însă actele normative aplicabile în timp sunt cu totul diferite.
S-a mai depus la dosar de către Direcția Poliției de Frontieră T, întâmpinare, prin care apreciază că soluția dată de Tribunalul Timiș este temeinică și legală și ca atare solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prezentul litigiu a fost determinat de refuzul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T de a deconta chiria reclamantului pentru o locuință din municipiul T, în condițiile Hotărârii de Guvern nr. 284/2005, întrucât domnul a fost mutat în interesul serviciului în localitatea, autoritatea pârâtă susținând că reclamantul are dreptul la decontarea chiriei pentru locuința pe care o va închiria în localitatea.
Criticând hotărârea Tribunalului Timiș, care a respins cererea domniei sale, reclamantul a arătat că este angajatul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T, aceasta fiind unitatea în cadrul căreia își desfășoară activitatea, iar faptul că această unitate are mai multe sectoare, în diferite localități, nu presupune obligația de a-și stabili reședința în fiecare din aceste localități.
Invocând dispozițiile art. 3 lit. b) din Hotărârea de Guvern nr. 284/2005, domnul a arătat că instanța de fond a făcut o regretabilă confuzie între Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T și Sectorul Poliției de Frontieră, și că refuzând decontarea în continuare a chiriei pentru o locuință închiriată în municipiul T - unde locuiește familia reclamantului, instanța de fond a încălcat un principiu fundamental protejat de Convenția europeană a drepturilor omului, conform căruia nici unei persoane nu i se poate impune să își mute familia de la oraș la sat, având libertatea alegerii domiciliului.
Curtea precizează că, potrivit art. 1 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 284 din 7 aprilie 2005, privind stabilirea cuantumului și condițiilor de acordare a compensației lunare pentru chirie cuvenite polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 19 aprilie 2005 și modificată ulterior prin Hotărârea Guvernului nr. 520/2007 și prin Hotărârea Guvernului nr. 1487/2007, "polițiștii aflați în situațiile prevăzute la art. 31 alin. (1) și alin. (1^1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, au dreptul la o compensație lunară pentru chirie, calculată în raport cu salariul de bază corespunzător lunii pentru care se cuvine acest drept, în cuantum de:
a) 50% din salariul de bază, dacă locuința închiriată se află în municipii, stațiuni turistice ori balneare sau în localități cu situații deosebite, dar nu mai mult decât este prevăzut în contractul de închiriere;
b) 40% din salariul de bază, dacă locuința închiriată se află în alte localități decât cele prevăzute la lit. a), dar nu mai mult decât este prevăzut în contractul de închiriere".
Conform art. 2 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 284/2005, "polițistul numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul beneficiază de compensația lunară pentru chirie dacă îndeplinește cumulativ următoarele cerințe:
a) nu efectuează naveta la și de la locul de muncă din/în localitatea de domiciliu;
b) polițistul ori soția/soțul acestuia/acesteia nu deține locuință proprietate personală în localitatea în care a fost numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului";
c) unitatea de poliție în care polițistul este încadrat nu are posibilitatea să îi asigure acestuia și, după caz, membrilor familiei sale spațiu de locuit corespunzător;
d) polițistul ori soția/soțul acestuia/acesteia nu are atribuită, prin contract de închiriere, o locuință din fondul locativ de stat în localitatea unde a fost numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului;
e) polițistul ori soția/soțul acestuia/acesteia are un contract de închiriere, altul decât cel prevăzut la lit. d), încheiat și înregistrat la administrația financiară în condițiile legii;
f) și-a stabilit reședința în localitatea în care a fost numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului, la adresa locuinței închiriate potrivit lit. e)".
Curtea consideră că reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Hotărârea de Guvern nr. 284/2005, întrucât acesta a fost "mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul", iar art. 3 alin.1 se referă la cazul polițistului"mutat în interesul serviciuluiîn localitatea în care își are domiciliul".
Examinând condițiile de acordare a acestui drept, Curtea amintește dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 360 din 6 iunie 2002, privind Statutul polițistului, conform cărora"polițistul numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul și care nu deține locuință proprietate personală în acea localitate, nici el și nici soția/soțul acestuia, în situația în care nu i se poate asigura spațiu de locuit corespunzător, are dreptul la o compensație pentru chirie de până la 50% din salariul de bază".
Curtea observă că textele legale citate nu precizează expres că locuința care se închiriază trebuie să fie situată în localitatea n care a fost mutat polițistul în interesul serviciului.
Pe de altă parte, art. 31 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 face referire la"polițistul care nu deține locuință proprietate personală în acea localitate"în care a fost mutat, rezultând de aici că dreptul la decontarea chiriei este determinat de împrejurarea că polițistul în cauză nu are posibilitatea de a-și asigura locuință în localitatea în care a fost mutat în interesul serviciului.
Curtea concluzionează, așadar, că dreptul polițistului la decontarea chiriei se naște numai în ipoteza în care locuința închiriată se situează în localitatea în care a fost mutat polițistul în interesul serviciului, iar nu într-o altă localitate.
Referirile la instituția sau autoritatea care aprobă decontarea chiriei nu au relevanță în această chestiune, întrucât art. 31 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 face referire la posibilitatea decontării chiriei pentru locuința închiriată în localitatea în care polițistul a fost mutat în interesul serviciului, iar nu în mod obligatoriu la localitatea în care este situat sediul unității angajatoare.
Așadar, din dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, precum și din textul art. 2 din Hotărârea de Guvern nr. 284/2005 nu rezultă că unitatea angajatoare poate deconta chiria numai în cazul în care locuința închiriată este situată în localitatea în care se află sediul acelei instituții.
Așadar, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T - chiar dacă este unitatea în care își desfășoară activitatea reclamantul - are obligația de a deconta chiria în localitatea din raza competenței sale teritoriale în care sunt mutați polițiștii în cauză, iar nu numai în localitatea în care este situat sediul acestei instituții, respectiv în
Așadar, în raport cu dispozițiile menționate anterior, Curtea consideră că reclamantul are dreptul la decontarea chiriei în cazul în care închiriază o locuință în localitatea în care a fost mutat în interesul serviciului, iar nu în mod obligatoriu în localitatea în care își are sediul unitatea angajatoare.
În privința încălcării principiului libertății de alegere a domiciliului, Curtea apreciază că refuzul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T de a deconta reclamantului chiria în localitatea T - în condițiile în care acesta a fost mutat în interesul serviciului în localitatea - nu aduce atingere libertății reclamantului și familiei sale de a-și stabili domiciliul în
Libertatea alegerii domiciliului nu impune obligația autorității angajatoare de a deconta chiria aferentă locuinței alese de reclamant în orice condiții.
De asemenea, mutarea reclamantului în altă localitate decât cea în care locuiește familia sa nu presupune obligarea mutării tuturor membrilor familiei polițistului în cauză.
Date fiind aceste considerații, Curtea apreciază că soluția recurată este temeinică și legală, recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 262/CA/5.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 262/CA/5.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - -
GREFIER,
- -
Red./30.06.2008
Tehnodact /2 ex./1.07.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecători,
.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Pătrru Răzvan, Mircea Ionel Chiu
