Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 756/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr- - 31.01.2008

DECIZIA CIVILĂ Nr. 756

Ședința publică de la 19 Iunie 2008

PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu

JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu

JUDECĂTOR:- -

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C-S împotriva Sentinței Civile nr. 350 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- privind pe intimatul reclamant - G, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea pârâtei recurente consilier juridic,lipsă fiind intimatul reclamant

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că a fost depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare din partea intimatului reclamant, în dublu exemplar, un exemplar comunicându-se reprezentantei recurentei pârâte, care nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentanta recurentei pârâte solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii recurate, ca fiind temeinică și legală,pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune la dosar.

CURTEA

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.350 din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-, s-a respins excepția calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii C-

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 22.03.2004 - 19.03.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cu excepția perioadei suspendării raportului de serviciu 6.609.2004 - 4.09.2006.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului sporul de vechime de 10% începând cu data de 04.09.-2006 actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.

S-a respins cererea reclamantului privind plata sporului de stabilitate și fidelitate în procent de 20% din salariul de bază și privind contravaloarea tichetelor de masă și tichetelor cadou, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța, în baza art. 137 alin.l Cod procedură civilă a procedat la soluționarea cu prioritate a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată prin întâmpinare, pe care a respins-o pentru următoarele considerente:

Pretențiile ce formează obiectul acestui dosar izvorăsc dintr-un raport juridic de serviciu încheiat între reclamant ca angajat și pârâta Casa Județeană de Pensii C-S ca angajator, aceasta din urmă având personalitate juridică și buget propriu. În consecință, între reclamant și pârâtă există raporturi de muncă, reclamantul fiind numit în funcție de către directorul executiv al Casei de Pensii, în conformitate cu art. 23 a1in. 4 din HG nr. 13/2004, coroborat cu art. 62 din Legea nr. 188/1999. De asemenea, potrivit art. 40 alin. 21it. c din Codul muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractul de muncă aplicabil revine angajatorului, respectiv pârâtei.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul este funcționar public în cadrul Casei Județene de Pensii C-S din iunie 2001, iar în perioada 06.09.2004-04.09.2006 i-a fost suspendat raportul de serviciu la cerere pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.

Referitor la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare instanța reține că dreptul reclamantului - funcționar public, la plata acestora a fost reglementat prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999. Prin art. 44 din OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 și art.48 din OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 29 alin.l lit. c și d din Legea nr. 188/1999 (art. 31 alin. 1 lit. c și d după republicarea legii), pentru perioada 2004 - 2006.

Raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei-credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare căzute in sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având in vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii. Condițiile in care aceste drepturile salariale sunt stabilite trebuie efectuate in sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse in Legea nr.188/1999, republicată.

Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru anii 2004 - 2006 nu mai sunt in vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 a1.3 din Legea nr.24/2000 privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege in sensul că "dispoziția afectată de suspendare reintră de drept in vigoare", rezultă că suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.

Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu puteau fi anulate prin actele normative menționate. De altfel, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept.

În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.

Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat in perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.

De aceea respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate, în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.

Așa fiind, instanța apreciază că suspendarea, în două rânduri succesive, a aplicării disp. art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative OUG 92/2004 și OG 2/2006, a fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamantului la încasarea indemnizației reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pe perioada 2004 - 2006, motiv pentru care in temeiul art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 și art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea fiind admisă pentru perioada 22.03.2004 - 19.03.2008, cu excepția perioadei în care raportul de serviciu al reclamantului a fost suspendat pentru creșterea copilului in vârstă de până la doi ani, respectiv 6.09.2004 - 4.09.2006.

Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța respins-o întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele condițiile de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.

Potrivit art. 1082 Cod civil, pârâta va fost obligată la plata de daune interese echivalente cu actualizarea sumelor cu rata inflației la data plății efective.

În ceea ce privește cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la acordarea sporului de vechime de 10% începând cu data de 4.09.2006, instanța a constatat că este întemeiată pentru următoarele considerente:

n perioada 06.09.2004 - 03.09.2006, raportul de serviciu al reclamantului a fost suspendat, la cerere, fiind în concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, iar din data de 04.09.2006 reclamantul și-a reluat activitatea.

Potrivit dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, aceștia beneficiază și de sporul pentru vechime în muncă. De asemenea, conform dispozițiilor art. 18 al. 7 din Legea nr. 7/2007 pentru aprobarea nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, constituie vechime în muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport de aceasta.

Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, incidente n speța de față, tribunalul apreciază că susținerea pârâtei că perioada in care reclamantul a fost în concediu pentru creșterea copilului nu poate fi luată în calcul la stabilirea vechimii în muncă este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 7/2007, care sunt derogatorii de la dreptul comun.

De asemenea, nu trebuie făcută confuzie între vechimea în muncă și vechimea in funcția publică. Astfel, dispozițiile art. 11 al. 3 dinOG nr. 6/2007statuează că pentru acordarea sporului de vechime în muncă, autoritatea sau instituția publică va lua in considerare integral și perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare. Or, noțiunea de vechime în funcția publică reprezintă un criteriu de promovare în funcția publică, care intră implicit în componența vechimii în muncă.

Având în vedere că din însumarea perioadelor în care reclamantul a avut raporturi de serviciu la care se adaugă perioada în care s-a A în concediu pentru îngrijirea copilului, rezultă o vechime în muncă de peste 5 ani, tribunalul apreciază că sporul pentru vechime în muncă ce trebuie acordat reclamantului este de 10% din salariul de bază începând cu data reluării activității- 04.09.2006, motiv pentru care va obliga pârâta la plata sumelor corespunzătoare, actualizate cu rata inflației la data plății efective.

În ceea ce privește sporul de stabilitate și fidelitate solicitat de reclamant, în procent de 20% din salariul de bază, instanța reține că temeiul acordării acestuia a fost indicat de reclamant ca fiind art. 31 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, raportat la art. 3 lit. f) din aceeași lege. Astfel, conform art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, "principiile care stau la baza exercitării funcției publice sunt: - f) stabilitate in exercitarea funcției publice;"

In privința art. 31 din Legea nr. 188/1999, instanța constată că acest articol nu face referiri exprese la sporul de stabilitate și fidelitate de 20%, ci doar precizează, în alineatul al doilea, că "funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în conditiile legii. " Având în vedere caracterul general al acestui text, instanța consideră că acesta nu poate constitui temeiul acordării sporului de stabilitate și fidelitate de 20%, spor care nu este indicat expres în textul articolului respectiv.

In privința art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999, acest text se referă la principiul potrivit căruia funcționarul public se bucură de stabilitate în exercitarea funcției publice, stabilitatea fiind înțeleasă ca o garanție acordată funcționarilor publici, în sensul înlăturării posibilității schimbării arbitrare sau nejustificate a locului de muncă sau a condițiilor de muncă ale funcționarului public. Or, stabilitatea - în sensul prevăzut de art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999 - constituie o garanție necesară exercitării funcției, iar nu izvorul unui spor salarial distinct.De aceea, textul art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999 nu poate justifica acordarea unui spor de stabilitate pentru toți funcționarii publici.

Cu privire la discriminarea funcționarilor publici care nu beneficiază de un astfel de spor, instanța reține că reclamantul a invocat caracterul discriminatoriu al acordării unor sporuri de complexitate a muncii și de control financiar altor categorii de funcționari publici din cadrul Casei Județene de Pensii C Cu toate acestea, reclamantul nu a prezentat suficiente date privind condițiile de acordare a acestor sporuri, neputându-se face astfel o comparație între munca efectiv prestată de reclamant și cea prestată de persoanele beneficiare ale acestor sporuri. De asemenea, legiuitorul este cel care evaluează necesitatea acordării unor sporuri diferitelor categorii de funcționari, iar evaluarea criteriilor de acordare - deși poate fi supusă controlului instanțelor judecătorești în anumite condiții - este tot de competența legiuitorului.

În principiu, principiul nediscriminării nu se opune acordării unor sporuri unor anumite categorii de funcționari publici, în considerarea unor criterii obiective, cum ar fi dificultatea sau riscul prestării unei anumite activități. De aceea, existența unor categorii de funcționari care beneficiază de un anumit spor în cadrul aceleiași instituții nu constituie o încălcare a acestui principiu, câtă vreme nu se demonstrează inegalitatea de tratament a unor persoane aflate în condiții similare, respectiv acordarea unui spor pentru condiții de muncă vătămătoare numai unora din persoanele care prestează munca respectivă.

Având în vedere cele arătate mai sus, instanța nu poate constata existența unei discriminări în defavoarea reclamantului, câtă vreme acesta nu a demonstrat că sporurile acordate celorlalte categorii de funcționari din cadrul Casei Județene de Pensii C-S li se cuvin datorită caracterului similar al muncii prestate de reclamant, și nici că sporurile respective sunt instituite pe criterii subiective ori discriminatorii.

În consecință, instanța a considerat că solicitarea acordării sporului de stabilitate și fidelitate de 20% nu poate fi justificată în cazul reclamantului nici pe considerentul existenței unei discriminări în raport cu alte categorii de funcționari publici din cadrul Casei Județene de Pensii C-

Cu privire la acordarea contravalorii tichetelor de masă, instanța reține că aceasta este reglementată prin Legea nr. 142 din 9 iulie 1998, privind acordarea tichetelor de masă, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, fiind modificată ulterior prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5/2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 129 din 22 februarie 2007.

Potrivit art.l alin.l din Legea nr.142/1998, "(1)Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.

(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."

Din interpretarea dispozițiilor art.l alin. 1 din Legea nr.142/1998, instanța reține că acordarea beneficiilor reprezentând tichetele de masă apare ca o facultate în sarcina autorităților publice, și nu ca o obligație a acestora care se realizează în raport de dispozițiile legilor privind bugetele de stat. Or, în legile succesive privind bugetele de stat anuale nu au fost prevăzute sume cu această destinatie.

De asemenea, instanța constată că tichetele de masă se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă, în urma negocierii dintre angajatori și organizațiile sindicale, iar potrivit art.2 din Normele de aplicare a legii, clauzele respective trebuie să prevadă numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de rnasă, valoarea nominală a tichetului, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie și criteriile de selecție pentru cei care le primesc.

În consecință, tichetele de masă se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă încheiate în urma negocierii dintre angajatori și sindicate sau reprezentanții acestora, după caz.

În absența unor dispoziții inserate în contractele colective de muncă și a unor reglementări legale care să impună acordarea acestor tichete de masă reclamantului, instanța constată caracterul nefondat al cererii acestuia de obligare a Casei Județene de Pensii la plata contravalorii acestora, o asemenea cerere fiind respinsă ca nefondată.

Cu privire la acordarea contravalorii tichetelor cadou, instanța a reținut că acordarea acestor tichete este reglementată prin Legea nr. 193 din 17 mai 2006, privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, lege publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 446 din 23 mai 2006.

Potrivit art. l din Legea nr.193/2006, "societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă."

Din interpretarea dispozițiilor art.l din Legea nr. 193/2006, instanța a reținut că acordarea beneficiilor reprezentând tichetele cadou apare ca o facultate în sarcina autorităților publice, și nu ca o obligație a acestora care se realizează în raport de dispozițiile legilor privind bugetele de stat. Or, ca și în cazul tichetelor de masă, în legile succesive privind bugetele de stat anuale nu au fost prevăzute sume cu această destinație.

În absența unor reglementări legale care să impună acordarea acestor tichete de masă reclamantului, instanța a constatat caracterul nefondat al cererii acestuia de obligare a Casei Județene de Pensii la plata contravalorii acestora, o asemenea cerere fiind respinsă ca nefondată.

Față de cele reținute, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a admis în parte acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta casa Județeană de pensii C-S și a solicitat, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este parțial nelegală, fiind dată cu interpretarea greșită a actelor juridice deduse judecății și aplicarea greșită a legii.

Recurenta susține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii, întrucât:

ărârea recurată a fost pronunțată cu interpretanea greșită a actelor deduse judec ății dar și cu aplicarea greșită a legii întrucât, cu privire la pretențiile intimatului de a i se acorda suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se arătă că potrivit an. 44 din OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate până la data de 01.01.2007. Deci aceste drepturi au fost menționate din nou în cuprinsul Legii nr. 188/1999 Statutul funcționarilor publici doar prin republicarea acestei legi după modificările făcute prin Legea nr. 251/2006.

In acest sens se arată că textul de lege prin care a intervenit suspendarea acordării acestor drepturi, respectiv art. 44 din OUG nr. 92/2004, pe care îl citează "La data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 29, art. 32 alin (2) și ale art. 34. alin. (2) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările ulterioare, ale art. XVI alin. (5) și (6) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 46 din Hotărârea Guvernului nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici".

De asemenea se arată că, aceste drepturi au fost prevăzute inițial la art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, iar în prezent sunt menționate la art. 31 alin. (1) lit. c) și d} din Legea nr. 188/1999 republicată și renumerotată.

(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:

b) salariul de bază;

b) sporul pentru vechime n muncă;

c} suplimentul postului;

d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și ce corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin.Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.

Salarizarea funcționarilor publici se face cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".

Având în vedere aceste texte de lege, solicită ca instanța să constate că-în

Perioada 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate și prin urmare intimatul nu poate beneficia de aceste drepturi, pentru această perioadă.

Referitor la solicitarea intimatului de a i se acorda suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada de după data de 01.07.2007, solicită ca instanța să constate că aceste drepturi bănești nu i se cuvin intimatului, întrucât potrivit art. 31 alin (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, modificată și republicată: "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".

In aceeași ordine de idei, se precizează că nu se stipuleză în nici un act normativ potrivit căruia se efectuează salarizarea funcționarilor publici, că aceste drepturi bănești s-ar cuveni funcționarilor publici (cum este cazul intimatului). Mai exact, nici în G nr. 92/2004, nici în Legea nr. 76/2005, nici in OG nr. 2/2006, dar nici în OG nr.- privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici. în baza cărora s-a făcut, respectiv se face salarizarea funcționarilor publici, nu se prevede acordarea acestor drepturi bănești, respectiv a suplimentului postului și suplimentu corespunzător treptei de salarizare.

Cu privire la sporul de vechime de 10% începând cu data îndeplinirii condițiilor de vechime de 5 am, adică începând cu data de 04.09.2006, se menționează că in perioada 06.09.2004- 04.09.2006 rapontul de serviciu al domnlului G a tot suspendat la inițiativa intimatului prin depunerea cererii la Casa Județeană de Pensii C - S, cerere înregistrată sub nr. 8500/06.09.2004.

În conformitate cu prevederile art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. - republicată, directorul executiv al Casei Județene de Pensii C - S a emis n data de 06.09.2004 Decizia nr. 49, prin care intimatului i-au fost suspendate raporturile de serviciu în cadrul Casei Județene de Pensii C -

În data de 31.07.2006 intimatul a depus la sediul Casei Judetene de Pensii C -S o cerere care a fost înregistrată sub nr. 5764 din 31.07.2006 prin care a solicitat reluarea activității începând cu data de 04.09.2006.

Urmare cererii intimatului, menționată mai sus, a fost emisă de către directorul executiv al Casei Județene de Pensii C - S Decizia cu nr. 173 din data de 04.09.2006 prin care s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 83 alin (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici (care a fost modificat prin Legea. 251 din 23.07.2006), reluarea raporturilor de serviciu.

Având in vedere perioada cât a lucrat efectiv intimatul în instituție, în prograrn normal de lucru, respectiv de la data angajării în instituție - 01.06.2001 când a fost numit în funcția publică și până în data de 06.09.2004 când i-au fost suspendate raponturile de serviciu în cadrul Casei Județene de Pensii C - S, acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 11 alin. (1) din Ordonanța nr. 6/24.01.2007 pentru acordarea sporului de vechime în muncă de 10%`.,aplicat la salariul de bază, solicitat de intimat, cuprins în tabelul cu tranșele de vechime n muncă prezentat la acest articol.

Drept urmare, întrucât intimatul a avut la data de 22.01.2007 o echime în muncă corespunzătoare timpului lucrat în program normal de lucru de 03 ani, 07 luni și 23 de zile, acesta se încadrează într-o cotă de 5% din salariul de bază, prevăzută la art. 11 alin. (1) și (Z) din Ordonanța nr. 6/24.- și nicidecum într-o cotă de 10% cum în mod cu totul eronat a reținut instanta de fond.

Recursul este nefondat.

Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar și că în mod legal a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și al treptei de salarizare și a sporului de vechime, actualizate cu indicele de inflație.

Prima instanță a avut în vedere relația de serviciu dintre reclamant în calitate de funcționar public și pârâta ca instituție publică, reglementată de dispozițiile legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, coroborat cu art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii.

Conform acestor proceduri legale instituția publică are obligația legală de acordare salariaților, funcționari publici,toate drepturile care decurg din lege și din Contractul colectiv de muncă.

În mod legal instanța de fond a reținut că reclamantul are dreptul să primească suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada cât a desfășurat activitate efectiv la locul de muncă, conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, iar împrejurarea că acordarea acestor drepturi a fost suspendată, nu înseamnă că drepturile au fost și suprimate definitiv, plata acestor drepturi urmând să fie reluată, la cererea reclamantului după expirarea perioadei de suspendare.

Prima instanță a considerat întemeiată și cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sporului de vechime de 10%, având în vedere, că potrivit dispozițiilor Legii nr.188/1999 coroborat cu art.18 din Legea nr. 7/2007, pentru aprobarea OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului se prevede că perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de 2 ani, respectiv 3 ani, constituie vechime în muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport de aceasta.

Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevederilor art.312 oct. 1 din Codul d e procedură civilă instanța va respinge recursul pârâtei ca nefundat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C-S împotriva Sentinței Civile nr. 350 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2008.

PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR,

- - - - - - - -

A în CO A în CO

Semnează Președinte Secție Semnează Președinte Secție

- -

GREFIER

Red -17.08.2008

Tehnored LM- 18.08.2008

2 expl/SM

Prima instanță - Tribunalul C-S - Judecători -,

Președinte:Mircea Ionel Chiu
Judecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 756/2008. Curtea de Apel Timisoara