Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 758/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 22.02.2008
DECIZIA CIVIL Nr. 758
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR:- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Silvică Reșița, împotriva sentinței civile nr. 487 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr- privind pe intimatul reclamant, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea pârâtei recurente se prezintă consilier juridic iar pentru intimatul reclamant lipsă se prezintă avocat
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul intimatului reclamant depune la dosar delegație de reprezentare și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii recurate, iar pe fond respingerea contestației formulată împotriva deciziei de imputație nr. 15/156.01.2008 emisă de Direcția Silvică Reșița și menținerea acesteia ca fiind legală și temeinică.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea în tot a hotărârii atacate, pentru motivele arătate în concluziile scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.487 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SILVICĂ REȘIȚA, a fost anulată decizia nr. 15/15.01.2008, emisă de pârâtă.
A fost obligat pârâta, față de reclamant, la plata sumei de 304,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr.15/15.01.2008 pârâta a imputat contestatorului suma de 5.914,74 lei, reprezentând paguba cauzată prin existența unui minus în gestiune la partida 268, în valoare de 165 mc material lemnos.
La baza emiterii deciziei contestate a stat raportul nr. 10689/17.12.2007 întocmit cu ocazia efectuării unui control financiar gestionar la Ocolul Silvic.
În raportul de control (fila 37-39 dosar) s-a consemnat la pct. 3 că în urma inventarului au rezultat următoarele:, în data de 17.09.2007 (anexa 1) a fost inventariat un volum de 199 mc material lemnos de foc împrăștiat, din care s-au mai transportat la depozitul final 55,3 mc în luna octombrie 2007. Nu s-a putut verifica această cantitate din cauza stratului de zăpadă."
Din lista de inventariere (fila 52 dosar) conform declarației date de contestator, în calitate de gestionar, rezultă că mai există lemn de foc împrăștiat, dar la data inventarierii nu se poate stabili calitatea de lemn care se află în parchet.
Ulterior, această declarație, în care inițial a fost menționat lemn de foc împrăștiat, iar la rubrica 4 și 5 s-a înscris sintagma,nu se știe" (referitor la cantitatea lemnului), a fost modificată, fără semnătura contestatorului, înscriindu-se cantitatea, faptică și scriptică, de 199 mc. Pârâta a învederat instanței că această cantitate a fost stabilită, apreciativ, fără măsurarea exactă a cantității de lemn de foc împrăștiat, datorită condițiilor din teren.
Față de cele mai sus enunțate tribunalul a constatat că paguba reținută în sarcina contestatorului nu a fost stabilită cu certitudine, sub aspectul cantității de masă lemnoasă, ca minus în gestiune.
Instanța a reținut că reclamantului i se aplică, potrivit art. 58 al.1 din nr.OUG 59/2000, dispozițiile Legii nr. 188/1999.
Art. 84 lit. a) din statutul funcționarului public prevede că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează prin emiterea, conform dispozițiilor art. 85 al.1, unei dispoziții de imputare.
Conform art. 117, dispozițiile Legii nr. 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii în măsura în care nu contravin acestei legi. Din analiza dispozițiilor art. 241 al. 1 Codul muncii, rezultă că pentru a exista răspundere patrimonială este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții de fond printre care (aplicabile cazului în speță) prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, condiții prevăzute și de art. 998-999 Cod civil.
Pentru ca dreptul la reparațiune a pagubei să ia naștere, prejudiciul trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv să fie cert, personal și direct. Prejudiciul trebuie să fie cert atât cu privire la existența sa, cât și cu privire la întinderea lui. Dacă nu este sigur că prejudiciul există, nu se poate ști nici dacă s-a născut dreptul la reparațiune, iar dacă incertitudinea poartă asupra determinării întinderii pagubei, obiectul creanței în despăgubire nu poate fi stabilit.
Față de considerentele de mai sus, tribunalul apreciind că prejudiciul reținut în sarcina contestatorului nu este cert, a admis contestația reclamantului în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică Reșița, ca întemeiată; a anulat decizia de imputare nr. 15/15.01.2008 emisă de pârâtă.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâta, față de reclamant la plata sumei de 304,30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Silvică Reșița și a solicitat modificarea sentinței și respingerea contestației formulată de contestatorul, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se susține că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea greșită a legii, având în vedere că prejudiciul imputat este cert atât în ceea ce privește existența sa, cât și referitor la întinderea pagubei.
Prin acțiunea înregistrată în dosar nr- al Tribunalului C-S, reclamantul nu contesta existența prejudiciului care i-a fost imputat sau întinderea pagubei, ci arată că nu este vinovat de producerea acesteia, fără a dovedi în vreun fel lipsa vinovăției sale în crearea minusului în gestiunea partidei.
Arată că, la baza emiterii deciziei contestate a stat raportul nr.10689/17.12.2007, în care se arată în mod expres că, în urma executării unui control financiar gestionar la partida 268 constituită în cadrul Ocolului Silvic, s-a constatat un minus în gestiune de 165 mc masă lemnoasă cu valoarea de 5.914,74 lei.
Pentru a se înțelege modul în care a fost stabilită întinderea prejudiciului, a arătat detaliat cum a fost calculată paguba imputată.
Potrivit actului de punere în valoare 268, la partida 268 au fost inventariați un număr de 661 de arbori din specia fag, având un volum brut de 2.804 mc. Ca urmare a apariției unor arbori prejudiciați pe suprafața parchetului, au fost întocmite alte două acte de punere în valoare: actul de punere în valoare 26800, pentru 31 de arbori cu volumul de 20 mc și actul de punere în valoare 2681, pentru 65 de arbori cu volumul de 128 mc.
Partida a fost autorizată în regim de prestație pentru ocol, în sensul că serviciile de exploatare forestieră erau executate de firme prestatoare de servicii, care aveau obligația de a aduce lemnul în platforma primară, unde era recepționat și livrat apoi în depozitul ocolului silvic.
S-a calculat volumul total în valoare prin cele trei acte de punere în valoare, acesta fiind de 2.952 mc (2.804 mc + 20 mc+ 128 mc), iar apoi s-au scăzut pierderile tehnologice, toleranța de 5 % și lemnul de foc împrăștiat în parchet, acestea nefiind imputate intimatului.
Făcând diferența între volumul total pus de valoare, pe de o parte și pierderile tehnologice, toleranța de 5 % și lemnul de foc împrăștiat în parchet, care dau un volum de 358, 3 mc, pe de altă parte, reiese că în depozit trebuia să se găsească o cantitate de 2.593,7 mc (2952 mc - 358 mc = 2.593,7 mc).
La momentul efectuării controlului s-a constatat că în depozit au fost livrați efectiv doar 2.428 mc, rezultând o diferență de 165 mc material lemnos, pentru o parte din aceasta fiind achitate de ocol și lucrările de (fasonat - scos - apropiat). A arătat prin întâmpinare că valoarea celor 165 mc de material lemnos s-a calculat în raport de prețul/mc prevăzut în actul de punere în valoare, iar pentru cantitatea de 27 mc s-au avut în vedere lucrările de achitate de ocol la prețul de 25,65 lei/mc.
Modul de calcul al prejudiciului a fost detaliat pentru a se înțelege de către instanță cum a fost stabilită suma de 5.914,74 lei imputată intimatului reclamant. Cu toate acestea, prima instanță a reținut în mod greșit că prejudiciul imputat nu este cert, fără a preciza dacă incertitudinea vizează existența sau inexistența prejudiciului.
Menționează că la data efectuării controlului, au fost avute în vedere toate recepțiile pentru masa lemnoasă recoltată din partida 268, iar minusul s-a constatat după momentul la care gestiunea a fost preluată de contestator. Din situația gestionară a partidei 268, depusă la dosar, reiese că după primirea gestiunii de către contestator, au început să apară nereguli, înregistrându-se diferențe între cantitățile recepționate și cele livrate în depozit.
De asemenea, precizează că la emiterea deciziei de imputație s-a ținut seama de calitatea de gestionar a reclamantului, sens în care au fost depuse la dosar autorizația de exploatare nr.68/22.11.2006, procesul verbal de predare spre exploatare nr.62/05.01.2007 și autorizația de exploatare nr.14/05.01.2007, semnate de contestator în calitate de gestionar.
Se solicită a se ține seama în judecarea recursului de faptul că legea nr.22/1969 consacră o excepție de la principiul potrivit căruia, de regulă, dovada temeiniciei și legalității deciziei de imputație incumbă unității, care trebuie să dovedească atât existența și întinderea prejudiciului, cât și culpa salariatului, în sensul că în sarcina gestionarilor și a celor asimilați acestora operează prezumția de culpă, astfel că sarcina probei revine gestionarului.
În fața primei instanțe prezumția relativă de culpă ce operează în sarcina reclamantului ca gestionar al partidei nu a fost răsturnată, adică nu a fost administrată nici o probă prin care să se dovedească lipsa de vinovăție a acestuia în crearea minusului în gestiune.
În același context, arată că potrivit art.72 din Legea nr.188/1999, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează, astfel ca fiind certă existența minusului în gestiune, nefiind contestat modul de calcul al prejudiciului și nefiind răsturnată prezumția de culpă ce operează în sarcina intimatului reclamant, consideră că soluția primei instanțe este consecința aplicării greșite a legii.
Intimatul a depus la dosar, concluzii scrise, și a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal a admis contestația formulată de reclamant și a dispus anularea deciziei de imputare nr.15 din 15 ianuarie 2008, emisă de pârâtă, ca fiind nelegală.
Prima instanță a avut în vedere, că prejudiciul reținut în sarcina reclamantului nu a fost corect stabilit, iar suma de 5.914, 74 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 165 mc material lemnos - despre care se susține că reprezintă minus în gestiune, nu a fost legal stabilită nefiind certă. La această concluzie a ajuns prima instanță având în vedere că atât din raportul de control cât și din lista de inventar - încheiată de pârâta recurentă, nu rezultă ce conține cantitatea de material lemnos constatată lipsă în gestiunea reclamantului, în condițiile în care în lista de inventariere de la fila 52 dosar, inițial s-a scris, lemn de foc împrăștiat - nu se știe cât, - iar ulterior s-a scris 199 mc, iar reclamantul a precizat că mai există lemn de foc împrăștiat, dar la data inventarierii nu se poate stabili cantitatea de lemn care se află în parchet.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, având în vedere că din probele de la dosar, nu se poate stabili cu exactitate valoarea prejudiciului reținut în sarcina reclamantului, cu ocazia emiterii deciziei de imputare. Or, pentru a exista răspunderea disciplinară a funcționarului public, Legea nr.188/1999, republicată, privind statutul funcționarului public, prevede printre alte condiții, ca prejudiciul să fie cert, personal și direct, ceea ce în speța de față nu s-a îndeplinit.
Pentru aceste considerente, instanța urmează ca în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă să respingă recursul pârâtei ca nefondat și să mențină sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Silvică Reșița, împotriva sentinței civile nr. 487 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-.
revocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2008.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
A în CO
Semnează Președinte Secție
-
GREFIER
Prima instanță Tribunalul C-S - Judecător -
Red. - 14.07.2008
Tehnored LM -15.07.2008
2 expl/SM
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
