Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr.78/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Mona Ciopraga judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Morina Napa
- - - JUDECĂTOR 3: Vera
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarat de recurentul-reclamant și de către recurenții-pârâțiINSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVEși MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,împotriva sentinței civile nr.218 din 23 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, personal, care arată că răspunde și pentru intimații-reclamanți lipsă -, și; consilier juridic pentru recurenții-pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative și B; lipsă fiind reprezentantul recurentului-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor - prin
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recurentul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus la dosar punct de vedere referitor la excepțiile invocate de reclamanți, în dublu exemplar. Se înmânează copie de pe acesta recurentului-reclamant.
Consilier juridic arată că a criticat sentința recurată sub aspectul sporului de vechime întrucât nici unul din actele normative menționate de reclamanți - Legea nr.360/2002 și nr.OG38/2003 - nu stabilește dreptul polițiștilor la "sporul de vechime în muncă", așa cum în mod eronat apreciază aceștia și instanța de fond.
Precizează, în acest sens, că, potrivit dispozițiilor art.2 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, "polițiștii au dreptul lunar la un salariu de bază, compus din: salariul pentru funcția îndeplinită, salariul pentru gradul profesional deținut, gradații, sporul pentru misiune permanentă și, după caz, indemnizația de conducere și salariul de merit".
Subliniază că achiesează la punctul de vedere exprimat în cererea de recurs privind sporul de fidelitate al polițiștilor, dar nu achiesează pentru sporul de vechime al acestora.
Menționează că nu mai are alte cereri.
Instanța pune în discuția părților prezente excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare la termenul din 1 noiembrie 2007 și prin concluziile scrise înmânate la termenul anterior, precum și excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de recurs a
Față de excepția nulității recursului, recurentul-reclamant solicită admiterea acestei excepții întrucât acest recurs a fost depus direct la Curtea de APEL BACĂU, nefiind depus la instanța de fond, potrivit legii.
Referitor la cea de-a doua excepție invocată, solicită, de asemenea, admiterea acesteia motivat de faptul că cererea de recurs aaf ost semnată de o persoană neidentificată și nu a fost semnată, potrivit dispozițiilor art.3021ind.5 alin.(4) Cod procedură civilă, de către reprezentantul legal, încălcându-se astfel prevederile art.67 alin.(1) și art.68 alin(1) Cod procedură civilă și art.7 din nr.OG30/2007, care stipulează că poate da împuternicire unei persoane din subordine, recursul fiind în consecință depus de către o persoană fără calitate procesuală.
Consilier juridic, față de excepțiile invocate, solicită respingerea lor ca nefondate, motivat de faptul că ambele recursuri au fost depuse la instanța de fond - Tribunalul Bacău.
Cu privire la excepția nulității recursului, întemeiată pe art.3021ind.5 alin.(4) Cod procedură civilă, instanța constată că recursul formulat de această parte a fost adresat Tribunalului Bacău și înaintat cu plic Curții de APEL BACĂU, în cauză neoperând deci excepția invocată și, în consecință, o respinge ca nefondată. Asupra celorlalte excepții instanța urmează a rămâne în pronunțare.
Instanța pune în discuția părților excepția lipsei de interes a recursului Ministerului Economiei și Finanțelor, excepție invocată atât de către recurentul-reclamant, cât și din oficiu de către instanță la termenul din 1.11.2007.
Referitor la excepția menționată, recurentul-reclamant solicită admiterea acesteia motivat de faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici un interes în promovarea acestei acțiuni și nu poate fi parte în acest proces, neavând decât calitatea de ordonator principal de credite, deci are atribuții generale.
Consilier juridic lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepția lipsei de interes a recursului
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților prezente pe fondul cauzei.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului său întrucât instanța de fond a admis în parte acțiunea și nu a expus o motivare clară, considerând hotărârea ca fiind netemeinică și nefondată referitor la capătul de cerere privind plata sporului de fidelitate în procent de 20%, prin nerespectarea prevederilor art.304 punctele 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
Susține că a depus la fond adeverință de vechime în câmpul muncii, dar, potrivit dispozițiilor nr.OG38/2003, criteriile de stabilire a sporului revin, ordinul amintit dealtfel nefiind depus de către
Apreciază că s-a dat o interpretare eronată a articolelor din nr.OG38/2003, nu a făcut decât să solicite aplicarea reducerii unui spor în conformitate cu sporul onorific acordat, ceea ce reprezintă o cerere adiacentă, care nu a făcut obiectul acțiunii principale.
Consilier juridic, pe fond, arată că nu a criticat recursul reclamantului decât sub aspectul reducerii la impozitul pe venit, Decizia nr.55/2007 a Înaltei Curți de Casație de Justiție abrogând cu caracter definitiv dispozițiile nr.OG73/1999 privind reducerea acestuia.
Cu privire la sporul de vechime în muncă ce a fost solicitat de către recurentul-reclamant, solicită respingerea acestei cereri întrucât consideră că Legea nr.3/2003 reglementează acest domeniu, iar, în cazul în care acest spor ar fi fost prevăzut, s-ar fi făcut trimitere la Legea funcționarului public, dar, în cazul polițiștilor nu se aplică sporul de vechime, ci se acordă gradații, pentru acest motiv nefiindu-le opozabil acest spor.
În concluzie, solicită respingerea celorlalte recursuri.
Cu privire la recursul formulat de B, recurentul-reclamant, referitor la capătul de cerere privind sporul de vechime, își menține punctul vedere exprimat la instanța de fond.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față, în materia contenciosului - administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 218/23 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul -, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție Județean B și Ministerul Finanțelor Publice, în sensul că au fost obligați pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR să achite reclamanților sporul de vechime în muncă de 25 % din salariul de bază cuvenit, cu aplicarea reducerilor de impozit pe salariu, cu procentul corespunzător distincției "Semnul Onorific În Serviciul Patriei", începând cu data de 01 ianuarie 2004 și până la 31 mai 2005, sume actualizate în funcție de inflație.
S-au respins celelalte capete de cerere, formulate prin acțiune, respectiv acordarea sporului de fidelitate și obligarea pârâților la efectuarea de mențiuni în dosarele de cadre ale fiecărui reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții, în perioada 1980 - 2005, au avut calitatea de funcționari publici, cu statut special în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
În această perioadă, acestora nu li s-a acordat nici sporul de vechime și nici sporul de fidelitate pe care îl pretind în acțiune și în completarea la acțiune.
Chestiunea de drept dedusă judecății este aceea dacă legea specială privind statutul polițistului nr. 360/2002 se completează cu legea generală privind funcționarul public nr. 188/1999 sau dispozițiile acesteia exced legii generale și dacă reclamanții au fost sau nu discriminați prin neacordarea acestor drepturi salariale.
Conform art. 5 al. l din Legea nr. 188/1999, republicată, pot beneficia de statute speciale funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul poliției și alte structuri ale Ministerului Administrației și Internelor.
pe de altă parte, în Legea nr. 360/2002, privind Statutul Polițistului se stipulează la art. 78 al. l, că "dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Rezultă deci, că reclamanții au calitatea de funcționari publici, cu statut special, acestora aplicându-li-se atât dispozițiile Legii speciale, cât și celei generale cu privire la salarizare, întrucât legea specială nu are nici o normă de derogare de la legea generală.
Cu privire la sporul de vechime, s-a avut în vedere că acesta a fost stabilit prin dispozițiile art. 29 al. l din Legea nr. 188/1999.
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, republicată, art. 44, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art. 29 din legea nr. 188/1999. Dreptul nu a fost anulat, ci doar suspendat pentru anul 2005.
S-a apreciat că nu poate fi reținută apărarea pârâtelor în sensul că normele juridice ce confereau dreptul invocat de reclamanți, au fost abrogate cu caracter definitiv, respectiv art. 9 lit. c și art. 10 din Legea nr. 80/1995, abrogate prin Ordonanța Guvernului nr. 73/1999, iar aceasta la rândul său abrogată prin Legea nr. 7/2001, deoarece abrogarea abrogării drepturilor are drept consecință menținerea dreptului.
În consecință, instanța de fond a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâtele Inspectoratul de Poliție Județean B și Ministerul Administrației și Internelor să achite reclamanților sporul de vechime de 25 % din salariul de bază cuvenit pentru perioada 01 aprilie 2004 și până în anul 2005, distinct pentru fiecare reclamant, raportat la data la care a încetat calitatea de funcționar public, cu statut special.
Conform dispozițiilor art. 1073 Cod civil, au fost obligate pârâtele să actualizeze sumele de restituit cu indicele de inflație, până la data executării hotărârii.
Cu privire la capătul de cerere privind sporul de fidelitate, pretins în completarea la acțiunea, instanța de fond a apreciat cererea, ca nefondată, deoarece din nici o probă nu rezultă că reclamanții ar fi avut vechimea necesară în cadrul aceleiași autorități publice, în vederea aplicării acestor sporuri, analiza acestui drept fiind lipsită de relevanță.
Totodată, tribunalul a apreciat că în raport de calitatea Ministerului Finanțelor Publice, de ordonator principal de credite, această parte are obligația de a asigura sumele necesare pentru plata drepturilor acordate reclamanților, prin alocarea în bugetul pârâților a sumelor necesare, reținându-se că ministerul nu are un raport juridic direct cu reclamanții.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție Județean
1. Recurentul - reclamant a criticat sentința instanței de fond numai sub aspectul soluției date, de respingere a capătului de cerere privind plata sporului de fidelitate, arătând că sub acest aspect soluția nu este temeinic motivată, că instanța de fond nu a pus în vedere reclamanților necesitatea administrării de probe privind vechimea neîntreruptă în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, ignorând, pe de altă parte dispozițiile art. 6 din OG38/2003.
Recurentul - reclamant a susținut că dispozițiile art. 6 din OG38/2003 nu au fost abrogate, ci suspendate, astfel că este îndreptățit la plata sporului de fidelitate, invocând în acest sens și Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
2. Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B criticat soluția instanței de fond sub aspectul obligării sale, alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor bănești cuvenite reclamanților, în condițiile în care chiar instanța de fond reține că între reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi de muncă.
3. Recurentul - pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative a susținut că în mod nelegal s-a acordat reclamanților sporul de vechime, întrucât dispozițiile Legii 188/1999 vizând sporul de vechime nu sunt aplicabile polițiștilor, salarizarea acestora fiind reglementată prin dispoziții speciale.
În ceea ce privește reducerea de impozit, corespunzătoare onorific "În Serviciul Patriei", recurentul a arătat că dispozițiile legale ce reglementau această reducere - au fost abrogate definitiv, invocându-se, în acest sens, decizia nr. 55/04 iunie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
4. Recurentul - pârât Inspectoratul de Poliție Județean Bai nvocat, la rândul său, nelegalitatea soluției pronunțate la fond, sub aspectul acordării reducerii de impozit pe venit, pe aceleași considerente, respectiv abrogarea dispozițiilor art. 10 din Legea 80/1995 și - pe de altă parte, abrogarea implicită a acestor dispoziții legale, prin intrarea în vigoare a Legii 571/2003 privind Codul Fiscal.
Recurentul - reclamant, alături de intimatul - reclamant -, și au formulat întâmpinare la recursurile pârâților, prin care au invocat excepția nulității recursului declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative pentru încălcarea dispozițiilor art. 302 Cod procedură civilă și au solicitat respingerea celorlalte recursuri ca nefondate.
La termenul din 01 noiembrie 20087, Curtea, din oficiu, pus în discuție excepția lipsei de interes a recursului promovat de Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B - având în vedere faptul că prin sentința recurată nu s-au stabilit obligații în sarcina acestei părți.
La termenul din 01 ianuarie 2008, recurentul - reclamant a mai invocat excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a semnat recursul în numele Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Excepția privind nulitatea recursului Ministerului Internelor și Reformei Administrative, întemeiată pe dispozițiile art. 302 Cod procedură civilă a fost respinsă de curtea anterior dezbaterilor asupra fondului.
În ceea ce privește excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a semnat recursul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, curtea constată următoarele:
Potrivit art. 7 al. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007, privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, "Ministrul internelor și reformei administrative reprezintă și angajează Ministerul Internelor și Reformei Administrative în raporturile cu celelalte autorități publice. În acest scop, poate da împuternicire unor persoane din subordine".
Potrivit Instrucțiunilor Ministerului Administrației și Internelor nr. 1111/2005, privind activitatea de asistență juridică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, "Directorul general, precum și directorii generali adjuncți ai Direcției Generale Juridice semnează în numele ministrului și internelor și reformei administrative și pentru acesta, acțiuni în justiție, căi de atac și orice mijloace legale de apărare a internelor Ministerul Internelor și Reformei Administrative în fața instanțelor de judecată și a altor organe de jurisdicție".
Față de dispozițiile legale citate, având în vedere că în speță recursul a fost semnat de directorul general și poartă ștampila ministerului (aceeași ștampilă și semnătură fiind și pe întâmpinarea depusă în dosarul instanței de fond), curtea apreciază ca neîntemeiată excepția invocată de recurentul - reclamant, privind lipsa dovezii calității de reprezentant a persoanei ce a semnat recursul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Apreciind că dispozițiile art. 18 din Instrucțiunile nr. 1111/2005 au caracter special, prevalând față de dispozițiile art. 67 și 68 Cod procedură civilă, curtea va respinge excepția invocată de recurentul - reclamant.
Pe fondul cauzei, examinând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente în speță, curtea reține următoarele:
1. Recursul reclamantului -, vizând soluția dată, de respingere a capătului de cerere privind plata sporului de fidelitate, este întemeiat.
Instanța de fond a respins cererea privind acordarea sporului de fidelitate cu motivarea că reclamanții nu au făcut dovada că ar avea vechimea necesară pentru acordarea acestui spor.
În raport de dispozițiile art. 129 al. 5 Cod procedură civilă, instanța de fond avea obligația de a pune în discuția părților necesitatea administrării de probe sub acest aspect, obligație ce nu a fost îndeplinită.
Pe de altă parte, instanța de fond era obligată să examineze cererea de acordare a acestui spor în raport de dispozițiile legale invocate de reclamanți, respectiv nr.OG 38/2003.
Curtea constată că potrivit art. 6 din nr.OG 38/2003 s-a prevăzut pentru polițiști și alte categorii de personal acordarea unui spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Prin art. 2 al. l din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/2004, s-a prevăzut că în anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 6 din nr.OG 38/2003.
Potrivit art. 64 al. 2 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, "la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția suspendată reintră de drept în vigoare".
Ca urmare, dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003 au fost suspendate numai pe anului 2005, iar la data când a expirat durata de suspendare, respectiv 01 ianuarie 2006, dreptul la sporul de fidelitate, prevăzut de art. 6 din nr.OG 38/2003 reintrat în vigoare, fiind deci un drept născut, legitim și actual.
Recurentul - reclamant a solicitat acordarea sporului de fidelitate pentru perioada 2005 - 2005, făcând dovada, cu brevetele nr. 1115/2005 și nr. 536/2000 că are 25 de ani vechime în activitate.
Chiar dacă dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003 au fost suspendare în anul 2005, reclamantului - recurent i se cuvine acest spor, în condițiile prevăzute în Ordinul Ministrului de Interne, atât pe anul 2004, cât și pe anul 2005, până la data pensionării, întrucât suspendarea dispoziției legale ce prevedea acest spor nu echivalează cu abrogarea, astfel că la expirarea duratei suspendării dreptul la sporul de fidelitate reintră de drept în vigoare.
Având în vedere că recurentul - reclamant a fost lipsit în mod nelegal de drepturile bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate, curtea apreciază că în raport de dispozițiile art. 1088 cod civil se impune reactualizarea acestor drepturi bănești cu aplicarea dobânzii legale.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul reclamantului și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va obliga pârâții - Inspectoratul de Poliție Județean B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative să plătească reclamantului sporul de fidelitate pentru perioada 2004 - 2005 - până la data pensionării, sumele urmând a fi actualizate la data plății cu dobânda legală.
2. În ceea ce privește recursurile declarate de pârâții Inspectoratul de Poliție Județean B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, având în vedere că acestea vizează aceleași aspecte, curtea reține următoarele:
Instanța de fond a apreciat că reclamanților li se cuvine sporul de vechime prevăzut la art. 29 al. 1 din Legea 188/1999, întrucât dreptul la sporul de vechime nu a fost anulat, ci doar suspendat pe anul 2005, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2004, iar pe de altă parte, reclamanții au calitate de funcționari publici cu statut special, astfel că li se aplică atât dispozițiile legii generale de salarizare (legea 188/1999) cât și cele ale legii speciale (Legea 360/2002) cu privire la salarizare, întrucât legea specială nu derogă de la legea generală.
Soluția instanței de fond, sub acest aspect, se bazează pe o interpretare și aplicare greșită a legii.
Trebuie arătat, în primul rând, că reclamanții au avut calitatea de polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B, având calitatea de funcționari publici cu statut special.
Potrivit art. 78 al. l din Legea 360/2002 "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii 188/1999... înmăsura în care nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului".
Până la data de 0l ianuarie 2004, când a intrat în vigoare OG nr. 38/2003, salarizarea polițiștilor a fost reglementată de dispozițiile Legii 138/1999, așa cum prevedeau dispozițiile art. 78 al. 2 din Legea 360/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, "polițiștii au dreptul lunar la un salariu de bază, compus din: salariul pentru funcția independentă, salariul pentru gradul profesional deținut, gradații, sporul pentru misiune permanentă și, după caz, indemnizația de conducere și salariul de merit".
De asemeni, Legea 360/2002 privind statutul polițistului prevede la art. 28 componența salariului de bază lunar pe care îl primesc polițiștii.
Nici unul din aceste acte normative nu cu prinde dispoziții referitoare la sporul de vechime în muncă solicitat de reclamanți.
În aceste condiții, având în vedere faptul că salarizarea polițiștilor reprezintă un domeniu cu o reglementare specială, sporul de vechime nu poate fi acordat reclamanților, nefiind prevăzut de aceste dispoziții speciale.
Nu se poate reține că sporul de vechime solicitat de reclamanți ar avea ca temei dispozițiile Legii 188/1999, întrucât față de dispozițiile art. 78 al. l din Legea 360/2002 (sus-citate) și de dispozițiile speciale privind salarizarea polițiștilor, în aplicarea principiului "specialia generalibus derogant", se constată că salarizarea polițiștilor este un domeniu reglementat prin legi speciale, fiind exclusă aplicarea normelor generale ale Legii 188/1999.
Așa fiind, curtea constată că în raport de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, reclamanților nu li se poate acorda sporul de vechime solicitat, cererea lor sub acest aspect fiind nefondată.
În ceea ce privește reducerea impozitului pe salariu solicitat ca urmare a acordării Onorific "În Serviciul Patriei", instanța de fond a admis cererea reclamanților, motivând, în esență că normele juridice ce reglementau acest drept au rămas în vigoare.
Soluția dată este și sub acest aspect rezultatul unei greșite interpretări a legii.
Astfel, art. 10 din Legea 80/1995 stabilește că beneficiază de reducerea impozitului pe venit cu 30 %, 40 % și 50 %, cadrele militare în activitate cărora li s- acordat decorația "Meritul Militar" (înlocuită - prin Legea 573/2004 cu semnul Onorific "În Serviciul Patriei").
legislativ al normei ce prevede dreptul reclamat prin acțiune este următorul, respectiv: nr.OG 73/1999 (care abrogă dispozițiile art. 10 din Legea 80/1995) a fost abrogată prin nr.OG 7/2001; la rândul ei OG7/2001 a fost abrogată prin Legea 571/2003, iar nr.OG 73/1999 a fost - ulterior abrogării - respinsă de Parlament prin Legea 206/2002.
Legat de interpretarea dată acestor evenimente legislative, prin prisma dispozițiilor Legii 24/2000, trebuie menționat un aspect esențial, pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere, și anume: art. 60 al. 3 din Legea 24/2000 /devenit art. 62 în urma republicării) prevedea că "abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are întotdeauna caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial".
Textul a avut acest conținut până la republicarea legii, la data de 25 august 2004, când art. 62 (fost art. 6o) a fost completat cu mențiunea: "fac excepție prevederile din ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament".
În speță însă nu are incidență textul modificat în 2004, ci dispozițiile art. 60 alin. 3, astfel cum apar în forma inițială a legii, pentru că la data abrogării art. 10 din Legea 80/1995, prin OG73/1999 și la data adoptării OG7/2001, Legea 24/2000 nu fusese încă modificată.
Reținerea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 62 al. 3 din Legea 24/2000 (astfel cum a fost modificată prin Legea 189/2004), echivalează cu aplicarea retroactivă a legii, fiind încălcat astfel principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 al. 2 din Constituția României.
Ca urmare, față de dispozițiile art. 60 al. 3 din Legea 24/2000, care consacră principiul potrivit căruia abrogarea unui act normativ are caracter definitiv, concluzia ce se impune este că abrogarea dispozițiilor art. 10 din Legea 80/1995 (intervenită prin OG73/1999) este definitivă, iar dispozițiile normative ulterioare sub acest aspect sunt caduce.
În același sens s-a pronunțat de altfel și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 55/04 iunie 2007, decizie obligatorie pentru instanțe conform dispozițiilor art. 329 al. 3 Cod procedură civilă.
În consecință, scutirea de impozitul pe salariu solicitată prin acțiune este lipsită de temei legal, cererea reclamanților fiind nefondată și sub acest aspect.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea va admite recursurile declarate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție Județean B și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge cele două capete de cerere privind sporul de vechime de 25 % din salariul de bază și aplicarea reducerii de impozit, înlăturând obligațiile stabilite în sarcina pârâților.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate, privind renunțarea la judecată reclamantului.
În ceea ce privește recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în numele pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, curtea urmează să respingă acest recurs ca lipsit de interes, având în vedere că prin sentința recurată nu s-a stabilit nici o obligație în sarcina acestui pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată de recurentul - reclamant în ceea ce privește recursul formulat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Admite recursurile contencios administrativ formulate de recurentul - reclamant - cu domiciliul în B, str. - -. 3,. A,. 5, județul B și recurenții - pârâțiINSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEANcu sediul în B, str. -. - nr. 2, județul B șiMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, P-ța - nr. 1A, Sectorul 1, împotriva sentinței civile nr. 218 din 23 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți cu domiciliul în B, str. 9 -. 21,. B,. 8, județul B, cu domiciliul în B, str. - -. 3,. A,. 11, județul B și cu domiciliul în B, Calea nr. 10, județul B,
Modifică în parte sentința civilă nr.218/23.05.2007 a Tribunalului Bacău.
Obligă pârâții Inspectoratul de Poliție Județean B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative să plătească reclamantului sporul de fidelitate pentru perioada 2004 - 2005 până la data pensionării, actualizat la data plății cu dobânda legală.
Înlătură obligația acelorași pârâți de plată a sporului de vechime de 25% din salariul de bază cuvenit cu aplicarea reducerilor de impozit pe salarii către reclamanții -, și -.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge recursul contencios administrativ formulat de recurenta - pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEîn numele pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 218 din 23 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți cu domiciliul în B, str. 9 -. 21,. B,. 8, județul B, cu domiciliul în B, str. - -. 3,. A,. 11, județul B și cu domiciliul în B, Calea nr. 10, județul B, ca fiind lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, - - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
Red.
Tehnored. 3 ex. 25/26 febr. 2008
Președinte:Gabriela Mona CiopragaJudecători:Gabriela Mona Ciopraga, Morina Napa, Vera
