Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 783/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.783
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.05.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.203/09.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâții - intimați MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul - recurent personal, lipsă fiind pârâții - intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Cererea scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosar din partea pârâților - intimați întâmpinări, câte un exemplar întâmpinare, comunicându-se reclamantului - recurent.
Reclamantul - recurent depune la dosar copia deciziei civile nr.329/04.03.2009 a Curții de APEL TIMIȘOARA, ca și practică judiciară în materie.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul - recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 27 noiembrie 2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului A și Ministerul Finanțelor Publice și a cerut să fie obligați pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 30 % din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.09.2002 - 31.03.2006 actualizat cu indicele de inflație de la data când trebuia acordat sporul până la achitarea efectivă sau cu plata dobânzii legale calculate pentru aceste sume de la data când aceste drepturi erau datorate până la plata efectivă; obligarea pârâților la anularea situației create prin discriminare, prin plata în viitor a drepturilor bănești cerute; obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare plății despăgubirilor.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că are calitate de polițist, fiind angajat al Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul de Poliție al Județului A, desemnat ca organ de poliție judiciară.
Mai a arătat că potrivit art. 28 din nr.OUG43/2002 lucrătorii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30 % din salariul de bază lunar, că acest spor a fost menținut și după intrarea în vigoare a nr.OUG24/2004 dar că în perioada cât a activat ca lucrător de poliție judiciară nu a beneficiat de acest spor deși toți ofițerii de poliție judiciară îndeplinesc aceleași atribuții ca și ofițerii detașați la și ca urmare, actele normative enumerate, prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30 % acestor categorii de ofițeri de poliție judiciară, contravin dispozițiilor art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000, conform cărora sunt discriminatorii acele prevederi care avantajează anumite persoane față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, critici sau practici, sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare, ori nu există nici un scop legitim care să justifice dezavantajarea lor.
Apreciază că prin neacordarea sporului de 30 % calculat la valoarea salariului de bază, a fost suspus unui tratament discriminatoriu față de polițiștii poliției judiciare care au beneficiar de aceste drepturi salariale și ca urmare a suferit un prejudiciu material care justifică cererea de despăgubiri.
Menționează că nu există diferență sub aspectul complexității cauzelor cercetate în calitate de polițist judiciar și cele cercetate de polițiștii detașați în cadrul deoarece complexitatea unei cauze nu este dată de nivelul prejudiciului cauzat ci de ansamblul activităților și probelor ce trebuie administrate.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art.166 din Legea nr. 53/2003 conform cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, astfel că pretențiile invocate de reclamant anterior cu 3 ani datei introducerii acțiunii, sunt prescrise.
A invocat de asemenea, excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că reclamantul prin decizia Curții Constituționale nr. 819/2008, s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 din nr.OG137/2000, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Consideră că începând cu data publicării acestei decizii în Monitorul Oficial, 16 iulie 2008, dispozițiile invocate mai sus sunt suspendate de drept.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că pentru a beneficia de acest spor, reclamantul trebuia să îndeplinească condiția esențială stabilită de legiuitor în nr.OUG43/2002 și anume, să fie detașat în cadrul, condiția detașării făcând diferența sub aspectul temeiului legal, în baza căruia se face remunerarea, astfel că, polițiștilor care nu îndeplinesc această condiție, li se aplică prevederile nr.OG38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Se mai arată că argumentele reclamantului privind identitatea de calitate și identitatea activităților desfășurate nu sunt în măsură să fundamenteze acordarea către reclamant a sporului de 30 % din salariul lunar de bază.
De asemenea, criteriul de discriminare invocat, întemeiat pe prevederile art.10 alin.2 lit. e) pct.1 din nr.OG137/2000, nu este relevant, deoarece activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști, deși în aparență sunt asemănătoare, sunt diferite, raportat la nivelul structurii în care polițiștii își desfășoară activitatea, complexitatea dosarelor penale în care întocmesc acte de procedură penală, etc. și ca urmare, plata drepturilor salariale, se fac din bugetele alocate instituțiilor și respectiv, în baza unor temeiuri legale diferite.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, fiind încălcat termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, iar pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținându-se în esență că reclamantul fiind ofițer de poliție judiciară în cadrul A, salarizarea acestuia se face potrivit normelor cuprinse în nr.OG38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nicidecum prin aplicarea prevederilor art.28 alin.5 din nr.OUG43/2002, în vigoare la data de 19.03.2006, care condiționează acordarea sporului de 30 % pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție, de detașare ofițerilor și agenților de poliție a
De asemenea, nu se pot reține nici susținerile reclamantului privind criteriul de discriminare prevăzut în art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, deoarece pentru stabilirea existenței oricărei forme de discriminare trebuie avute în vedere elementele de bază ale acesteia, respectiv criteriul de discriminare și încălcarea unui drept recunoscut de lege, acest spor acordându-se numai ofițerilor și agenților detașați la este justificat, obiectiv de un scop legitim prin simplu fapt că legiuitorul a dorit recompensarea polițiștilor detașați la pentru combaterea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție în vederea asigurării incoruptibilității acestora, prin acordarea unui spor salarial.
Cum nu se poate pune problema încălcării vreunui drept recunoscut de lege, deoarece dreptul invocat nu există, a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Direcția Generală a Finanțelor Publice A în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului și a prescrierii dreptului la acțiune motivat de faptul că acest minister nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale pentru salariații altor instituții și că potrivit art.166 din Legea nr.53/2003 dreptul la acțiune este prescris pe o perioadă de 3 ani de când aceste drepturi s-au născut, raportat la momentul depunerii cererii de chemare în judecată.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că salarizarea reclamantului se face în baza nr.OG38/2003 și nu a dispozițiilor nr.OUG43/2002.
Inspectoratul de Poliție al Județului A prin întâmpinarea depusă, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune deoarece potrivit art.166 Codul muncii, dreptul la acțiune privind drepturi salariale, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care respectivele drepturi erau datorate ținând seama de faptul că salarizarea diferențiată a polițiștilor a fost stabilită prin lege.
Prin sentința civilă nr. 203 din 09.02.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului A și Ministerul Finanțelor Publice, pentru plata despăgubirilor reprezentând sporul de 30 % din salariul de bază, pentru perioada 01.09.2002 - 31.03.2006, actualizat cu indicele de inflație și înscrierea acestui spor în evidențele privind salarizarea, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâții, A și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru perioada 01.09.2002 - 27.11.2005, instanța a admis-o, având în vedere faptul că perioada menționată nu se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 și art.166 din Legea nr. 53/2003 iar reclamantul a avut posibilitatea de a-și exercita dreptul la acțiune în termenul stabilit de lege, instanța neputând reține susținerea reclamantului că prescripția nu poate opera atâta timp cât dreptul nu i-a fost recunoscut.
Instanța a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de către aceasta, întrucât pe de o parte reclamantul nu se găsește într-un raport de serviciu cu sau cu unități din subordinea acestuia, iar pe de altă parte că nu poate aloca sau dispune de sume de bani care nu sunt legate de activitatea acestuia, având atribuțiile prevăzute de art.19 din Legea nr.500/2002.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut că reclamantul este ofițer de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
În calitatea pe care o are salarizarea sa se face potrivit normelor cuprinse în nr.OG38/2003.
Deși motivarea acțiunii se bazează pe existența unei discriminări între polițiști detașați la și cei ce își desfășoară activitatea la, înființată prin Legea nr.508/2004, din actele dosarului nu rezultă că reclamantul și-ar desfășura activitatea în cadrul acestei structuri specializate (), nefăcând dovada detașării la
Prin Hotărârea nr.219/01.08.2007, Consiliul Național de Combatere a Discriminării a constatat că prin neacordarea sporului de 30 % prevăzută de nr.OUG43/2002, pentru polițiștii detașați la și polițiștilor care își desfășoară activitatea la a avut loc o discriminare, aceste categorii de polițiști, cei de la și cei de la aflându-se într-o situație analogă sub aspectul gradului de complexitate al infracțiunilor cercetate din punct de vedere al atribuțiilor, al coordonării, supravegherii, al controlului și al responsabilității.
În cazul celorlalți polițiști practica Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a fost constantă în sensul că nu există discriminare.
Polițiștii care lucrează în cadrul nu se află într-o situație analogă cu ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare, existând în acest caz o justificare obiectivă a diferenței. Situațiile diferite în care se găsesc diferite categorii de salariați pot determina soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora. Prin această soluție nu se încalcă principiul egalității.
Salarizarea ofițerilor și angajaților care fac parte din poliția judiciară se face în conformitate cu prevederile nr.OG34/2003, iar sporul de 30 % se acordă celor detașați la în baza nr.OG43/2002 în considerarea specializării pe cercetarea infracțiunilor de corupție, cu grad sporit de pericol social, responsabilitate diferită, atribuții diferite.
Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei situații care nu face parte din structura, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată.
Este de precizat că nr.OUG43/2002 ca și alte acte normative cum ar fi Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, nr.OUG24/2004, privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, mai precis elaborarea acestora, a fost determinată de luarea unor măsuri de prevenire și combatere a corupției în acord cu legislația europeană în vigoare, măsuri ce s-au concretizat inclusiv în sistemul de salarizare al polițiștilor detașați în cadrul prin acordarea sporului de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Este cert că la acordarea acestui spor legiuitorul a avut în vedere natura activității prestate respectiv, instrumentarea și judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție, singura condiție care trebuie respectată fiind aceea ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice.
În speță, este vorba de situația a două categorii de polițiști dintre care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ, și anume, pentru cei detașați la A.
În sensul că în această situație nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu, între ofițeri de poliție detașați la și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare, s-a pronunțat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr.419/27.11.2007.
Pentru aceste considerente, văzând că nu există tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art. 2 din nr.OG137/2000, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că prima instanță nu a avut în vedere apărările făcute de reclamant ci doar apărările pârâților, în baza cărora a și pronunțat hotărârea atacată.
Precizează că este lucrător de poliție în cadrul A și a fost desemnat ca organ al poliției judiciare prin ordin al cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și că anterior a desfășurat activități de poliție judiciară în temeiul unor ordine ale șefului
Mai arată că potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 lucrătorii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30 % din salariul de bază lunar, că acest spor a fost menținut și după intrarea în vigoare a nr.OUG24/2004 dar că în perioada cât a activat ca lucrător de poliție judiciară nu a beneficiat de acest spor deși toți ofițerii de poliție judiciară îndeplinesc aceleași atribuții ca și ofițerii detașați la și ca urmare, actele normative enumerate, prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30 % acestor categorii de ofițeri de poliție judiciară, contravin dispozițiilor art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000, conform cărora sunt discriminatorii acele prevederi care avantajează anumite persoane față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, critici sau practici, sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare, ori nu există nici un scop legitim care să justifice dezavantajarea lor.
Recurentul nu a motivat în drept recursul.
Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond, arătând că față de obiectul acțiunii, instanța de fond a admis în mod corect excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Precizează că reclamantul trebuia să îndeplinească condiția esențială stabilită de legiuitor în nr.OUG43/2002 și anume, să fie detașat în cadrul, condiția detașării făcând diferența sub aspectul temeiului legal, în baza căruia se face remunerarea, astfel că, polițiștilor care nu îndeplinesc această condiție, li se aplică prevederile nr.OG38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Se mai arată că argumentele reclamantului privind identitatea de calitate și identitatea activităților desfășurate nu sunt în măsură să fundamenteze acordarea către reclamant a sporului de 30 % din salariul lunar de bază.
De asemenea, criteriul de discriminare invocat, întemeiat pe prevederile art.10 alin.2 lit. e) pct.1 din nr.OG137/2000, nu este relevant, deoarece activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști, deși în aparență sunt asemănătoare, sunt diferite, raportat la nivelul structurii în care polițiștii își desfășoară activitatea, complexitatea dosarelor penale în care întocmesc acte de procedură penală, etc. și ca urmare, plata drepturilor salariale, se fac din bugetele alocate instituțiilor și respectiv, în baza unor temeiuri legale diferite.
Inspectoratul de Poliție al Județului A prin întâmpinarea depusă, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune deoarece potrivit art.166 Codul muncii, dreptul la acțiune privind drepturi salariale, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care respectivele drepturi erau datorate ținând seama de faptul că salarizarea diferențiată a polițiștilor a fost stabilită prin lege.
Solicită a se avea în vedere că temeiul legal al acțiunii, respectiv nr.OG137/2000 a fost declarat neconstituțional de Curtea Constituțională, ale cărei dispoziții sunt definitive și general obligatorii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor solicită respingerea acestuia apreciind că acesta are calitate procesuală fiind ordonatorul principal de credite stabilit de legiuitor pentru a aloca sume aferente plății unor sentințe judecătorești.
La data de 12.05.2009, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, reiterând motivele cu privire la fondul cauzei.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, reluând în esență motivele din întâmpinarea depusă în primă instanță.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente dispozițiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă, instanța conform art.312 alin.1 Cod procedura civilă, îl va respinge ca nefondat si va menține ca temeinică și legală hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fără să fie incident vreunul din motivele prevăzut de art.304 Cod procedură civilă, care impun casarea sau modificarea hotărârii recurate.
Recurentul invocă faptul că în perioada cât a activat ca lucrător de poliție judiciară nu a beneficiat de sporul de 30 % din salariul de bază lunar, spor prevăzut de art.28 din nr.OUG43/2002 și că deși toți ofițerii de poliție judiciară îndeplinesc aceleași atribuții ca și ofițerii detașați la A, actele normative, prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30 % acestor categorii de ofițeri de poliție judiciară, contravin dispozițiilor art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000, conform cărora sunt discriminatorii acele prevederi care avantajează anumite persoane față de alte persoane, apărare ce nu poate fi primită de către instanța de recurs întrucât prin Decizia nr. 820/2008 Curtea Constituțională a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Argumentele reclamantului privind identitatea de calitate și identitatea activităților desfășurate nu sunt în măsură să fundamenteze acordarea către reclamant a sporului de 30 % din salariul lunar de bază.
De asemenea, criteriul de discriminare invocat, întemeiat pe prevederile art.10 alin.2 lit. e) pct.1 din nr.OG137/2000, nu este relevant, deoarece activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști, deși în aparență sunt asemănătoare, sunt diferite, raportat la nivelul structurii în care polițiștii își desfășoară activitatea, complexitatea dosarelor penale în care întocmesc acte de procedură penală, etc. și ca urmare, plata drepturilor salariale, se fac din bugetele alocate instituțiilor și respectiv, în baza unor temeiuri legale diferite.
În speță, este vorba de situația a două categorii de polițiști dintre care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ, și anume, pentru cei detașați la A.
Practica judiciară invocată de către reclamant deși nu este izvor de drept pentru instanțele judecătorești, legea fiind singurul izvor de drept, are la baza înlăturarea discriminării, constatată de D, organ care de altfel a revenit asupra punctului său de vedere, începând cu luna septembrie 2007, considerând că legiuitorul poate să introducă sporul salarial numai pentru ofițerii de poliție judiciară din structurile detașați la A și că nebeneficierea de acest spor a ofițerilor de poliție judiciară nedetașați nu este o discriminare.
Reclamantul trebuia să îndeplinească condiția esențială stabilită de legiuitor în nr.OUG43/2002 și anume, să fie detașat în cadrul, condiția detașării făcând diferența sub aspectul temeiului legal, în baza căruia se face remunerarea, astfel că, polițiștilor care nu îndeplinesc această condiție, li se aplică prevederile nr.OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.203/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții - intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului A și Ministerul Finanțelor Publice.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/02.06.2009
TEHNORED:/02.06.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
