Contestație act administrativ fiscal. Decizia 780/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 27.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.780
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.05.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva sentinței civile nr.279/CA/06.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta - intimată " TRANS" T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - intimată avocat, lipsă fiind pârâta - recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Cererea scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr.146/1997 și art.229 din nr.OG92/2003 republicată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei - intimate depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei - intimate pune concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată, depunând și concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.11.2008, pe rolul Tribunalului Timiș, formulată de reclamanta " TRANS" în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T, a solicitat anularea taxei speciale auto de primă înmatriculare în cuantum de 12.091 lei și a taxei speciale auto de primă înmatriculare în cuantum de 13.953 lei și a dobânzii legale.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că a achiziționat un autoturism Renault VI cu nr. de identificare -, și un autoturism Iveco-magirus cu nr. de identificare - și pentru a înmatricula aceste autoturisme în România a fost obligată să achite în contul bugetului de stat suma de 12.091 lei respectiv 13.953 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, percepută în temeiul art.214 Cod fiscal, iar la data de 13.03.2008 și 19.03.2008, a solicitat restituirea celor două taxe plătite, solicitare rămasă fără răspuns.
Reclamanta a mai arătat în motivarea acțiunii sale nelegalitatea taxei speciale auto prin raportare la art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.90 și art.234 din Tratatul E, Legea nr.554/2004, art.1082 și art.1084 cod civil și Constituția României.
Pârâta Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma totală de 26.044 lei achitată la data de 16.04.2007 și 01.06.2007 cu titlu de taxă specială pentru autovehicule și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008.
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, pârâta a arătat că prin nr.OUG50/2008 s-au abrogat dispozițiile art.2141- 2143din Codul fiscal, iar art.11 din nr.OUG50/2008 oferă o soluție legală restituirii taxei de primă înmatriculare, soluție ce a fost comunicată prin adresele nr.80172/16.07.2008 și 80173/16.07.2008.
Prin sentința civilă nr.279/CA/06.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta " TRANS" în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 13.953 lei și a sumei de 12.091 lei, actualizate cu dobânda legală începând cu datele de 01.06.2007 și 16.04.2007, și până la data plății efective. Totodată, a obligat pârâta la plata sumei de 1.204,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordinul de plată nr.1 din 16.04.2007 și ordinul de plată nr.4 din 01.06.2007, reclamanta a achitat suma totală de 26.044 lei reprezentând taxă specială pentru autovehicule, necesară pentru înmatricularea autovehiculelor Renault VI cu nr. de identificare -, și Iveco- cu nr. de identificare -.
În temeiul art.137 din Codul d e procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea fondului.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta T, raportată la dispozițiile nr.OUG50/2008, tribunalul a constatat că aceasta nu este o excepție, ci vizează apărări de fond, care tind la respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a constatat următoarele:
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală intre produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate aici înainte de 01.01.2007.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Ori potrivit art.148 din Constituția României: "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin. 4)."
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre, în competiția cu produsele similare autohtone.
Dispozițiile art.2141Cod fiscal sunt astfel incompatibile cu dispozițiile art.90 din Tratatul motiv pentru care s-a impus soluția motivării de la aplicarea art.2141Cod fiscal cu obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
De asemenea instanța a obligat pârâta la plata dobânzilor legale începând cu data de 01.06.2007 pentru suma de 13.953 lei și cu data de 16.04.2007 pentru suma de 12.091 lei și până la data plății efective, având în vedere caracterul nelegal al acestei taxe încă din momentul achitării, precum și faptul că reclamanta a suferit un prejudiciu din nefolosirea sumei de bani achitată, iar plata dobânzii legale pentru suma achitată, reprezintă repararea acestui prejudiciu.
Instanța nu a putut reține apărarea pârâtei T cu privire la admiterea acțiunii în parte și restituirea diferenței, întrucât conform dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Tribunalul a constatat că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art.2141-art.2143Cod fiscal), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratat.
De asemenea s-a mai reținut astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nici o influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 1.204,3 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Administrația Finanțelor Publice, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, în principal rejudecarea cauzei în sensul admiterii excepției privind inadmisibilitatea acțiunii, iar în subsidiar, pe fondul cauzei admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma totală de 26.044 lei achitată de contribuabil la data de 16.04.2007, respectiv 01.06.2007 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru instituire a taxei pe poluare pentru autovehicul. A mai solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata dobânzilor legale ca lipsit de temei legal precum și reducerea onorariului avocațial la suma de 200 lei în temeiul art.274. aliniatul 3 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că sentința primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii în condițiile în care la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care a abrogat dispozițiile art.2141- 2143Cod fiscal iar dispozițiile nr.OUG50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, fiind astfel aplicabile dispozițiile art.11 privind dreptul reclamantei la restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul stabilit prin nr.OUG50/2008.
Susține că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii raportat la prevederile nr.OUG50/2008, având în vedere faptul că la data de 1 iulie 2008 intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule publicată în Of. nr.327 din 25.04.2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art.2141și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Mai mult, art.11 din nr.OUG50/2008 oferă o soluție legală restituirii taxei de primă înmatriculare, iar Tac omunicat această soluție reclamantei prin adresele nr.80172/16.07.2008 și nr.80173/16.07.2008, considerând că această acțiune este inadmisibilă așa cum a fost formulată.
O altă critică adusă hotărârii primei instanțe vizează obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale, aspect cu privire la care recurenta arată că dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale fără a se arăta rata dobânzii. Or, în speță, obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în temeiul Codului fiscal nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor neexistând dispozițiile legale care să prevadă acest aspect. În condițiile în care contribuabilii nu au plătit niciodată dobânzi de vreme ce taxa nu avea un termen legal de plată sau o dată a scadenței prevăzută prin lege, tot astfel, în conformitate cu principiul echivalenței juridice nici restituirea taxei nu este purtătoare de dobânzi, aceasta putând fi restituită cel mult cu actualizarea în raport de rata inflației.
Recurenta a mai solicitat în baza art.274 aliniatul 3 Cod procedură civilă, reducerea onorariului de avocat acordat de prima instanță de la 1204,3 lei la 200 lei arătând că activitatea depusă de acesta în cauză a fost minimă.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art.274 alin.3, art.304 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă a depus concluzii scrise la dosar.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat, urmând să-l respingă, după cum urmează:
Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta " TRANS" și a obligat pârâta recurentă T la restituirea sumelor de 13.953 lei și 12.091 lei reprezentând taxa specială auto pentru prima înmatriculare, cu dobânzi legale până la data plății efective. Totodată prima instanță a procedat la acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1.204,3 lei reprezentând onorariu de avocat, taxa de timbru și timbru judiciar.
În ceea ce privește susținerile recurentei legate de fondul cauzei, potrivit cărora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal, întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantei așa cum solicită pârâta recurentă T ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurentă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
În condițiile în care se reține ca legală și corectă soluția primei instanțe privind restituirea taxei de primă înmatriculare în mod corect s-a dispus și obligarea la plata dobânzii legale. Referitor la acest aspect se observă că recurenta Tac riticat soluția primei instanțe numai în ceea ce privește nr.OG9/2000 arătând că taxa specială pentru autoturisme instituită de Codul fiscal nu era purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului. Astfel, se arată că această taxă nu avea un termen legal de plată sau o data a scadenței sale prevăzută expres de Codul fiscal pe care contribuabilul să fie obligat să o respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi. Această susținere corespunde adevărului întrucât taxa se achita de către contribuabil ca o manifestare unilaterală de voință fiind o operațiune tehnică prealabilă absolută necesară pentru înmatricularea autoturismului.
Cu toate acestea, de vreme ce s-a reținut că taxa a fost percepută de Statul Român prin încălcarea normelor de drept comunitar, respectiv art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene care prevede că "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, ne aflăm în prezența unor sume plătite fără existența unui titlu de creanță și ca atare devin incidente prevederile art.117 alin.1 din Codul d e procedură fiscală care arată că se restituie la cerere debitorului sumele plătite fără existența unui titlu de creanță iar pentru aceste sume contribuabili au dreptul la dobândă prevăzută de art.124 din Codul d e procedură fiscală, astfel încât nu se poate reține că petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale este nelegal și inadmisibil în materie fiscală întrucât dispozițiile art.117 și 124 Cod procedură fiscală sunt direct aplicabile.
Referitor la cererea recurentei T de reducere a onorariului avocațial în baza art.274 aliniatul 3 Cod procedură civilă instanța reține că potrivit dispozițiilor invocate judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzută în onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că acestea sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În speță, Curtea, constată că nu se impune reducerea onorariului avocațial ținând cont de valoarea obiectului cauzei și apreciind totodată că munca îndeplinită de avocat justifică plata onorariului avocațial de 1204,3 lei nefiind nepotrivit de mare față de obiectul pricinii și de munca acestuia.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a - II -a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
Recurenta aflându-se în culpă procesuală va fi obligată la plata către intimata reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, compuse din onorariu avocat, conform chitanței nr. 103 din 21.05.2009, aflată la fila 11 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T împotriva sentinței civile nr.279/CA din 06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta - intimată " Trans"
Obligă pârâta - recurentă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei către reclamanta - intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 21.05.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/02.06.09
TEHNORED:/02.06.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
