Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 793/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 27.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.793
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.05.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.110/30.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu pârâtul - intimat INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C-S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul - recurent personal, pentru pârâtul - intimat se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Cererea scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtului - intimat depune la dosar delegație de reprezentare și întâmpinare, un exemplar comunicându-se reclamantului - recurent.
Reclamantul - recurent depune la dosar un set de înscrisuri constând în practică judiciară în materie, hotărâri judecătorești.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul - recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului - intimat pune concluzii de respingere a recursului conform întâmpinării.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C- sub nr. 137/115/17.12.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului, în temeiul art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată în nr.251/22.03.2004, cu modificările și completările ulterioare, la achitarea lunară, începând de la data de 09.04.2008, până la încetarea raporturilor de serviciu, a drepturilor salariale constând în suplimentul postului, de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază; de asemenea a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea acestor înscrieri în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, prin cererea înregistrată la Inspectoratul eritorial d e Muncă C-S, sub nr.11309/12.12.2008, privind acordarea unor drepturi salariale, a solicitat acordarea sporurilor de supliment al postului, în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, pârâtul refuzând să răspundă favorabil la solicitările lor, fiind, astfel, îndreptățiți la promovarea acțiunii în justiție.
Reclamanții au arătat că, până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit. c) și d) din lege.
De asemenea, reclamanții au arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 38 și 39 alin.1 lit. d) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament, apreciază că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare îi corespunde obligația corelativă a debitorului, ce nu dorește și nu voiește să-și execute obligația legală, în mod voluntar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.31, coroborate cu dispozițiile art.3 lit. f) din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor public, republicată.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar cererea adresată angajatorului, înregistrată sub nr.11309/12.12.2008 (fila 7-9), adresa nr.11350/15.12.2008 (fila 10) adeverința nr.647/26.01.2009, eliberată de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S și un set de practică judiciară, respectiv sentința civilă nr.447/08.04.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, sentința nr.202/01.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, sentința nr. 1195/12.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- și sentința nr.1392/26.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată, arătând că, prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, s-a completat art.29 din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, introducându-se astfel, în componența salariului, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Pârâtul a precizat că nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare, că Inspectoratul Teritorial d e Muncă este ordonator terțiar de credite și în bugetul acestei instituții nu au fost prevăzute sume pentru acordarea suplimentelor cerute de reclamanți, iar cuantumul lor nu este precizat în niciun act normativ.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la pretenția reclamanților de a se plăti lunar aceste suplimente, fiecărui reclamant, pârâtul a invocat excepția prematurității cererii.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.110/30.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 31 din Legea nr.188/1999, funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004 - 2006 dispozițiile cuprinse la literele c) și d) din textul legal menționat, au fost suspendate prin acte normative succesive (OUG nr.92/2004, Legea nr.76/2005, nr.OUG2/2006 și Legea nr.417/2006).
Tribunalul a constatat însă că, deși, este prevăzut în mod expres în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legislativul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d) din art.31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legislativ în seama administrației, a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, prin urmare, este atributul exclusiv al administrației pentru a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Tribunalul, a considerat că, în lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de către administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, nu posedă puterea juridică de a determina întinderea suplimentelor salariale deoarece s-ar substitui celorlalte puteri în stat, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României. În același timp obligarea pârâtului la plata suplimentelor fără a se indica procentele, ar duce la imposibilitatea executării unui astfel de titlu executoriu.
Fața de cele ce preced, Tribunalul, ținând cont de starea de fapt reținută precum și de prevederile legale mai sus menționate, a respins acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, și, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că deși instanța de fond deși recunoaște că aceste drepturi sunt prevăzute în mod expres în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, precum și suplimentul treptei de salarizare, legislativul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d) din art.31 se stabilește în raport cu treapta de salarizare. În acest sens interpretând eronat dispozițiile Legii nr.188/1999, instanța de fond a respins în tot acțiunea ce avea ca principal obiect un drept recunoscut de lege.
Mai arată că solicitarea acestor drepturi este îndreptățită iar plata lor este prevăzură în acte normative, făcând referire la ordinul comun al Ministrului, Familiei și Egalității de Șanse și al Ministrului Economiei și Finanțelor nr- unde sunt stabilite reguli de eligibilitate și lista cheltuielilor eligibile.
Precizează că dispozițiile art.38 și art.39 alin.1 lit. d) din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament, apreciind că suspendarea dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu s-a realizat fiind lovită de nulitate, ci s-a înfăptuit numai suspendarea obligației corelative ca o măsură la îndemâna debitorului ce nu dorește și nu voiește să-și execute obligația legală în mod voluntar.
Astfel, solicită a se constata ca fiind lipsită de efecte suspendarea nelegală a acordării suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare și, pe cale de consecință, să se dispună obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești prevăzute de art.29 alin.1 devenit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată.
De asemenea potrivit art.1 din protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului". În aceste condiții, dreptul lor la acordarea suplimentului postului și cel al treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional la Convenție.
În drept, recurenții invocă dispozițiile art.304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivarea întâmpinării se arată că, față de obiectul acțiunii, instanța de fond în mod corect a interpretat prevederile Legii nr.188/1999 și cele ale legislației specifice care reglementează drepturile salariale ale acestei categorii de personal.
Mai arată că în perioada 2004 - 2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
Subliniază faptul că, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, salarizarea funcționarilor publici este reglementată prin actele normative special aplicabile acestei categorii, menționate anterior și în care nu sunt prevăzute suplimentele cerute de reclamanți, cu atât mai puțin procentul stabilit de aceștia.
Menționează că nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare. Or, Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S este ordonator terțiar de credite și în bugetul acestei instituții nu au fost prevăzute sume pentru acordarea suplimentelor cerute de reclamanți, iar cuantumul lor nu este precizat în nici un act normativ.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.304 pct. 8 din același cod l-a admis ca fiind întemeiat și a modificat hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților, și și obligă pârâtul la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pe perioada 09.04.2008 și până la zi, 21.05.2009, cu obligarea pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S să procedeze la înscrierea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cărțile de muncă ale reclamanților, pentru următoarele considerente.
Conform art. 31 din Legea nr.188/1999, funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004 - 2006 dispozițiile cuprinse la literele c) și d) din textul legal menționat, au fost suspendate prin acte normative succesive (OUG nr.92/2004, Legea nr.76/2005, nr.OUG2/2006 și Legea nr.417/2006).
Tribunalul a constatat că, deși, este prevăzut în mod expres în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legislativul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d) din art.31 se stabilește în raport de treapta de salarizare și că din acest motiv reclamanții nu sunt îndreptățiți să beneficieze efectiv de acestea.
Este adevărat că nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.
În aceste condiții, suspendându-se exercițiul dreptului la a cere suplimentele, a fost suspendat, pe aceeași perioadă, și cursul prescripției, întrucât dreptul la acțiune nu era născut, conform dispozițiilor art.7 din Decretul Lege nr.167/1958. Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art.38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Totuși, instanța nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art.1 alin.4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îi îndrituiește pe reclamanții intimați la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Chiar dacă cele două suplimente solicitate de reclamanții se regăsesc în Legea nr.188/1999, această lege și nici alte acte normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici, nu le definesc, nu stabilesc modul și condițiile în care se acordă și nici cuantificarea lor, astfel că apare de neînțeles de unde rezultă procentul de câte 25% solicitat de către reclamanți, având în vedere că art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 nu stabilește cuantumul acestor suplimente.
De altfel nici reclamanții recurenți nu au precizat temeiul legal al solicitării procentului de 25%, și nu au indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25%, Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Pentru aceste considerente instanța nu poate acorda cuantumul de 25% solicitat de către reclamanții și nici plata pe viitor a acestor suplimente întrucât reclamanții recurenți nu au o creanță certă, lichidă și exigibilă, pentru ca cererea lor să fie întemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții, și împotriva sentinței civile nr.110/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul - intimat Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-
Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților, și și obligă pârâtul la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pe perioada 09.04.2008 și până la zi, 21.05.2009.
Obligă pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S să procedeze la înscrierea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cărțile de muncă ale reclamanților.
Respinge acțiunea reclamanților în ceea ce privește stabilirea procentului de 25 % și plata acestor drepturi până la încetarea raporturilor de serviciu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/ 01.06.2009
TEHNORED:/01.06.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
