Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 792/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 26.02.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 792
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Victoria Catargiu
GREFIER - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S, împotriva sentinței civile nr.442/8.04.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C-S în contradictoriu cu intimata recurentă, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă consilier juridic, lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care nemaifiind alte cereri sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CU RTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr.442/8.04.2008, pronunțată în dosar nr- Tribunalului C- dmite în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S și 0bligă pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 23.11.2004 - 08.04.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În considerente, tribunalul reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată la tribunal sub nr. 488/115/26.02.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei, în temeiul art.29 alin.1 lit. c și d din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată în nr.251/22.03.2004, cu modificările și completările ulterioare, la achitarea lunară, începând de la data de 01.04.2004, a drepturilor salariale constând în: suplimentul postului - 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare-25% din salariul de bază, sume actualizate cu rata indicelui de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că în temeiul art.29 lit. c și d din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată cu modificările și completările ulterioare, funcționarilor publici li s-au acordat drepturile salariale arătate mai sus dar fără a beneficia de ele în realitate. La data de 28.12.2007, prin plângerea prealabilă înregistrată cu nr. 9299/31.12.2007, formulată în temeiul Legii 554/2004 a Contenciosului administrativ, coroborat cu dispozițiile Legii 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici-republicată, s-a adresat instituției în vederea acordării drepturilor salariale solicitate. Plângerea prealabilă nu a fost soluționată în termenul legal, fapt ce a îndreptățit-o în temeiul art.1 alin.1 din Legea 554/2004 a Contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile Legii 188/1999, să formuleze prezenta acțiune în contencios administrativ.
Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare a fost suspendat până la data de 31 decembrie 2006, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, reclamanta apreciind că această suspendare contravine prevederilor art.15 al 2 și art. 53 din Constituție.
Suspendarea drepturilor reclamantei prin norma invocată contravine și dispozițiilor art. 38 și art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.
Reclamanta mai susține că art. 44 din OUG nr. 92/2004, prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece acest drept nu a fost doar restrâns, ci s-a produs o veritabilă lipsire de drepturi.
Pârâta Autoritatea de Sănătate Publică a Județului C-S a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că în bugetul alocat instituției nu a fost prevăzută acordarea acestor drepturi bănești. Acestea nu au fost cuprinse nici în legea de salarizare a funcționarilor publici, fiind suspendate succesiv prin acte normative ce reglementau salarizarea acestei categorii personal.
Nici în anii 2007, 2008, prin actele normative în vigoare ce reglementează salarizarea funcționarilor publici nu au fost prevăzute aceste drepturi salariale, chiar dacă ele nu mai sunt afectate de instituția suspendării.
În drept, au fost invocate disp. Legii nr. 188/1999, OG nr. 9/2008, Legea nr. 554/2005, Cod procedură.civilă.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri din a căror analiză instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamanta, având calitatea de funcționar public, este salarizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din actul normativ citat.
Reclamanta, așa cum recunoaște și pârâta, nu a primit până în prezent sporurile respective, deși aceasta s-a adresat Comisiei Paritare din cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, în baza dispozițiilor art. 13 lit. e din 833/2007, pentru a proceda la demararea încheierii unui acord colectiv cu conducerea instituției pentru stabilirea procentului celor două suplimente, iar comisia paritară a solicitat, la rândul său, conducerii instituției negocierea unui astfel de acord.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003, publicată în MO în data de 21.04.2003.
Prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, publicată în Monitorul Oficial în data de 23.11.2004, s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se suspenda aplicarea dispozițiilor art. 29( devenit ulterior, prin republicare, art. 31) din Legea nr. 188/1999, republicată. Apoi, suspendarea acestor dispoziții a continuat, conform prevederilor OG nr. 2/2006, până la finele anului 2006.
Așadar, începând cu data de 23.11.2004 (data intrării în vigoare a OUG nr. 92/2004) și până la sfârșitul anului 2006, exercitarea dreptului de acordare a celor două suplimente a fost suspendat.
Pentru perioada cuprinsă între momentul introducerii în legislație a dreptului la cele două suplimente-21.04.2003 și data suspendării acestuia, respectiv 23.11.2004, persoanele interesate își puteau valorifica oricând dreptul la suplimente, în limita termenul de prescripție de trei ani, prev. de art. 3 al 1 din Decretul nr. 167/1958, prin introducerea unor acțiuni în justiție, având în vedere că exercițiul acestui drept nu a fost îngrădit de legiuitor, pentru perioada enunțată.
În aceste condiții, drepturile solicitate de reclamantă pentru perioada 01.04.2004-23.11.2004 nu mai pot fi valorificate, fiind prescrise.
Pentru perioada ulterioară datei de 23.11.2004, și până la momentul pronunțării hotărârii, instanța apreciază acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul Muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
O soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărei existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Este de principiu că o normă legală, odată reglementată, trebuie să-și producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor,să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța o respinge întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Potrivit art.1082 Cod civil, pârâta este obligată la plata de daune interese echivalente actualizării sumelor cu rata inflației la data plății efective.
În consecință, în baza art. 31 alin. 1 lit. c și d din legea 188/1999, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă și va obliga pârâta să îi acorde suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază calculate și plătite pe perioada de 23 noiembrie 2004 - 08.04.2008, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Soluția suscitată a fost recurată în termenullegal de pârâtă, solicitându-se modificarea ei prin respingerea acțiunii,pentru motivele următoare:
Drepturile pretinse prin acțiune nu sunt prevăzute în actele normative care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv Ordonanțele nr.6/2007,2/2006,76/2005 și 92/2004, reglementări speciale care care consideră că au aplicabilitate, chiar dacă art, 29 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 prevede acordarea lor.
Instanța greșește reținând că că pârâta avea impoerativ obligația acordării suplimentelor salarial în cauză, din moment ce oprevederile legale privind salarizarea nu le conțineau iar ordonatorul principal de credite, în bugetul aprobat, nu prevedea sume cu această destinație, mai relevă recurenta.
Curtea, analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor susredate și în temeiul dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă constată că instanța de fond a pronuțat o hotărâre temeinică și legală, con form considerentelor prin care a analizat acțiunea în raport de reglementările aplicabile din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, din Codul Muncii, ale cărui norme vin în completarea Legii 188/1999 în baza prevederilor art.117 fost 93, din aceasta,cu invocarea dispozițiilkor Convenției Europene a Dreptturilor Omului și protocolul adițional 1, ratificate de România și făcând în consecință parte din dreptul intern, având întâietate în caz de neconcordanță cu legislație internă;
Instanța de fondf a analizat apoi temeinic incidența prevederilor legale prin care drepturile în cauză au fost suspendate,dându-le interpretarea și apreciind rolul acestor reglementări coform cu cele conținute în deciziile pronunțate în interesuil legii de Înalta Curte de casație și Justiție(nr.XXIII/2005,XII/2007), pentru situații similare, în sensul că odată consființit, dreptul nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat,iar nu înlăturat.
Totodată este de remarcat că legea avută în vedere la acordarea suplimentului postului și suplimentului gradului( actualmente denumit supliment corespunzător treptei de salarizare), reprezintă Statutul funcționarilor publici, care reglementează potrivit art. 1 din lege, regimul general al raportutilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală,prin autoritățile și instituițIile publice.
În contextul Legii nr 188/1999, cu privire la drepturile funcționarilor publici, prin art-. 31(fostul 29) este stabilită componența salariului în care intră salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare(suplimentul gradului), la aliniatul 1.
Același text din Legea 188/1999, adaugă salariului, prin alin 2, beneficiul unor prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii,dispunând apoi că, salarizarea se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici(aliniat 3).
Această din urmă prevedere(aliniatul 3) nu înlătură nicidecum reglementarea asupra componenței salariale, din aliniatul 1,care, așa cum redă explicit textul legal, cuprinde pe lângă salariul de bază, sporul de vechime și cele două suplimente, inclusiv în salariu, ca și componente cu caracter permanent.
Ea face trimitere la modalitatea concretă în care se realizează salarizarea, printr-un sistem unitar,prin legi anuale de salarizare a funcționarilor publici și ale căror prevederi se completează cu prevederile Legii 188/1999 cum este prevăzut în cuprinsul acestora.
În fine, se va înlătura și motivarea recurentei privind necuprinderea suplimentelor salariului de bază în buget, fiindcă acest aspect vizează faza execuțională a hotărârii judecătorești, realizată prin rectificări și completări bugetare.
Așa fiind, recursul nefondat se va respinge ca atare, menținându-se sentința recurată.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S, împotriva sentinței civile nr.442/8.04.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red.CV - 15.07.2008
Tehnored LM-16.07.2008
2 expl/SM
Prima instanță Tribunalul C-S- Judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Victoria Catargiu
