Contestație act administrativ fiscal. Decizia 787/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr- -10.05.2007

DECIZIA CIVILĂ Nr. 787

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008

PREȘEDINTE: Claudia LIBER

JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu

JUDECĂTOR 3: Victoria Catargiu

GREFIER - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - Expediții -, împotriva sentinței civile nr.326/CA/24.03.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea recurentei reclamante avocat iar în reprezentarea intimatei pârâte consilier juridic

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinarea din partea intimatei pârâte, un exemplar se comunică la acest termen reprezentantei reclamantei recurente care nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.

Nemaifiind alte cereri formulate sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în sumă de 2122 lei, în ambele instanțe, pentru motivele arătate pe larg în scris.

Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței tribunalului,respectiv a înscrisurilor întocmite de către organele fiscale în procedura prealabilă, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.326/CA din 24 martie 2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta T având ca obiect anularea Deciziei nr.198/64/06.04.2007 și a Deciziei de impunere nr.814/04.12.2006 pentru suma de 27.757 lei Ron ca neîntemeiată.

Conținutul considerentelor prezentei sentințe este următorul:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr.3760/30, din data de 10.05.2007, reclamanta T, a chemat în judecată în calitate de pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea în parte a deciziei nr. 198/64 din 06.04.2007 privind soluționarea contestației nr. 3765/8/18.01.2007 și obligarea pârâtei să anuleze Decizia de impunere nr. 814/04.12.2006, privind suma de 27.757 lei reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, pentru perioada 01.05.2006 - 31.05.2006.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că societatea a solicitat rambursarea TVA, motiv pentru care inspectorii din cadrul au efectuat o inspecție fiscală parțială, în urma controlului calculându-se în sarcina sa un TVA colectat în sumă de 30.480 lei, pentru că nu a justificat scutirea de TVA cu drept de deducere aferentă prestațiilor de transport internațional cu documentele prevăzute de legislația în vigoare, fără însă a preciza ce documente nu au fost prezentate. Suma respectivă a fost calculată conform anexei 6 din Raportul de inspecție fiscală.

Reclamanta a învederat instanței de judecată că, așa cum a arătat prin contestația formulata la organul fiscal, în anexa 6 la Raportul de inspecție fiscală nu se precizează ce documente nu au fost prezentate - separat pentru transporturile externe aferente bunurilor importate și pentru transporturile externe aferente bunurilor exportate.

S-a arătat că potrivit dispozițiilor 1846/2003, art. 6 alin. 6 lit. a și art. 7 alin. 1 lit. a - pentru transporturile externe aferente bunurilor exportate și importate după data de 01.01.2004 se aplica scutirea de TVA, iar o parte din clienții societății au refuzat să transmită o copie a Declarațiilor vamale de import.

Față de aceste considerente, reclamanta a apreciat că în speța sunt incidente dispozițiile art. 1 alin 4 din 1846/2003, potrivit cărora "în situația în care din motive independente de voința furnizorului sau prestatorului nu pot fi prezentate toate documentele justificative prevăzute în prezentele instrucțiuni, scutirea de TVA se poate aplica dacă exista alte documente prin care se poate face dovada realizării operațiunii", astfel acesteia i s-au solicitat documente în plus față de prevederile legale, declarația vamală de import nefiind prevăzută ca document justificativ în incident.

De asemenea, s-a mai arătat că, în multe situații, în raporturile contractuale ale societății cu case de expediție, facturile de transport au fost achitate de către acestea, reclamanta neavând raporturi directe cu importatorul și fiind deci în imposibilitate de a intra în posesia Declarațiilor vamale de import.

La controlul efectuat, s-au prezentat contractele încheiate cu unitatea importatoare, copie după carnetul și documentele de transport internațional din care rezultă realizarea transportului extern, iar aprecierea organului de control, menținută și prin decizia atacată potrivit căreia transportatorul trebuie sa justifice că valoarea prestației a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor, este greșită, deoarece potrivit art. 143 alin 1 lit. d din legea 571/2003 "sunt scutite de TVA transporturile, prestările de servicii accesorii transportului, alte servicii direct legate de importul bunurilor, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare și nu faptul ca transportatorul trebuie sa justifice că valoarea prestației a fost inclusă în baza de impozitare, pentru că nimeni nu poate adăuga la lege.

Reclamanta a mai învederat că în cauză este vorba despre un serviciu a cărui contravaloare este facturată înainte de ajungerea transportului în vama - pentru ca facturile să poată fi prezentate la vamă - iar includerea/neincluderea acestei valori în baza de impunere este de competența organului vamal, conform art. 76-78 din Legea 141/1997; Prin 1846/2003, art. 7 alin. 1 lit. a, s-a eliminat dispoziția din nr.HG 598/2002 privind obligația justificării scutirii de TVA și cu Declarațiile vamale de import.

Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii în contencios administrativ formulată de către reclamantă ca fiind neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a înscrisurilor întocmite de către organele fiscale în procedura prealabilă.

Pârâta a arătat că pentru a beneficia de această scutire cu drept de deducere a TVA aferentă operațiunilor de transport privind exportul de bunuri, așa cum prevede art.143 alin. l lit. c din Legea nr. 571/2003, transportatorul trebuie sa justifice efectuarea prestării în conformitate cu art. 6 alin.6 lit. a din nr. 1846/2003, cu următoarele documente: contractul încheiat cu transportatorul, cu casa de expediție sau cu beneficiarul din străinătate; copie de pe carnetul sau de pe documente de tranzit comunitar T; documentul de transport internațional sau copie de pe acesta pentru casele de expediție. Pentru a beneficia de scutirea cu drept de deducere a TVA aferenta operațiunilor de transport la importul de bunuri, așa cum prevede art.143 alin. l lit. d din Legea nr. 571/2003, transportatorul trebuie să justifice că valoarea prestației a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate. Astfel, au fost verificate toate facturile de transport internațional din perioada 01.05.2006- 31.05.2006, perioadă în care operează temeiurile legale precizate, iar în ceea ce privește justificarea scutirii de TVA cu drept de deducere a prestărilor de transport internațional în aceasta perioadă, prestatorul nu a putut prezenta toate documentele justificative prevăzute și nici alte documente justificative care să susțină aplicarea scutirii de TVA, cu drept de deducere conform art. l alin. 4 din nr. 1846 / 2003.

Pârâta a mai arătat că față de susținerile reclamantei cu privire la aspectul că organele de control au solicitat documente care nu sunt prevăzute ca și documente justificative și anume declarațiile vamale de import, s-a constatat că au fost solicitate aceste documente, cu precizarea de a prezenta și alte documente conform art. l din nr. 1846/2003, din care să rezulte că valoarea transportului este cuprinsă în valoarea în vamă a mărfurilor importate așa cum prevede art.143 alin. l lit. d din Legea nr. 571/2003 iar susținerea societății ca nu transportatorul trebuie sa justifice că valoarea prestației a fost inclusa în baza de impozitare a bunurilor nu are temei legal, atâta timp cât petenta nu a ținut cont de prevederile art. 127 din Legea nr. 571/2003; în situația dată, persoana impozabilă care a aplicat regimul de scutire de TVA cu drept de deducere este transportatorul.

La cererea reprezentantei reclamantei instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile, expertiză al cărui raport a fost întocmit de expert contabil, aflat la filele 64-68 din dosar.

La raportul de expertiză contabilă, pârâta Taf ormulat obiecțiuni, aflate la filele 75-77din dosar, obiecțiuni ce au fost soluționate de același expert prin răspunsul aflat la filele 67-68 din dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Organele de control din cadrul autorității pârâte au stabilit în sarcina societății reclamante TVA colectat în suma de 27.757 lei, reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, aferentă perioadei 01.05.2006-31.05.2006, pentru motivul că reclamanta nu a justificat scutirea de TVA cu drept de deducere aferentă prestațiilor de transport internațional cu documentele prevăzute de legislația în vigoare. Suma respectivă a fost calculată conform anexei 6 din Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 30.11.2006.

În baza raportului de inspecție fiscală s-a întocmit decizia de impunere fiscala nr. 814/04.12.2006, decizie împotriva căreia reclamanta a formulat contestație în procedură administrativă, soluționată prin Decizia nr.198/64/06.04.2007,emisă de pârâta DGFP T, aflată la filele 7-10 din dosar.

Prin decizia nr.198/64/06.04.2007, pârâta a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei pentru suma de 27.757 RON reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, aferentă perioadei 01.05.2006-31.05.2006, dar a admis contestația pentru suma de 2.723 RON ce reprezintă TVA colectată.

În concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, expertul evidențiază: " Situația facturilor de transport internațional de marfă pentru care nu s-a făcut dovada că valoarea înscrisă în acestea a fost cuprinsă în valoarea în vamă, în situația importurilor și nu au fost prezentate toate documentele prevăzute de nr. 1846/2003 pentru transporturile la export"conținut la anexa la actul de control pentru luna mai 2006, situație față de care concluzionează că valoarea totală este de 57.071,79 lei iar TVA aferentă este de 10.843,64 lei.

Față de această constatare, când însuși expertul arată că nu a avut la dispoziție toate documentele, căci prestatorul nu a prezentat toate documentele justificative prevăzute, sau alte documente justificative care să susțină aplicarea scutirii de TVA, cu drept de deducere, așa cum prevede art. 1 alin.4 din nr. 1846/2003, adică " în situația în care, din cauze independente de voința furnizorului sau prestatorului, nu pot fi prezentate toate documentele justificative prevăzute de prezentele instrucțiuni, scutirea de TVA se poate aplica dacă există alte documente prin care se poate face dovada realizării operațiunii", acțiunea nu poate fi admisă.

În speță, pentru aplicarea scutirii, transportatorul avea obligația să justifice că valoarea transportului este inclusă în valoarea în vamă pentru a fi scutit de TVA și nu să justifice doar că a efectuat transportul.

Față de lipsa actelor justificative în acest sens, tribunalul apreciază că EXPEDIȚII nu poate beneficia de scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată pentru facturile invocate în actul fiscal contestat și din cuprinsul cărora nu rezultă includerea valorii transportului în baza de impozitare a bunurilor importate.

Așa cum în urma verificării facturilor fiscale și a - urilor aferente prezentate ca probe noi, a beneficiat de scutirea de TVA cu drept de deducere la facturile fiscale cu o bază de impozitare în sumă de 14.327,88 RON cu TVA aferentă în sumă de 2.723 RON, pentru care i-a fost admisă contestația, în cazul în care ar fi prezentat toate dovezile necesare, dacă acestea ar fi existat, i-ar fi fost admisă în întregime contestația.

Pentru considerentele susredate, tribunalul respinge acțiunea formulată de reclamanta EXPEDIȚII

Prin recursul declarat în termen legal de către reclamantă împotriva suscitatei sentințe, se solicită modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv: anularea în parte a Deciziei nr. 198/64 din 06.04.2007 privind soluționarea contestației nr.3765/8/18.01.2007; anularea Deciziei de nr. 814/04.12.2006, privind suma de 27.757 lei reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, pentru perioada 01.05.2006 - 31.05.2006, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, reclamanta relevă următoarele:

În mod total eronat s-a aprecia de către instanța de fond că expertul ar fi "recunoscut" că nu a avut la dispoziție toate documentele, per a contrario putând el concluziona care ar fi suma TVA de restituit recurentei.

În speță este vorba doar de neprezentarea unor Declarații vamale de import pentru transporturile externe aferente bunurilor exportate și importate după data de 01.01.2004 când se aplică scutirea de TVA.

De aceea, sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 4 din 1846/2003 potrivit cărora" în situația în care din motive independente de voința furnizorului sau prestatorului nu pot fi prezentate toate documentele justificative prevăzute în prezentele instrucțiuni, scutirea de TVA se poate aplica dacă există alte documente prin care se poate face dovada realizării operațiunii, or societății i-au fost solicitate documente în plus față de prevederile legale, declarația vamală de import nefiind prevăzută ca document justificativ în incident.

La controlul efectuat s-au prezentat contractele încheiate cu unitatea importatoare, copie după carnetul și documentele de transport internațional, din care rezultă realizarea transportului extern.

Consideră greșită aprecierea organului de control,menținută și prin decizia atacată, potrivit căreia transportatorul trebuie să justifice că valoarea prestației a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor, deoarece potrivit art. 143 alin. 1 lit. d din legea 571/2003" sunt scutite de TVA transporturile,prestările de servicii, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare și nu se prevede că transportatorul trebuie să justifice că valoarea prestației a fost inclusă în baza de impozitare.

Legiuitorul a apreciat că sunt scutite de TVA transporturile aferente mărfurilor de import a căror contravaloare este inclusă în baza de impozitare și a eliminat declarațiile Vamale de Import ca document necesar justificativ, cu scopul de a verifica evidențele în acest sens,ce se regăsesc la Direcțiile Regionale Vamale. În acest sens sunt incidente dispozițiile art. 76 - 78 din legea 141/1997.

Coroborând toate aceste dispoziții legale reiese că transportatorul nu datorează TVA nici în cazul în care importatorul nu a inclus contravaloarea transportului în baza de impozitare în vamă, pentru că acel TVA s-ar achita în vamă de către importator și nu este legal să se colecteze de la transportator.

Mai mult, prin 1846/2003 art. 7 alin.1 lit. a) s-a eliminat dispoziția din HG 598/2002 privind obligația justificării scutirii de TVA și cu Declarațiile vamale de import.

În plus,pentru o parte din facturile de transport supuse controlului, societatea a obținut Declarațiile Vamale de Import - făcând astfel și prin aceste acte dovada că transportul a fost inclus în valoarea mărfii în vamă,astfel cum rezultă din tabelul și actele anexă. Valoarea totală a facturilor de transport pentru perioada controlată pentru care societatea a prezentat și aceste acte, de care însă nu s-a ținut cont la soluționarea contestației, este de 6442,6 lei.

Curtea, analizând recursul de față, prin prisma criticilor redate și în temeiul prevederilor art.3041Cod procedură civilă, constată că este întemeiat și-l va admite, în conformitate cu prevederile art.312 al.1 Cod procedură civilă, în modalitatea și pentru considerentele de mai jos:

Este unanim recunoscut de părți că reclamanta intimată a efectuat transporturi din cele pentru care Legea nr.571/2003, art.143 aliniat 1 lit. c și d stipulează că sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, respectiv transporturi legate direct de exportul de bunuri sau de bunurile plasate în regimuri vamale suspensive (lit. c) și transporturi legate de importuri de bunuri, când valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate (lit. d).

Prin Ordinul 1846/2003, în vigoare la data efectuării transporturilor în cauză, care aprobă Instrucțiuni de aplicare a scutirilor de TVA incluzând și transportul internațional, cu referire atât la scutirea de TVA pentru transportul aferent bunurilor exportate (art.6) cât și pentru transportul mărfurilor importate a cărui contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă (art.7). se stabilește care sunt documentele cu care transportatorii justifică scutirea de TVA.

Din enumerarea documentelor cerute în cele două texte legale, nu reiese că transportatorul trebuie să depună spre justificare declarațiile vamale de import ori alte documente din care să reiasă că valoarea transportului este cuprinsă în valoarea în vamă a mărfurilor importate, ci, așa cum sunt nominalizate în art.6 și 7 din Ordinul 1846/2003,documentele respective sunt: contractul încheiat cu exportatorul sau cu casa de expediție ori cu beneficiarul din străinătate, documentul de transport internațional (carnet, document de tranzit comunitar), respectiv documentul din care să rezulte că bunurile transportate provin din import.

Așadar, reclamanta și-a îndeplinit obligația depunerii actelor cerute de reglementările incidente. Sintagma "dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate", alăturată" transporturilor legate de importul bunurilor", în art.143 alin.1 lit. d din Legea nr.571/2003, privind scutirile de TVA, subînțeleasă în contextul susredat, distinct față de obligațiile transportatorului, care beneficiază de scutire doar prin depunerea dovezilor stabilite de Ordinul 1846, fără a i se cere să dovedească el însuși includerea valorii prestației sale în baza de impozitare a bunurilor transportate.

Această din urmă dovadă trebuie să rezulte, într-adevăr, din declarația vamală în detaliu, care are însă un regim special, fiind definită în variantele sale de codul vamal, iar prin norme ale sunt stabilite modalitățile concrete de utilizare și completare a acesteia, având, în esență, valoarea unei declarații pe proprie răspundere întocmită de importator sau reprezentantul acestuia, fiind de competența autorității vamale să efectueze un control ulterior al operațiunii, într-un termen de 5 ani de la acordarea liberului de vamă.

Art.1 alin.4 din nr.1846/2003 include posibilitatea pentru prestatorul de servicii ca atunci când din cauze independente de voința sa nu poate prezenta toate documentele justificative (enumerate în ordin, cum s-a reținut anterior), să prezinte și alte documente, dar aceasta nu pentru a permite organului administrativ să ceară dovezi noi, în completarea celor stabilite prin ordin, ci, așa cum prevede acest text legal, pentru ca prestatorul să probeze realizarea, realitatea operațiunii ce-i incumbă, în speță transportul internațional.

În baza considerentelor de fapt și de drept redate, recursul reclamantei se va admite și se va modifica sentința în sensul admiterii acțiunii cum a fost formulată.

Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, intimatele vor plăti, la cerere, recurentei, cheltuielile de judecată din ambele instanțe, în sumă de 2122 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta - Expediții -, împotriva sentinței civile nr.326/CA/24.03.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.

Modifică sentința recurată, admițând acțiunea reclamantei recurente în contradictoriu cu pârâta intimată P T și în consecință dispune anularea Deciziei de nr. 814/4.12.2006 și a deciziei privind soluționarea contestației societății în cauză, nr. 198/6.04.2007 emise de intimata pârâtă, ambele privind suma de 27757 lei,reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, pentru perioada 01.05.2006 - 31.05.2006.

Obligă pe intimată la cheltuieli de judecată recurentului în sumă de 2122 lei, în ambele instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2008

JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - -

GREFIER

- -

Cu opinie separată

PREȘEDINTE

- LIBER

Cu opinie separată a doamnei judecător Liber, în sensul respingerii recursului declarat de - Expediții - împotriva sentinței civile nr. 326/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Față de soluția adoptată, opiniez în sensul respingerii recursului declarat de reclamantă ca nefondat.

Astfel, conform art. 4 alin. 1 lit. c și art. 12lit. a-e din Legea nr.345/2002 privind TVA cât și art. 39 din G nr.598/2002 și art. 33 din HG nr.438/2003, transportul de mărfuri, intră în sfera prestărilor de servicii legate de operațiunile prevăzute la art. 12 li. A-e din legea 345/2002.

Conform art. 38 din HG nr.598/2002 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii 345/2002, beneficiază de scutirea de TVA prevăzută la art. 12 lit. c din lege, bunurile plasate în regim de admitere temporară cu exonerarea totală la plata drepturilor de import, cât și prestațiile de servicii legate direct de aceste operațiuni,situație în care și transportul aferent acestor bunuri este scutit de TVA.

Potrivit dispozițiilor ar. 30 pct. 1 lit a din HG 598/2002 pentru transportul mărfurilor importate, a cărei contravaloare este inclusă în baza de impozitare,transportatorii respectiv casele de expediții în cazul transportului auto, pentru a beneficia de scutire de TVA, au obligația să justifice această scutire cu următoarele documente: contract încheiat cu unitatea importatoare sau, după caz, cu casa de expediție ori cu furnizorul din străinătate sau concluziile acestora, documentul de transport internațional sau o copie de pe acesta pentru casele de expediție, copie de pe

Or, reclamanta - Expediții -, nu a depus la dosarul cauzei nici unul din documentele pretinse de dispozițiile legale suscitate, motiv pentru care nu-i sunt incidente nici dispozițiile legale privind scutirea de plata TVA, mai susmenționate.

Față de cele ce preced, consider că se impunea respingerea recursului de față, ca nefondat.

PREȘEDINTE

- LIBER

Red.CV - 11.07.2008

Tehnored LM - 14.07.2008

Red.CL - 14.07.2008

Tehnored LM-15.07.2008

2 expl/SM

Prima instanță Tribunalul Arad - Judecători -, G

Președinte:Claudia
Judecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Victoria Catargiu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 787/2008. Curtea de Apel Timisoara