Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 816/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.816
Ședința publică din30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat depârâta Agenția pentru Protecția Mediuluiîmpotrivasentinței nr.2060 din 12 august 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați,
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, deși părțile lipsesc, nefiind prezentă nici una din părți nici la cea de-a doua strigare a cauzei, socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr- din 30.06.2008, reclamanții -,- funcționari publici în cadrulpârâtei Agenția pentru Protecția Mediului, au solicitat obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând sporuri privind suplimentul postului în procent de 25 % din salariul tarifar de încadrare și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, începând cu data de 01.01.2004, fiecăruia în funcție de perioada efectiv lucrată, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și acordarea pentru viitor a acestor sporuri, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare acțiunii, reclamanții au arătat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 29 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, respectiv art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 republicată, că relevant este faptul că potrivit art. XIII din Legea 251/2006 prevederile art. 29 alin 1 lit. c și d din Legea 188/1999 au reintrat în vigoare la 1.01.2007.
Solicită a se constata că, deși aceste drepturi solicitate trebuia să le fi fost acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01 ianuarie 2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, pârâta refuză acordarea acestora lună de lună.
Referitor la cererea de acordare a acestor drepturi retroactiv, solicită a se constata că potrivit art. 29 alin. 1 devenit art. 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată, reclamanții au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 15.11.2001, precizând că prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, această prevedere legală a fost suspendată în perioada 2004-2006, suspendare care contravine dispozițiilor art. 41 și 53 din Constituție întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu puteau suspenda acest drept din perspectiva textelor constituționale menționate.
Consideră că în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 15 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă.
În drept și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d și art.109 din Legea nr. 188/1999 republicată, art. 38 și 39 din Legea 53/2003, art.15 alin.2, art.16 alin.1, art.41 și art.53 din Constituția României, Codul Muncii.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2060 din 12 august 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta să plătească reclamanților, fiecăruia în funcție de perioada efectiv lucrată ca funcționar public în cadrul instituției pârâte, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, fiecare în procent de 25% din salariul de bază datorat începând cu data de 01.01.2004 până la data pronunțării hotărârii (12.08.2008), sume actualizate cu indicele de inflație, calculate de la data nașterii dreptului, la data plății efective; a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi pentru viitor; a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt funcționari publici și beneficiază de drepturile menționate în art. 29 alin. 1 lit. c și devenit art. 31 alin. 1 lit. c și din Legea 188/99, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare și că potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, revine angajatorului.
Reclamanții nu au primit până în prezent de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are nici o justificare, printr-o cauza de utilitate publică.
A mai reținut, că este de principiu ca o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Instanța de fond a respins cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția pentru Protecția Mediului, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică, reiterând susținerile de la instanța de fond.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamanții nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiune.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat depârâta Agenția pentru Protecția Mediuluiîmpotrivasentinței nr.2060 din 12 august 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, ,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./11.05.2009
jud.fond
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Morariu Adriana
