Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 814/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - funcționari publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.814
Ședința publică din30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat dereclamanții, șiîmpotrivasentinței nr.89 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al județului B, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, reclamanți-intimați fiind, G, G, G, G, G,.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții recurenți și, precum și reclamanții-intimați și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebați fiind, reclamanții prezenți arată că nu mai au alte cereri de probe sau chestiuni prejudiciale de invocat, astfel că instanța, constatând că recursul este în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamanții-recurenți prezenți solicită admiterea recursului pentru motivele formulate, precizând că "a fost în organele de cercetare specială".
Reclamanții-intimați prezenți solicită la rândul lor admiterea recursului, arătând că deși nu au formulat recurs înțeleg să formuleze aceleași pretenții ca și recurenții.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 18.09.2008 și înregistrată sub nr-, reclamanții, G, G, G, G, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Inspectoratul Județean de Poliție B și Ministerul Economiei și Finanțelor B, au solicitat obligarea acestora la plata drepturilor salariale constând în sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 1.04.2006 și până la data achitării efective, actualizate în raport cu coeficientul de inflație până la data plății efective, la plata diferențelor salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale ofițerilor și agenților de poliție judiciară detașați la
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat că sunt ofițeri și agenți de poliție judiciară desemnați ca organe de cercetare penală în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, Serviciul Județean de Combatere a Organizate B - angajați ai Ministerului Internelor și Reformei Administrative, potrivit dispozițiilor Legii nr. 360/2002, și că alți colegi ai reclamanților, angajați ai, ofițeri de poliție judiciară, au fost detașați la. primind un spor de 30%, fapt care determină o discriminare, deoarece cu toții au aceleași atribuții - efectuarea actelor de cercetare penală. Reclamanții au mai arătat că Legea nr.508/2004 nu motivează de ce se acordă colegilor detașați un spor; au fost încălcate în acest fel dispozițiilor nr.OUG 137/2000, precum și dispozițiile art.7 și 23 din Declarația Universală a drepturilor Omului și art.14 din CEDO.
Prin întâmpinarea formulată în cauză și depusă la dosar, pârâtul Bai nvocat prescrierea dreptului la acțiune pentru sporurile salariale pentru o perioadă mai mare de 3 ani de la data introducerii acțiunii și respingerea ca nefondată a acțiunii pentru motivele invocate în întâmpinare.
Pârâtul MIRA, prin întâmpinare, a solicitat respingerea ca prescrise a drepturilor salariale solicitate pentru o perioadă mai mare de 3 ani, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, a arătat că s-a pronunțat deja în spețe similare, în care au fost invocate de petenți presupuse situații discriminatorii vizând polițiștii din cadrul / și din cadrul poliției judiciare, stabilind că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu între polițiștii detașați/mutați în cadrul / și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare, motiv pentru care a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamanți, ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, pentru MEF a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prinsentința nr.89 din 21 ianuarie 2009, a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâți. Totodată a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți pentru plata sporurilor salariale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamanții sunt lucrători de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție B, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare prin ordin al Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Cadrul legal al sporului de 30% pretins de reclamanți îl constituie prevederile art.28 alin. 4) din nr.OUG 43/2002, aplicabil doar ofițerilor de poliție detașați în cadrul DNA.
Ori, reclamanții nu se află în aceeași situație și nici într-o stare de discriminare - fapt stabilit printr-o serie de decizii de către CNCD care a concluzionat că situația polițiștilor din structurile MIRA nu este identică cu situația polițiștilor detașați la DNA, nefiind încălcat principiul egalității în drepturi care presupune identitate de soluții doar pentru identitate de situații.
Mai mult, a reținut prima instanță, prevederile art.28 alin. 4) din nr.OUG 43/2002 au fost abrogate în mod expres de art.41 lit.e din OUG nr.27/2006.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În argumentare, recurenții au susținut că au desfășurat activități de cercetare penală specială, că prin fișele posturilor a fost prevăzut sporul de 30% și că există în țară hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-au acordat drepturile solicitate de reclamanții din prezenta speță. În fine, au precizat că dispozițiile și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și Hotărârea nr.185/22.07.2005 a CNCD trebuie aplicate de toate instanțele din România.
Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs care fac trimitere la dispozițiile art.304 pct.5, 7 și 9 din Codul d e procedură civilă, precum și a dispozițiilor legale incidente cauzei, curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Dispozițiile art.105 alin.2 din Codul d e procedură civilă sancționează cu nulitatea actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent însă în speță recurenții nu au făcut dovada că au fost prejudiciați și că au suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
De fapt, hotărârea nr.219/1.08.2007 a CNCD a fost avută în vedere de judecătorii fondului în soluționarea excepției privind prescripția dreptului la acțiune a reclamanților, excepție invocată de pârâtul
Sentința este motivată în drept pe dispozițiile nr.OUG43/2002 modificată prin OUG nr.24/2004, reținând, în esență, că pentru a beneficia în perioada septembrie 2002 - la zi de sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară reclamanții trebuiau să îndeplinească condiția esențială stabilită de legiuitor și anume să fie detașați în cadrul DNA.
În fine, nici ultimul motiv de recurs nu este pertinent, întrucât s-a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor legale invocate și s-a avut în vedere și practica autorității competente în domeniul discriminării, care a reținut că diferența de salarizare nu are caracter arbitrar fiind determinată pe baza unor criterii obiective care nu au caracter discriminatoriu.
Mai mult, Curtea Constituțională prin decizia nr.819 din 3 iulie 2008 a constatat că dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată - actul normativ pe care recurenții și-au întemeiat în drept recursul - sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pentru cele ce preced, cum recursul este nefondat, în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă, curtea urmează a-l respinge ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
CURTEA,
Respinge ca nefondat recursul declarat dereclamanții, șiîmpotrivasentinței nr.89 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al județului B, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, reclamanți-intimați fiind, G, G, G, G, G,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./12.05.2009
jud.fond
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Morariu Adriana
