Anulare act administrativ fiscal. Decizia 819/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.819
Ședința publică din30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat depârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților- Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 - B, nr.202,împotrivasentinței nr.13 din 08 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta-intimată asistată de avocat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei-recurente.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul intimatei învederează faptul că filele 67 - 97 din dosarul de fond nu au legătură cu cauza.
Instanța, constatând că recurenta, deși lipsește la termenul de judecată de astăzi, a depus note scrise și prin însăși cererea de recurs a solicitat a se da eficiență dispozițiilor art.242 alineat ultim din Codul d e procedură civilă, având în vedere că intimata nu are alte cereri de probe sau chestiuni prejudiciale de invocat, apreciază că recursul este în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocatul reclamantei-intimate a solicitat respingerea recursului pentru motivele detaliate în întâmpinarea pe care a depus-o la dosar, menținerea hotărârii primei instanțe, fără acordarea cheltuielilor de judecată. Întrebată fiind, arată că nu s-a făcut până în 2007 succesiunea după defunctul, survenit în anul 1963, fiind acceptată tacit, dar, prin declarațiile de martori s-a făcut dovada că bunurile mobile au fost preluate de nepoata sa, care l-a îngrijit permanent și l-a înmormântat, unica moștenitoare a acesteia fiind reclamanta; a depus declarația autentificată a martorului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr. 13 din 8 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceavaa fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, anulată decizia nr. 2065/30.10.2008 emisă de pârâtă și pe cale de consecință, s-a dispus acordarea către reclamantă a despăgubirilor, compensațiilor și celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de acest act normativ pentru bunurile pe care le-a deținut autorul în localitatea, jud..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada că autorul său, a fost refugiat din localitatea, jud., Ucraina, stabilindu-se pe raza județului R, lăsând acolo o avere compusă din: casă de locuit cu 4 camere, acoperită cu țiglă, având o suprafață utilă de 244 mp, anexe gospodărești și mai multe suprafețe de teren, în total de 4,50 ha, încât este îndreptățită la acordarea despăgubirilor, compensațiilor și a celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 290/2003.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat recurs pârâta - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că nu contestă faptul că reclamanta nu ar face dovada refugiului autorului, ci faptul că nu s-a dovedit proprietatea bunurilor pentru care se solicită despăgubiri.
Arată recurenta că, certificatele de calitate de moștenitor depuse la dosar de către petenta ( moștenitoarea numitului, care ulterior a decedat, lăsându- reclamantei un testament universal) nu pot dovedi existența bunurilor ce compun patrimoniul succesoral, ele putând fi utilizate numai pentru dobândirea actelor necesare pentru dovedirea patrimoniului succesoral.
În ceea ce privește dovada refugiului autorului, mai arată recurenta, atât petenta cât și martorii și susțin că acesta s-a refugiat din localitatea pe, în timp ce, din ul din Tabelul de refugiați rezultă că autorul s-a refugiat din comuna, jud..
Referitor la dovada proprietății, nu sunt depuse decât declarațiile acestor doi martori, deși trebuia făcută și dovada faptului că petenta/reclamanta ar fi inițiat o corespondență cu instituțiile abilitate în vederea obținerii acestor dovezi.
În sfârșit, mai susține recurenta, informațiile cu privire la proprietățile abandonate în comuna enumerate în " " din Tabelul de refugiați nu pot fi considerate ca dovadă a proprietății, deoarece acestea au fost înscrise după declarația autorului de la momentul refugiului și nu după acte autentice.
Recursul este nefondat.
Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietatea acestora, sechestrate, reținute sau rămase în, de Nord și, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, cetățenii români deposedați ca urmare a părăsirii forțate a teritoriilor și în împrejurările mai sus arătate, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate terenurilor, în condițiile prezentei legi.
De prevederile acestei legi, beneficiază, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, "foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv, sau moștenitorii testamentari ai acestora, dacă au la data formulării cetățenia română".
Dovada pretențiilor persoanelor care se consideră îndreptățite să beneficieze de prevederile legale mai sus citate se face, potrivit disp. art. 5 alin. 1 din același act normativ, cu " acte doveditoare, certificate de autorități, sau de declarația autentică petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea, autentificate".
În speță, reclamanta -, legatară universală a petentei, făcut dovada că unchiul acesteia din urmă, în mai 1941 s- refugiat din localitatea, jud., Ucraina pe teritoriul României, în Jud. R, așa cum rezultă din " din Tabelul de refugiați din teritoriile cedate." ( 15 dosar fond), extras întocmit de Direcția Județeană Sa A rhivelor Naționale.
De altfel, nici recurenta, așa cum arată în motivele de recurs, nu contestă calitatea de refugiat al autorului testatoarei, invocând doar inadvertențele între declarațiile martorilor și acest extras, sub aspectul localității din care s-a refugiat sus-numitul.
Ori, aceste inadvertențe nu prezintă relevanță juridică cât timp, oricare ar fi proba care s-ar lua în seamă, situația de fapt rezultată este aceeași și anume că numitul a avut calitatea de refugiat de pe teritoriile cedate de România ca urmare a pactului -, pe teritoriul României.
Nici cea de-a doua critică referitor la faptul că reclamanta nu ar fi făcut dovada proprietății bunurilor pe care autorul testatoarei sale le-a lăsat pe teritoriul părăsit forțat nu poate fi reținută, atâta timp cât această dovada s-a făcut, potrivit textului de lege mai sus citat, cu înscrisuri ( extrasul menționat anterior) și declarațiile autentificate ale reclamantei și celor doi martori menționați.
Față de cele expuse mai sus și cum nici motive de ordine publică pentru o eventuală casare a sentinței nu au fost reținute, instanța în baza art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat depârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților- Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 - B, nr.202,împotrivasentinței nr.13 din 08 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/7.05.2009
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Morariu Adriana
