Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 825/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 825/CA/2008
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI S împotriva sentinței civile nr.290/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Din partea reclamantului intimat s-a transmis prin fax la dosar întâmpinare, solicitând și judecarea în lipsă.
Față de actele de la dosar și solicitarea de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI S prin cererea înregistrată sub nr- obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând primele de concediu aferente anilor 2001-2006 actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective. In motivarea cererii se arată că reclamantul are calitatea de funcționar public și în temeiul art. 34 din Legea nr. 188/1999 are dreptul la plata primelor, dar ca pârâtul nu a achitat aceste drepturi.
Secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentința nr.290/CA/15.04.2008 a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata primelor de concediu pentru anii 2001-2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material și până la data plății efective. Instanța a reținut pe fondul cauzei că față de dispozițiile art. 34 din 188/1999 reclamantul este îndreptățit la plata primelor de concediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul.
Prin motivele de recurs se arată că pentru perioada 2001-2004, pârâtul nu se opune admiterii cererii, dar pentru anii 2005-2006, reclamantul a beneficiat de o indemnizație pentru refacerea capacității de muncă, în baza contractului colectiv de muncă aprobat prin hotărârea nr. 164/2005 a consiliului local, care ar reprezenta de fapt prime de concediu având în vedere modalitatea de calcul și de acordare a cestor sume. În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, iar recursul este scutit de plata timbrajului potrivit art. 17 din 146/1997.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului. Indemnizația de care a beneficiat reclamantul constituie o măsură de protecție socială și se acordă din fondul destinat îmbunătățirii capacității de muncă.
Analizând sentința atacată sub aspectul recursului declarat, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a avut în perioada 2001-2006 calitatea de funcționar public. Această categorie de personal este salarizată în conformitate cu dispozițiile 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, OUG 192/2002, iar în prezent prin OUG 92/2004. Potrivit art.33 (2) din 188/1999, devenit art. 34 după republicare, funcționarii publici au dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. De asemenea, potrivit art.4 (2) din OUG 192/2002 privind drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, iar în art.23 din aceeași ordonanță se stabilește că funcționarii publici au dreptul la concediu de odihnă în condițiile legii. Ulterior, a fost adoptată OUG 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, (OF.108/2.03.2001), intrată în vigoare la data de 2 03 2001, care prevede prin art. III (1) că aplicarea art. 33(2) referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă din 188/1999 (OF.600/8 12 1999) cu modificările și completările ulterioare se suspendă până la 1 01 2002.
Prin 473/2001 privind bugetul de stat pe anul 2002,(OF.784/11 12 2001),intrată în vigoare la data de 11 12 2001, in art.12(4) se arată expres că termenele prevăzute la art. III din OUG 33/2001 se prelungesc pâna la data de 31 12 2002.
Prin 631/2002 privind bugetul de stat pe anul 2003, (OF.863/29 11 2002),intrată în vigoare pe data de 29 11 2002 se prevede în art. 10 (3) că termenele stipulate la art.III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 12 2003.
Ulterior, prin 507/2003, (OF.853/2 12 2003) intrată în vigoare la data de 5 12 2003, privind bugetul de stat pe anul 2004, prin art.9 (7) se stabilește că termenele prevăzute în art.III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 12 2004, iar prin art. 8 (7) din 511/2004, Legea bugetului de stat pe anul 2005, s-a prevăzut suspendarea acestor drepturi pana la data de 31 12 2005. Prin art.5 (5) din 379/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2006,se arata ca prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării în concediul de odihna se suspenda pana la data de 31 decembrie 2006. Se constată că atât la data formulării în instanță, cât și la soluționarea cauzelor pe fond și în recurs era epuizată suspendarea legală.
Este adevărat că aplicarea prevederilor privind primele de concediu a fost suspendată prin acte normative succesive,dar această suspendare nu înseamnă abrogarea acestor texte legale. Suspendarea aplicării unor dispoziții legale dispusă de legiuitor din diferite considerente este o măsură cu caracter temporar, iar după epuizarea duratei suspendării textul legal redevine aplicabil în scopul pentru care fost edictat.
Suspendarea plății acestor drepturi s-a dispus prin acte normative edictate conform dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislative și potrivit art. 64 în care se prevede ca in cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În aceasta situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată. Dar, este la fel de adevărat că același articol în aliniatul (2) stipulează că la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintra de drept în vigoare.
Acordarea daunelor-interese de către instanță este o dispoziție legala, deoarece, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art.1084 Cod civil, plata cu întârziere a drepturilor dă dreptul la despăgubiri calculate în funcție de rata inflației.
În consecință, acordarea primei de vacanță este un drept consacrat printr-o lege specială și chiar dacă aplicarea dispozițiilor legale a fost suspendată de legiuitor din anumite considerente, după epuizarea suspendării nimic nu împiedica instanța de judecată să acorde aceste drepturi în măsura în care se cuvin.
In OUG nr. 146 din 19 decembrie 2007 pentru aprobarea plății primelor pentru concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, publicata in OF. nr. 877 din 20 decembrie 2007, se prevede ca datorita constrângerilor bugetare din perioada 2001-2006, impuse anual de organismele financiare internaționale, nu s-a permis acordarea primelor, prevederile din actele normative prin care au fost aprobate fiind suspendate prin legi bugetare anuale succesive și acte normative anuale de salarizare. Prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, urmând ca plata să se efectueze în tranșe.
Potrivit art. 24 din contractul colectiv de munca aprobat prin HCL nr. 164, funcționarii publici și salariații beneficiază de indemnizația pentru refacerea capacității de muncă, echivalentă cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Indemnizația este o măsura socială, suma fiind destinată refacerii capacității de muncă și se suportă din fondul special constituit în acest sens. Spre deosebire de această indemnizație care are o natura convențională, izvorând din contractul colectiv de muncă și care se suportă dintr-un fond special, prima de concediu are ca izvor legea, fiind un drept de natura salariala, și se achită din sumele alocate în acest sens de la bugetul statului. In consecință, drepturile bănești la care face referire pârâtul au temeiuri de drept diferite și se plătesc din surse deosebite, și nu se poate susține că există identitate între cele două drepturi.
Față de toate aceste considerente legale, Curtea consideră că în cauză nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate dintre cele prevăzute de art. 304, 312 Cod procedură civilă și în consecință, recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI S împotriva sentinței civile nr.290/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 Iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
-semn.vicepreședinte -semn.vicepreședinte
Curtea de Apel Curtea d e Apel
GREFIER,
- -
Red.
Dact.I:/2 ex./10.07.2008
Jud.fond G,
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
