Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 827/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 827/CA/2008
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.616/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.147/1997.
Față de actele de la dosar, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal sub nr.194/107/17.01.2008, așa cum a fpost completată, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
1. obligarea pârâților la alocarea, calcularea și plata către reclamanți - angajați ai administrației publice locale, a drepturilor bănești reprezentând indemnizația lunară de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută în Ordinul MAI nr.496/2003, începând cu data de 01.01.2005 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
2. obligarea pârâtului 2 să dispună serviciului competent consemnarea în carnetele de muncă ale reclamantelor a îndemnizației de dispozitiv retroactiv începând cu data de 1.01.2005.
3. anularea Hotărârii Consiliului Local al comunei nr.8/31.01.2008.
În motivarea acțiunii reclamantele arată că sunt funcționari publici în cadrul Primăriei comunei și în această calitate au dreptul conform punctului 9.2 din Ordinul MAI nr.496/2003 coroborat cu dispozițiile art.47 din Legea nr.138/1999 la sporul de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, astfel că în mod greșit se refuză din partea pârâților acordarea acestor drepturi.
Prin încheierea din 7.02.2008 Tribunalul Albaa dispus disjungerea cererii reclamanților, și, urmând să fie constituite dosare separate.
Prin sentința civilă nr.616/CAF/03.04.2008 Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea reclamantei împotriva celor doi pârâți.
În considerentele acestei sentințe prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este funcționar public în cadrul aparatului Primăriei comunei, fiind numită prin Ordinul nr. 761/30.08.2000 al Prefectului județului A, raportul său de serviciu desfășurându-se neîntrerupt în perioada 2000-2007. În această calitate ea are dreptul la salariul de bază, sporuri, premii, stimulente și alte drepturi reglementate în principal în Legea 188/1999 dar și în alte acte normative speciale.
În ceea ce privește indemnizația de dispozitiv se constată următoarele:
Sediul legal al acestui drept de natură salarială se regăsește în cuprinsul Legii nr. 138 din -.
Astfel art. 13. prevede că" Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Pe de altă parteart. 47.stabilește că "Personalul civil din ministerele și instituțiilecentraleprevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege".
Instituțiile la care face trimitere textul anterior, respectiv cele prevăzute în art. 1 sunt "Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Odată cu reorganizarea ministerelor și înființareaMinisterului Administrației și Internelor,funcționarii publici din administrație au trecut în subordinea acestui minister, conform Ordonanței de urgență nr. 63 din -.
Începând cu data de 15 aprilie 2007 se înființeazăMinisterul Internelor și Reformei Administrativeprin reorganizarea Ministerului Administrației și Internelor, care își încetează activitatea, conform art. 2 din OUG 24/2007 iar conform art. 18 alin. 3 din OUG 30/2007 "Personalul Ministerului Internelor și Reformei Administrative beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, cu excepția personalului preluat potrivit prevederilor <LLNK 12007 25180 301 0 46>Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului,în limita bugetului aprobat, de indemnizații șisporuri specificeinstituțiilor din sistemul de apărare, ordine publica și siguranța naționala."
Drepturile salariale au fost armonizate prin Ordinul MAI 496/2003 care modifică și completează Ordinul MI 275/2002, ocazie cu care s-a stabilit prin pct. 9.2 că "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Noțiunea de personal civil a fost lămurită de pct. 31.1 conform căruia "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice carebeneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege,precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar."
Coroborând aceste prevederi se constată că de indemnizația de dispozitiv pot beneficia doar funcționarii publici prevăzuți în anexa 6 legii, care sunt definiți ca personal civil din cadrul instituțiilor expres prevăzute la art. 1, 47 și 49, fără a exista vreo modificare a acestor prevederi pe perioada în litigiu.
Ordinele MAI nr. 275/2002 și nr. 496/2003 cuprind norme de aplicare a legii, având o forță juridică inferioară acesteia, astfel că pot explicita prevederile legii doar în sensul legii, fără însă a adăuga la lege.
Din acest motiv, definiția noțiunii de personal civil dată prin pct. 31.1 din Ordinul nr.496/2003 cu privire la art.47 din lege trebuie interpretate raportat la prevederile legii, la sfera de aplicare a acesteia.
Sintagma "personalul civil din administrația publică" trebuie interpretată ca fiind administrația publică centrală a Ministerului Administrației și Internelor.
Față de această împrejurare se justifică o reconsiderare a practicii în această materie, în sensul interpretării că funcționarii publici din administrația publică locală nu beneficiază de sporul de dispozitiv, sens în care cererea reclamantei cu privire la acest aspect urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește solicitarea de anulare a Hotărârii Consiliului Local al comunei nr. 8/31.01.2008 instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 8/31.01.2008 Consiliul Local al comunei aluat actde solicitarea reprezentantului funcționarilor publici și al personalului contractual din Primăria comunei prin care solicită acordarea indemnizației de dispozitiv lunară în cuantum de 25% și "lasă la aprecierea instanței de judecată soluționarea cererii".
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a introdus cerere de revocare la data de 04.02.2008 iar la data de 07.02.2008 asesizat instanțade contencios administrativ.
Unprim aspectce trebuie semnalat este că reclamanta a contrasemnat hotărârea atacată, pentru legalitate, conform art. 47 din Legea 215/2001, în calitate de secretar al comunei iar prin formularea prezentei acțiuni contestă legalitatea acesteia. O atare atitudine are semnificația invocării propriei culpe or este de principiu că nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru obținerea unui drept ( AUDITUR ).
Unal doilea aspectvizează regularitatea sesizării instanței.
Conform art. 11 alin. 1 din Legea 554/2004 "(1) Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabila;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis in soluționarea favorabila a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative."
În speță reclamanta solicită revocarea unei hotărâri împotriva căreia a formulat plângere prealabilă, astfel că dreptul de a sesiza instanța de contencios administrativ se naște fie lamomentul primirii răspunsuluiîn condițiile alin. 1 lit. a sau b, fie la momentul expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile în condițiile alin. 1 lit.
În ambele situații autoritatea publică are la dispoziție un termen de 30 de zile pentru emiterea răspunsului. Acest termen este stabilit în favoarea pârâtului iar față de reclamantă el are caracter prohibitiv, astfel că sesizarea instanței înaintea expirării lui are caracter prematur.
În cauză instanța a fost sesizată la 3 zile după depunerea cererii de revocare a hotărârii, fără ca până la acest moment să fi fost emis un răspuns al autorității cu privire la cererea de revocare.
În fine, unal treilea aspectvizează caracterul actului atacat.
Consiliul local este unorgan colegial, fiind autoritate deliberativă la nivel local iar voința sa este exprimată prinhotărâri,conform art. 46 alin. 1 din Legea nr.215/2001.
Din analiza HCL 8/2008 reiese că autoritatea publicănu a luat o decizie cu putere executorieci doarși-a exprimat un punct de vederefață de cererea reclamantei în contextul conflictului judiciar aflat în derulare. Or o asemenea manifestare de voință apare mai mult ca o întâmpinare - act procedural - decât ca un act administrativ cenzurabil pe calea contenciosului administrativ, astfel că a fost respins și petitul privitor la anularea HCL 8/2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii privind acordarea sporului de dispozitiv prevăzut de Ordinul MAI nr.496/2003.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât au fost interpretate greșit prevederile Legii nr.138/1999 și dispozițiile Ordinului MAI nr.496/2003 cu privire la acordarea sporului de dispozitiv, din analiza actelor normative precizate rezultând că salariaților civili le este recunoscut beneficiul îndemnizației de dispozitiv în cuantumul de 25% din salariul de bază, așa cum se acordă la tot personalul din Prefecturi, astfel că reclamanta cere tratament egal pentru toți cei ce lucrează în administrația publică locală.
Reclamanta mai arată că nu aduce nici o critică sentinței privind petitul referitor la anularea HCL nr.8/2008, înțelegând să atace sentința numai cu soluționarea nelegală a petitului referitor la sporul de dispozitiv.
În drept invocă prevederile art.20 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.3041Cod pr.civilă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Pârâții intimați nu s-au prezentat în fața instanței de recurs și nici nu au depus întâmpinare.
Examinând recursul reclamantei în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța reține că este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta:
Reclamanta este funcționar public în cadrul Primăriei comunei, calitate în care solicită obligarea pârâților la plata îndemnizației de dispozitiv, invocând prevederile Legii nr.138/1999 și Ordinul MAI nr.496/2003.
Pentru a stabili dacă reclamantei, în calitate de funcționar public din cadrul administrației publice locale i se revine acest drept, se impune analizarea prevederilor Legii nr.138/1999 și Ordinului MAI nr.496/2003, respectiv dacă sunt aplicabile tuturor funcționarilor publici din administrația locală.
Legea în articolul 1, așa cum corect a sesizat și instanța de fond, reglementează domeniul său de aplicare, stipulând "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din, și Ministerul Justiției, iar la art.47 se arată "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege, la art. 49 se specifică în mod clar că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate."
Coroborând aceste prevederi se constată că de indemnizația de dispozitiv pot beneficia doar funcționarii publici prevăzuți în anexa 6 legii, care sunt definiți ca personal civil din cadrul instituțiilor expres prevăzute la art.1, 47 și 49, fără a exista vreo modificare a acestor prevederi pe perioada în litigiu.
Ordinele MAI nr.275/2002 și nr.496/2003 cuprind norme de aplicare a legii, având o forță juridică inferioară acesteia, astfel că pot explicita prevederile legii doar în sensul legii, fără însă a adăuga la lege.
Din acest motiv, norma dată prin Ordinul nr.496/2003 cu privire la art.47 din lege "Prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor și referirea la dreptul prevăzut de art.13 ce se cuvine și "personalului civil din administrația publică" trebuie interpretate raportat la prevederile legii, la sfera de aplicare a acesteia.
Sintagma "personalul civil din administrația publică" trebuie interpretată ca fiind administrația publică centrală a Ministerului Administrației și Internelor.
Cum instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, motivul de nelegalitate invocat de reclamantă potrivit art.304 pct.9 Cod pr.civilă nu este incident în cauză, astfel că recursul va fi respins ca nefondat potrivit art.312 al.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.616/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.I:/2 ex./11.07.2008
Jud.fond I:,
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
