Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 829/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 829/ CA/2008
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr.295/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nbr.146/1997.
Din partea av. pentru reclamanta intimată -"TRANS " S s-a transmis prin fax la dosar o cerere prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată, motivat de faptul că în perioada 17-24.06.2008 este plecat în concediu de odihnă în străinătate.
Totodată, din partea aceleiași reclamante intimate, -"TRANS " S s-a transmis la dosar întâmpinare.
În deliberare, instanța respinge cererea de amânare formulată de mandatarul reclamantei intimate, având în vedere urgența și precăderea cu care se judecă cauzele care au ca obiect suspendarea executării actului administrativ și față de motivele expuse în întâmpinare lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința civilă nr.295/CA/17.04.2008 a fost admisă cererea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu și pe cale de consecință:
- s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr.7936/27.12.2007 emisă de
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că, prin decizia de impunere nr.7936/27.12.2007 privind obligațiile fiscale de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual și/sau într-o formă de asociere, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 33.271 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată și accesorii calculate până la data de 30.11.2007.
Împotriva actului fiscal amintit reclamanta a formulat contestație administrativă. Prin decizia nr.13/14.03.2008 (în cursul procesului) pârâta suspendă soluționarea contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală, procedura administrativă urmând să fie reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Reclamanta s-a confirmat dispozițiilor art.215 alin.2 din Codul d e Procedură Fiscală achitând cauțiunea stabilită de Tribunal.
În speță, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor impuse de art.7 din Legea contenciosului, în sensul că pe de o parte s-a început executarea silită asupra conturilor sale iar pe de altă parte s-a suspendat soluționarea contestației administrative până la calificarea răspunderii personale a reprezentanților legali ai reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Sibiu solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ a intimatei-reclamante.
În dezvoltarea motivelor de recurs aceasta a arătat că, în primul rând se impune admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate deoarece instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.205 din OG92/2003 care prevăd că, împotriva deciziei de impunere se poate formula contestație care constituie procedura administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, iar decizie, respectiv actul administrativ emis de organul administrativ, este actul susceptibil a fi supus verificării de către instanța de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art.1 și următoarele din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Cât timp această soluție a fost impusă de interpretarea obligatorie potrivit Deciziei Curții Constituționale nr.409/12.10.2004, care a prevăzut că, actele de soluționare întocmite de către organele administrative a contestațiilor, respectiv a reclamanților formulate potrivit dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală, nu sunt acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată se impune admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate deoarece nu a fost emis actul administrativ susceptibil a fi supus verificării instanței de contencios iar cererea de suspendare a actului administrativ unilateral este prematur introdusă.
În al doilea rând se impune respingerea cererii de suspendare a actului administrativ formulată de intimata-reclamantă deoarece acesta nu a făcut dovada condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr.554/2004 pentru formularea unei asemenea cereri. Astfel, legea impune ca să se facă dovada cazului bine justificat și cuantumului pagubei iminente care i s-ar produce reclamantei, dar nu a fost depusă nici o dovadă a existenței acestor condiții, iar art.1169 cod civil impune ca reclamanta să-și dovedească susținerile.
Decizia de impunere se bucură de prezumția de legalitate cât timp nu s-a inițiat procedura de verificare a actului de impunere,astfel că, sumele suplimentare stabilite prin acest act sunt creanțe certe, lichide și exigibile.
În ceea ce privește prevenirea pagubei iminente recurenta-pârâtă consideră cererea reclamantei ca nedovedită.
Art. 14 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ nu cuprinde nici un criteriu după care să se aprecieze iminența pagubei ce s-ar crea prin executarea silită a creanței bugetare.
Cât timp practica constantă a instanței supreme este în sensul prezumării caracterului legal al actelor administrative fiscale și al sumelor înscrise în ele, indiferent de cuantum, în lipsa unor dovezi contrarii provenind de la intimata-reclamantă se impune respingerea cererii de suspendare a executării actului de impunere atacat.
Analizând recursul declarat de către intimată, față de motivele invocate se consideră că acesta este nefundat din considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Referitor la primul motiv de recurs, în mod corect prima instanță a reținut că se impune suspendarea executării deciziei de impunere nr.7936/27.12.2007 emisă de S atâta timp cât și prin Decizia nr.13/2008 pronunțată de către DGFP Sibiu s-a pronunțat suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe calea penală.
Nu este fondat acest motiv de recurs, întrucât reclamanta în mod corect a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr.7936/27.12.2008, acesta continuând calea administrativă de executare silită.
În ce privește cel de al doilea motiv de recurs reclamanta a făcut dovada în speță a cazului bine justificat, respectiv declanșarea executării silite asupra conturilor sale și pe de altă parte iminența producerii unei pagube constând în indisponibilizarea unei sume de bani de circa 4 ori mai mare decât suma reținută în decizia de impunere.
Fiind respectate și celelalte condiții prev de art.7 din Legea 554/2004 precum și achitarea cauțiunii prev.de art.215 al.2 Cod procedură fiscală, în mod corect s-a dispus suspendarea executării silite.
Față de considerentele de mai sus în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă recursul urmează să fie respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr.295/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 Iunie 2008.
Președinte, - --co semnează președ. Curții de Apel | Judecător, - --co semnează președ. Curții de Apel | Judecător, - --co semnează președ. Curții de Apel |
Grefier, - --co semnează prim grefier |
Red.CI
Dact-/ex.2/6.08.2008
Jud.fond.,
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
