Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 831/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 831/2009
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 6/CA din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut în pronunțare.
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 3307/103/24.09.2008, reclamanta a chemat în judecată pârâta Agenția pentru Protecția Mediului, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și Ministerul Finanțelor Publice B pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză să se dispună, în baza art. 31 din Legea nr.188/1999 să i se acorde suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază.
În motivare reclamanta a arătat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.(l) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, articol de lege care arată: "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus dinc).suplimentul postului și d).suplimentul corespunzător treptei de salarizare", că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.(l) lit. c) și d) din lege, că relevant este faptul că potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.(l) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007("Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581 și ale art. 601 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007 ".
Solicită reclamanta să se constate că aceste drepturi solicitate trebuiau acordate ca drept, cel târziu începând cu data de 01 ianuarie 2007, că atât prin Legea nr. 188/1999, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 251 din 23 iunie 2006, cât și prin Legea nr. 188/1999 republicată renumerotată, apreciază că este îndreptățită la aceste sporuri, fără nici o condiționare. Referitor la solicitarea de acordare a acestor drepturi retroactiv, potrivit art. 29 alin. (1) devenit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, arată reclamanta că are dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01.2004 până la data de 01.01.2007, că această prevedere legală, respectiv art. 29 alin. (1) devenit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2006, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004.
Mai arată reclamanta că norma legală de suspendare, mai sus menționată, contravine cu prevederile art. 41 și art. 53 din Constituția României contravine și art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât apreciază reclamanții că li s-a acordat acest drept prin lege, iar suspendarea acestui drept nu presupune pierderea dreptului însuși.Norma de suspendare contravine și art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece dispozițiile art. 44 din nr.OUG 92/2004 sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Văzând și dispozițiile art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament, apreciază reclamanta că suspendarea dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pe perioada 23.09.2005 - 1.05.2008 nu s-a realizat fiind lovită de nulitate, ci s-a înfăptuit numai suspendarea obligației corelative ca o măsură la îndemâna debitorului ce nu dorește și nu voiește să-și execute obligația legală în mod voluntar.
Examinând textul art. 44 din nr.OUG 92/2004 prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, se poate constata că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu a fost restrâns, ci îngrădit, atingând însăși existența dreptului.
În dovedire reclamanta a anexat la dosar sentința civilă nr.155/2008.
Pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii. A motivat pârâta că drepturile solicitate de reclamantă au fost suspendate prin art. 48 din OG nr.2/2006, că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile G nr.6/2007, că în prezent nu există nici o lege care să stabilească un sistem unitar de salarizare pentru funcționarii publici, că G nr.6/2007 nu prevede cuantumul sporurilor și nici obligativitatea pentru autoritățile publice de a acorda aceste suplimente, că o eventuală acordare a acestora ar fi nelegală.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. A arătat pârâtul că nu are atribuții în angajarea și salarizarea reclamantei, că atribuțiile sale sunt strict în executarea legii, că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Și pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Naf ormulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că legislația în vigoare cu privire la salarizarea funcționarilor publici nu reglementează cuantumul postului și cuantumul suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive.
A arătat pârâtul că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, că reclamanta nu a făcut dovada calității de funcționar public și, respectiv de angajat la Agenția pentru Protecția Mediului N, că nu a stabilit raportul juridic de serviciu cu reclamanta, că agențiile județene pentru protecția mediului sunt instituții cu personalitate juridică în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și nu în subordinea sa.
Prin sentința civilă nr. 6/CA din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- au fost respinse excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei și a lipsei procedurii prealabile, excepții invocate de pârâtul MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE.
Au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, și, în consecință a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți.
A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI
Instanța de fond constatat că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție invocată de pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile este nefondată.
Cu copia Carnetului de muncă, reclamanta a făcut dovada calității de funcționar public în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Cum acțiunea a fost promovată în această calitate, excepția invocată de pârâtă nu este întemeiată, considerente pentru care va fi respinsă, cererea reclamantei vizând raporturile de serviciu al acesteia cu autoritatea locală.
Și excepția lipsei procedurii prealabile a fost găsită neîntemeiată având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 911din Legea nr. 188/1991, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ. Or, textul de lege care stabilește competența în favoarea instanței de contencios administrativ nu prevede expres că litigiilor privind funcționarii publici le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, dreptul de a sesiza instanța în condițiile art. 911din Legea nr. 188/1999 nu este condiționat de îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr.554/2004.
Instanța constatat întemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.
Astfel, reclamanta a funcționat în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului N, între reclamantă și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nestabilindu-se nici un fel de raport juridic obligațional. Cum în cauză nu se poate aprecia că pârâtul este titular al unor obligații în contradictoriu cu care reclamanta să își valorifice pretențiile rezultate din raporturile de serviciu, instanța va admite excepția și, în consecință, va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, având învedere și că reclamanta a avut raportul de serviciu stabilit cu Agenția pentru Protecția Mediului Prin urmare, o acțiune pentru plata drepturilor salariale poate fi promovată doar împotriva acestei pârâte iar potrivit art.1 din OG nr. 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/2007, plata sumelor stabilite prin titluri executorii se face de către instituția publică, în speță Agenția pentru Protecția Mediului N, în limita fondurilor.
De altfel, drt.4 din același act normativ prevede obligarea ordonatorului principal de credite de a dispune luarea măsurilor ce se impun pentru asigurarea în bugetele proprii ale investițiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pe fondul acțiunii promovată în contradictoriu cu Agenția pentru Protecția Mediului N, instanța constatat următoarele:
Prin dispozițiile art.31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 s-a stabilit în favoarea funcționarilor publici dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Acest drept a fost suspendat în perioada 2004-2006 prin OUG nr.92/2004 și OG nr.2/2006.
Deși începând cu data de 1.01.2007 nici un act normativ nu mai prevede suspendarea acestor drepturi, nu există o bază legală pentru cuantificarea și acordarea lor.
Astfel, pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) textului de lege (art.31 lit. c din Legea nr.188/1999) care le prevede, dispoziții care nu au fost date nici de legiuitor, nici de executiv.
Însă, în lipsa acestor dispoziții, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi ar presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii vine în contradicție cu dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, instanța neputând să se substituie legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept care în prezent, în contextul actualei legislații, nu este posibil de exercitare efectivă.
Împotriva sentinței nr. 6/CA/13 ianuarie 2009 a formulat recurs reclamanta solicitând în principal casarea cu trimitere apreciind că instanța în mod greșit, fără a pune în discuția părților temeinicia sau netemeinicia solicitării suplimentare în cuantum de 25 % se rezumă în a motiva respingerea acțiunii prin existența unui text de lege.
Apreciază recurenta că instanța nu a analizat fondul cauzei. În subsidiar, recurenta solicită reținerea cauzei spre rejudecare, solicitând admiterea acțiunii în temeiul art. 31 al. l lit. c din Legea 188/1999, text ce re reglementează dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Apreciază recurenta că dreptul la cele două suplimente este acordat atât prin dispozițiile legale interne cât și prin cele comunitare, făcând trimitere la art. 1 din protocolul 1 la CEDO, acordarea sporului în cuantum de 25 % impunându-se și pe considerente care țin de egalitatea în fața autorităților publice atât timp cât o parte din funcționarii publici au câștigat dreptul la aceste suplimente. Prin respingerea acțiunii se naște o situație de discriminare devenind aplicabile procedurile Ordonanței 137/2000 și art. 14 din Apreciază recurenta că procentul de 25 % este justificat de principiul aplicării unitare a legii și că pot fi asimilate cu procentul de 25 % care se acordă personalului desemnat să efectueze controlul financiar preventiv.
Prin întâmpinările formulate Agenția pentru protecția Mediului N și Ministerul Mediului au solicitat respingerea recursului apreciind sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu Curtea apreciază că este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Apărarea invocată în recurs în sensul că instanța de fond nu ar fi cercetat fondul nu poate fi reținută, dat fiind faptul că din considerentele sentinței rezultă argumentele ce au format convingerea instanței în sensul respingerii acțiunii.
Interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 31 lit. c și d din Legea 188/1999 este legală, fiind în acord, cu scopul legii exprimându-și părerea în limitele competenței atribuțiilor puterii judecătorești.
Astfel, prin art. 29 din Legea 188/1999 (art. 31 după republicare 2004) sunt stabilite elementele salariului funcționarilor publici în care, așa cum susțin și reclamanții, sunt incluse, ca elemente salariale, suplimentul postului și suplimentului gradului (suplimentar corespunzător treptei de salarizare după modificarea realizată prin Legea 251/2006).
Potrivit alin. 3 al art. 29 (alin. 3 al. art. 31 după republicare din 2004) salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Interpretând sistematic dispozițiile legale menționate rezultă fără echivoc că elementele componente ale salariului urmează a fi cuantificate prin sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, act normativ care nu a intrat încă în vigoare.
În lipsa legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici au fost adoptate legii speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare ale funcționarilor publici. Astfel pentru anul 2004 sistemul de salarizare al funcționarilor publici a fost reglementat prin OUG82/2004, pentru anul 2005 prin OUG92/2004, pentru anul 2006 prin OG2/2006, pentru anul 2007 prin OG 6/2007 iar pentru 2008 prin OG 9/2008 prin care a fost modificată OG6/2007, aceste din urmă două acte normative menționând în chiar conținutul lor că reglementează sistemul de salarizare pentru funcționarii publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare.
Așadar, în raport cu dreptul comun care este reprezentat de Legea 188/1997 în materia salarizării sunt aplicabile exclusiv dispozițiile actelor normative speciale care reglementează elementele sistemului de salarizare până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, respectiv legile temporare care au fost deja enumerate.
Stabilind legea aplicabilă instanța constată că în sistemul de salarizare consacrat prin legile speciale nu sunt cuprinse cele două elemente prevăzute în legea generală, respectiv suplimentul postului și cel al gradului (treptei de salarizare).
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține ca fiind aplicabile dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. e, (31 lit. c, d) din Legea 188/1999, aceste sporuri nu sunt determinate de legiuitor și nu se consacră nici criterii de determinare a acestora, fiind reglementate la nivel de principiu. acestora constituie atribuție a legiuitorului iar instanța nu se poate substitui acestuia decât cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat consacrat prin art. 1 (4) din Constituția României.
În acest sens este și decizia Curții Constituționale nr. 820/2008 în cuprinsul căruia s-a reținut expresis verbis că instanțele judecătorești nu au competența să înlocuiască acte normative cu norme create pe cale judiciară sau prevederi cuprins în alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării unui drept care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Stabilirea cuantumului sporului prin similitudine cu alte categorii de funcționari publici (spre exemplu personalul desemnat să efectueze controlul financiar preventiv) reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, instanțele în aplicarea deciziei 820/2008 a Curții Constituționale neputând extinde aplicarea unor norme altor categorii de salariați. Invocarea dispozițiilor art. 14 din, art. 1 din nr.OUG 137/2000 nu sunt de natură a duce la reformarea sentinței recurate cât vreme prin decizia mai sus menționată (820/2008) cât și prin alte decizii (818, 819, 821) s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 1, art. 2 și art. 27 din OG137/2000.
Pentru cele ce preced, în baza art. 312 Cod procedură civilă instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ declarat de recurenta-reclamantă, cu domiciliul ales în P N,-, județul și, la Tribunalul Neamț, cu sediul în P N,-, județul N, împotriva sentinței civile nr. 6/CA din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți: AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI N, cu sediul în P N,-, județul N, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în B,-, sector 6 și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B,-, sector 6, MINISTERUL MEDIULUI, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red.
Red.
tehnored. 7 ex.
04 nov. 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Loredana
