Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 839/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 839/2009
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 187/CA din 05 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare, a răspuns consilier juridic pentru intimații- Orașul și Consiliul Local al orașului, lipsă fiind recurenta-pârâtă și intimații-pârâți și
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic pentru intimații- Orașul și Consiliul Local al orașului, depune la dosar delegație și întâmpinare în dublu exemplar și lasă la aprecierea instanței dacă se impune acordarea unui nou termen de judecată pentru comunicarea întâmpinării recurentei-pârâte, în caz contrar, solicită ca aceasta să fie avută în vedere de instanță ca și concluzii scrise.
Instanța apreciază că nu se impune amânarea judecării cauzei pentru comunicarea întâmpinării depusă la acest termen, motiv pentru care lasă dosarul la ordine.
După reluarea cauzei, în prezența aceleași părți, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru intimații- Orașul și Consiliul Local al orașului, având cuvântul, cu privire la motivele de recurs invocate, solicită a se constata că recurenta invocă două excepții și nu fondul, respectiv nu contestă faptul că datorează suma la care a fost obligată.
În fapt, arată că, prin actul de control s-a stabilit în sarcina unor funcționari din cadrul Primăriei orașului, obligația plății unor sume de bani reprezentând prejudiciu și, cu excepția recurentei din cauza de față, toți ceilalți salariați și-au îndeplinit obligația de plată a acestor sume, recurenta invocând că nu este legal a plăti aceste sume deoarece nu mai are calitatea de funcționar public.
Arată că, în considerarea calității de funcționar public a recurentei de față, inițial, instanța de drept comun a casat hotărârea primei instanțe, trimițând cauza instanței de contencios administrativ, care era competentă. Așadar, indicarea din nou de către recurentă a necompetenței instanței de contencios administrativ, este nelegală și chiar invocată cu rea-credință, în condițiile în care instanța competentă a judeca cauza este cea de contencios administrativ. Mai arată că, numai în situația în care recurenta făcea parte din categoria personalului contractual, instanța competentă era cea de drept comun, respectiv secția civilă - litigii de muncă.
De asemenea, prin motivele de recurs recurenta mai critică sentința pe argumentul că i au calea executării titlului emis de Curtea de Conturi, însă trebuie să avem în vedere și faptul că din totalul sumelor reținute în titlu, numai de la recurentă nu s-a primit suma cu care era datoare, ceilalți achitându-se de această obligație.
În concluzie, avându-se în vedere că prin cele două excepții invocate în recurs pârâta se contrazice singură, mai mult din invocarea acestora rezultă reaua-credință a acesteia, solicită respingerea recursului ca netemeinic, nelegal și făcut cu rea-credință.
S-au declarat dezbaterile închise.
- deliberând -
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, la data de 23.08.2007, sub nr. 4309, reclamantul Orașul a chemat în judecată pe pârâta, G și, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză, să fie obligați pârâții, să restituie la bugetul local sumele de bani ridicate nelegal, conform Sentinței civile nr. 13/CF/2006, a Tribunalului Neamț.
În motivare, reclamantul a arătat că pârâții au încasat în perioada 01 ianuarie 2003 - 30 septembrie 2004, sume nedatorate, că încasarea nelegală rezultă din Încheierea nr. 27/2004 a Camerei de Conturi, sentința civilă nr. 13/CF/2006, precum și din statele de plată întocmite de Serviciul financiar-contabil.
Pentru pârâta, reclamantul a solicitat obligarea la plata sumei de 2608 lei.
Prin sentința civilă nr. 364 din 01.04.2008, pronunțată de Judecătoria Bicazs-a admis acțiunea.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții. Prin Decizia civilă nr. 1290/RC/02.12.2008, pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului Neamț, s-a constatat, în temeiul art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă, nulitatea recursului declarat de pârâții și G, s-a admis recursul formulat de pârâta, s-a casat în parte sentința, numai în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata contravalorii plăților nedatorate și a cheltuielilor de judecată, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a reținut cauza spre soluționare în fond, cu privire la, în complet specializat de litigii de muncă.
Prin încheierea din 16.01.2009, pronunțată de Secția civilă - complet litigii de muncă, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
S-a avut în vedere de instanța civilă că litigiul are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Pe rolul secției de contencios Tribunalului Neamț dosarul a fost înregistrat sub nr. 412/103/28.01.2009.
Prin sentința civilă nr. 187/CA din 05 mai 2009 a fost admisă acțiunea formulată de i Orașul și Consiliul Local al Orașului în contradictoriu cu pârâta.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului Orașul suma de 2.608 lei, reprezentând contribuții încasate necuvenit.
Instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 13/CF/07.03.2006, pronunțată de Tribunalul Neamț, irevocabilă prin Decizia nr. 8636/08.12.2006 a Curții de APEL BACĂU, s-a admis sesizarea Camerei de Conturi a Județului N și s-a stabilit, în sarcina unor funcționari din cadrul Primăriei, obligația plății unor sume de bani, către Orașul, sumele reprezentând prejudiciul cauzat bugetului local, prin acceptarea la plată a unor sume necuvenite funcționarilor publici.
Or, în condițiile în care încasarea nelegală a sumelor a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat, prin sentința civilă anterior enunțată, acțiunea formulată de creditor, respectiv Orașul, împotriva persoanelor care au încasat sumele fără temei legal, este întemeiată.
Având în vedere că și pârâta, în calitate de funcționar public, a fost beneficiara sumelor evidențiate de Direcția de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi N, în raportul ce a stat la baza sesizării instanței de contencios administrativ și cum respectiva sesizare a fost admisă prin hotărâre irevocabilă, instanța constată că se impune obligarea pârâtei la plată.
Cum la data încasării respectivelor sume pârâta avea calitatea de funcționar public, acesteia îi sunt incidente dispozițiile art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999, respectiv răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru nerestituirea, în termenul legal, a sumelor ce i s-au acordat, necuvenit.
Împotriva sentinței 187/05 iunie 2009 a declarat recurs criticând sentința sub aspectul legalității.
Astfel se arată că intimata avea posibilitatea de a pune în executare sentința 13/07 martie 2006, pe de altă parte răspunderea fiind solidară creditorul avea posibilitatea de a recupera prejudiciul de la oricare din persoanele nominalizate în acțiune. Apreciază recurenta că în cauză nu pot fi incidente dispozițiile art. 75 și 84 din Legea 188/1999.
Arată recurenta că potrivit art. 109 doar cauzele ce privesc raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, însă recurenta nu mai are calitatea de funcționar public din anul 2004 așa încât competența de soluționare a cauzei aparținea judecătoriei și nu tribunalului. Invocă recurenta și împrejurarea că dispoziția primarului orașului nr. 1287/2007 a fost anulată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu din perspectiva art. 3041Cod procedură civilă Curtea îl găsește ca fondat urmând a-l respinge pentru următoarele considerente.
Obiectul pricinii deduse judecății îl constituie obligarea unui fost funcționar public la restituirea unor sume de bani încasate necuvenit (fără temei legal).
Raportul juridic între părți a luat naștere în perioada în care recurenta era funcționar public iar izvorul obligației sale derivă din raportul de serviciu. Pornind de la obiectul acțiunii dată fiind împrejurarea că sumele solicitate de reclamantă au fost încasate de recurentă în virtutea calității sale de funcționar public în mod legal secția civilă a Tribunalului Neamța transpus cauza la secția contencios administrativ, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 109 din Legea 188/1999, text potrivit căruia "cauzele ce au ca obiect aportul de serviciu ca funcționar public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ".
Încasarea sumelor de către recurentă s-au făcut în calitate de funcționar public în exercitarea raporturilor de serviciu. Împrejurarea că în prezent recurenta nu mai este funcționar public nu are relevanță, relevantă fiind calitatea pe care o avea la data când a încasat necuvenit sumele solicitate.
Curtea reține inconsecvența recurentei (de natură a pune în discuție chiar exercitarea cu bună credință a drepturilor procesuale) cu privire la competența instanței. Astfel, se reține că inițial, acțiunea fost înregistrată în 2007 pe rolul Tribunalului Neamț, a fost declinată competența în favoarea Judecătoriei Bicaz, instanța care a soluționat cauza prin sentința 364/2008.
Declarând recurs împotriva acestei sentințe, recurenta a criticat- tocmai pe considerentul că nu instanța de drept comun, respectiv judecătoria era competentă să soluționeze cauza.
Contrar motivelor de recurs invocate împotriva sentinței 364/2008, în recursul de față, aceiași recurentă apreciază că instanța competentă a fi cea de drept comun.
Nici împrejurarea că dispoziția 1287/2007 a fost anulată nu este de natură a duce la reformarea sentinței recurate, că dimpotrivă analizând considerentele sentinței 201/03 august 2007 rezultă că instanța a reținut că intimata de față poate recupera sumele încasate necuvenit.
Nici apărarea în sensul că reclamanta - intimată putea proceda la executare putând urmări pe oricare dintre persoanele obligate în solidar nu poate fi reținută, instanța de fond reținând în mod legal că ne aflăm în situația antrenării răspunderii civile reglementată de art. 84 lit. b din Legea 188/1999. Dat fiind faptul că printr-o hotărâre irevocabilă, respectiv sentința 13/07 martie 2006 s-a statuat că reclamanta încasat necuvenit sumele în discuție, hotărârea instanței de fond apare ca fiind rezultatul unei interpretări corecte a legii.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ declarat de recurenta-pârâtă, cu domiciliul în, -. 12,. 10, județul N, împotriva sentinței civile nr. 187/CA din 05 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații- ORAȘUL și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, ambii cu sediul în,-, județul N și intimații-pârâți și G, ambii cu domiciliul în Comuna, Sat Straja, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red.
Red.
tehnored. 7 ex.
04 nov. 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Loredana
