Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 836/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 836/2009
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant SINDICATUL FINANȚE PUBLICE R - reprezentat prin președinte, în numele și pentru membrii de sindicat, funcționari publici în cadrul Administrației Finanțelor Publice R, împotriva sentinței civile nr. 80/CA din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul-reclamant Sindicatul Finanțe Publice R, avocat G, iar pentru intimații-pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Ministerul Finanțelor Publice, consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat G pentru recurentul-reclamant Sindicatul Finanțe Publice R, având cuvântul, arată că în cauză este vorba de acțiunea formulată de funcționarii publici, salariați și membri de sindicat în cadrul Administrației Finanțelor Publice R, acțiune prin care s-a solicitat plata suplimentului corespunzător postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare și întemeiată pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 188/1999, acțiune respinsă de către instanța de fond, motivat de faptul că Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ, proiect care însă nu a fost promovat nici până în prezent și astfel, aceste sporuri nu au bază legală pentru a fi acordate.
În continuare, arată că, sentința instanței de fond este criticabilă din mai multe considerente. Astfel, referitor la faptul că nu a fost promovat un proiect de act normativ referitor la salarizarea funcționarilor publici, consideră că acest lucru nu poate constitui un impediment în aplicarea Legii nr. 188/1999, care este în vigoare, acest act normativ fiind suspendat doar în perioada 2004-2006, dar de la data de 01.01.2007 acest drept trebuia acordat, ceea ce nu s-a întâmplat.
De asemenea, sentința este criticată și sub alt aspect, în condițiile în care se reține de instanța de fond că pentru acordarea sporurilor solicitate este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea acestei legi, unor norme de aplicare, ceea ce nu poate fi primit deoarece dispoziția legală este clară și imperativă, neimpunând o altă interpretare prin norme de aplicare.
Totodată, sentința instanței de fond a fost criticată și cu privire la reținerea în hotărârea recurată a unor hotărâri ale Curții Constituționale, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată nu au fost invocate dispozițiile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
De asemenea, hotărârea instanței de fond este criticabilă și în ceea ce privește susținerea că aceste sporuri nu pot fi acordate deoarece nu sunt cuantificate, susținere care nu poate fi primită, deoarece acest cuantum de 25% din salariul de bază pentru fiecare categorie de spor nu este aleatorie, ci s-au avut în vedere similitudini cu alte categorii de drepturi, cum ar fi sporul de vechime în muncă. Totodată, de reținut este și faptul că intimații-pârâți din cauză, nu au contestat acest cuantum de 25%.
În continuare, referitor la susținerea instanței de fond că în sistemul nostru judiciar jurisprudența nu reprezintă un izvor de drept, precizează că totuși trebuie să se țină seama de aceasta în condițiile în care 90% din acțiunile similare au fost admise, nefiind corect ca doi funcționari publici să primească salarii diferite.
În concluzie, față de cele mai sus-arătate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatei-pârâte la plata celor două sporuri, începând cu data de 01.01.2004 și până la data plății efective.
Consilier juridic pentru intimații-pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Ministerul Finanțelor Publice, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor expuse pe larg prin întâmpinarea depusă în cauză. Totodată, invocă oral la acest termen, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 21.09.2009, decizie prin care s-a soluționat recursul în interesul legii cu privire la aceste sporuri, decizie care nu este încă redactată, acesta fiind și motivul invocării acesteia doar oral în fața instanței, care urmează a fi avută în vedere de instanță.
Avocat G pentru recurentul-reclamant, având cuvântul, în replică, precizează că recursul în interesul legii se aplică pentru viitor.
S-au declarat dezbaterile închise.
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4386/2008 reclamanții Sindicatul Finanțe Publice în numele și pentru funcționarii publici din PRa solicitat obligarea pârâților P N și Ministerul Economiei și Finanțelor la acordarea de drepturi salariale ce constau în suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% începând cu data de 01.01.2004, actualizate în raport de rata inflației și obligarea F la alocarea de fonduri necesare plății sumelor respective.
În motivarea cererii astfel formulate, reclamantul a arătat că prin art. 31 din L 188/1999 s-a prevăzut că începând cu data de 01.01.2004 funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu compus din salariul de bază, spor de vechime în muncă, suplimentul postului și al gradului.
Reclamantul a mai arătat că prin G 92/2004 s-a dispus suspendarea aplicării acestui text iar prin G 2/2006 s-a prevăzut continuarea suspendării aplicării dispozițiilor lit. c și d ale art. 29 mai sus menționat; Deși prin Legea 251/2006 s-a prevăzut clar că art. 29 intră în vigoare la 01.01.2007 respectivele sporuri nu au fost acordate; s-a precizat că cele 2 suplimente constituie un drept de salarizare a muncii ca face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și ca atare nu poate fi restrâns în mod abuziv; s-a arătat că aceste norme de suspendare contravin dispozițiilor art. 53 și 16 al 1 din Constituție, fiind drepturi acordate prin lege, suspendarea acestora neputând să conducă la însuși pierderea dreptului.
Un alt aspect ce probează nelegalitatea dispozițiilor de suspendare a acordării drepturilor salariale în litigiu, vizează acțiunea retroactivă a acestor norme. Încălcându-se principiul neretroactivității legii, expres stipulat în cuprinsul art.15 alin.(2) din Constituție, dispozițiile nr.OG92/2004, precum și cele ale nr.OG2/2006 suspendă în mod retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr.188/1999.
Norma juridică are un caracter activ, ea acționând numai pentru viitor, fără a-și putea întinde efectele asupra raporturilor născute înainte sau după ieșirea sa din vigoare. Pentru aceste considerente solicită ca lipsită de efecte suspendarea nelegală a acordării suplimentelor corespunzătoare postului și treptei de salarizare.
Referitor la cuantumul drepturilor solicitate, exprimat prin procentul de 25% din salariul de bază pentru fiecare categorie de supliment, menționează că această solicitare se impune a fi admisă pentru identitate de rațiune - acesta fiind procentajul acordat de instanțe în pricinile având același obiect -, cât și pentru respectarea principiului fundamental al nediscriminării. Învederează instanței faptul că procentul nu a fost stabilit în mod aleatoriu, ci s-au avut în vedere similitudini cu alte categorii de drepturi salariale, cum ar fi sporul pentru vechime în muncă sau cel pentru complexitatea muncii.
În concluzie, termenul de prescripție începe să curgă, fără putință de tăgadă, de la data nașterii dreptului la acțiune, și anume 01.01.2007 ca moment al începerii măsurii de suspendare, în acest sens fiind și practica unitară a . de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal - menționând, cu titlu de exemplu, interpretarea statuată în cazul cererilor de acordare a primelor de vacanță, conform căreia termenul de introducere a acțiunii începe să curgă de la data încetării măsurii de suspendare ca dată a nașterii dreptului la acțiune.
În drept, reclamanții au invocat art. 31 al. 1 lit. c și d și art. 109 din Legea 188/1999; /2003 Convenția 111/1958, O și practică judiciară în materie.
în nume propriu și pentru PNa depus întâmpinare - filele 15/36 solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că dreptul de creanță al reclamanților nu există, în consecință nu se poate spune că a fost îngrădit; pe de altă parte s-a arătat creanța reclamanților, dacă s-a constatat că există, nu este lichidă deoarece nu există prevederi legale în vigoare în care să se dispună cu privire la întinderea dreptului.
P N prin întâmpinarea depusă - fila 39, solicitat respingerea acțiunii invocând totodată excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din L 554/2004. Pe fondul cauzei s-a arătat că procentele solicitate în acțiune sunt total aleatorii neavând nici o susținere legală.
Prin sentința civilă nr. 80/CA din 19 februarie 2009 a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei procedurii prealabile.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă pentru drepturi salariale formulată de reclamantul Sindicatul Finanțe Publice R în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această sentință s- a reținut următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile fost respinsă având în vedere că drepturile salariale își au temeiul legal exclusiv în Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, act normativ care statuează obligativitatea respectării condițiilor și termenelor prevăzute de Legea 554/2004 numai pentru situația atacării actului de încetare a raporturilor de serviciu.
Faptul că judecata în cauză privind drepturile salariale este dată tot în temeiul Legii nr. 188/1999 în competența instanței de contencios administrativ, nu impune aplicarea în speță a prevederilor Legii nr. 554/2004, modificată (art. 7-procedura prealabilă).
Chiar și în măsura în care s-ar considera că este aplicabilă Legea nr. 554/2004, modificată, procedura prealabilă nu este necesară în cauza de față, întrucât nu a fost atacat un act administrativ unilateral emis de o autoritate publică.
Art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 prevede obligativitatea procedurii prealabile. Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul R.
În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%.
Tribunalul a constatat că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform cărora " pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
S-a reținut totodată, că în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Tribunalul a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Trebuie semnalat în acest context că, prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008,Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 " sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".Or, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, astfel că instanțele judecătorești nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, instanța apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente. Referitor la practica existentă la nivelul instanțelor judecătorești din țară, instanța a constatat, pe de o parte, că în sistemul judiciar român, practica instanțelor nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, că prin Hotărârea Curții Europene a drepturilor Omului - Secția a III-a din 06 decembrie 2007, publicată în Monitorul oficial al României nr. 616/21 august 2008, în cauza Beian contra României, în ceea ce privește încălcarea art. 14 din convenție, s-a reținut neîndeplinirea de către înalta Curte de Casație și Justiție a rolului acesteia de regulator al divergențelor de jurisprudență, iar nu existența unor simple conflicte de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instanțe de fond.
Împotriva sentinței civile nr. 80 din 19.02.2009 declarat recurs Sindicatul Finanțelor Publice R în numele și pentru membrii de sindicat, apreciind că este nelegală.
Astfel, se arată că este lipsită de relevanță împrejurarea că nu a fost promovat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, că reclamanții au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Se mai arată că art. 31 din legea 188/1999 este clar și imperativ iar deciziile 818, 819 și 820/2000 ale Curții Constituționale nu sunt incidente în cauză deoarece nu s-a invocat încălcarea prevederilor OG 137/2000.
Se mai arată că instanța de fond nu a analizat toate aspectele invocate în cererea de chemare în judecată. Astfel, nu a realizat faptul că guvernul nu poate emite ordonanțe în domeniu care fac obiectul de reglementare a legilor organice, greșit s-a dispus suspendarea unui drept prevăzut într-o lege organică, termenul de prescripție curge de la data de 01 ianuarie 2007, nefiind analizate nici cereri de actualizare a prejudiciului.
Prin întâmpinare neamț a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este rezultatul interpretării și aplicării corecte a legii.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și din oficiu, din perspectiva dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea îl găsește ca nefondat, urmând a- respinge pentru următoarele considerente:
Interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 31 lit. c și d din Legea 188/1999 este legală, fiind în acord, în scopul legii exprimându-și părerea în limitele competenței atribuțiile puterii judecătorești.
Astfel, prin art. 29 din Legea 188/1999 (art. 31 după republicare 2004) sunt stabilite elementele salariului funcționarilor publici în care, așa cum susțin și reclamanții, sunt incluse, ca elemente salariale, suplimentul postului și suplimentului gradului (suplimentar corespunzător treptei de salarizare după modificarea realizată prin Legea 251/2006).
Potrivit alin. 3 al art. 29 (alin. 3 al. art. 31 după republicare din 2004) salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Interpretând sistematic dispozițiile legale menționate rezultă fără echivoc că elementele componente ale salariului urmează a fi cuantificate prin sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, act normativ care nu a intrat încă în vigoare.
În lipsa legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici au fost adoptate legii speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare ale funcționarilor publici. Astfel pentru anul 2004 sistemul de salarizare al funcționarilor publici a fost reglementat prin OUG82/2004, pentru anul 2005 prin OUG92/2004, pentru anul 2006 prin OG2/2006, pentru anul 2007 prin OG 6/2007 iar pentru 2008 prin OG 9/2008 prin care a fost modificată OG6/2007, aceste din urmă două acte normative menționând în chiar conținutul lor că reglementează sistemul de salarizare pentru funcționarii publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare.
Așadar, în raport cu dreptul comun care este reprezentat de Legea 188/1997 în materia salarizării sunt aplicabile exclusiv dispozițiile actelor normative speciale care reglementează elementele sistemului de salarizare până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, respectiv legile temporare care au fost deja enumerate.
Stabilind legea aplicabilă instanța constată că în sistemul de salarizare consacrat prin legile speciale nu sunt cuprinse cele două elemente prevăzute în legea generală, respectiv suplimentul postului și cel al gradului (treptei de salarizare).
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține ca fiind aplicabile dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. e, (31 lit. c, d) din Legea 188/1999, aceste sporuri nu sunt determinate de legiuitor și nu se consacră nici criterii de determinare a acestora, fiind reglementate la nivel de principiu. acestora constituie atribuție a legiuitorului iar instanța nu se poate substitui acestuia decât cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat consacrat prin art. 1 (4) din Constituția României.
În acest sens este și decizia Curții Constituționale nr. 820/2008 în cuprinsul căruia s-a reținut expresis verbis că instanțele judecătorești nu au competența să înlocuiască acte normative cu norme create pe cale judiciară sau prevederi cuprins în alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării unui drept care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Din această perspectivă decizia 820/2008, ca de altfel și celelalte decizii ale Curții Constituționale reținute de instanța de fond au incidența în cauză, chiar dacă nu s-a invocat încălcarea dispozițiilor OG137/2009. Instanța de fond a reținut deciziile mai sus anunțate în contextul în care s-a solicitat stabilirea cuantumului unor sporuri în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut acest cuantum.
Instanța de fond dând eficiență deciziilor instanței constituționale a conchis că nu se poate substitui legiuitorului în stabilirea sporurilor solicitate, așa încât respingând acțiunea pentru acest considerent, analiza celorlalte motive arătate în cererea de recurs (referitor la prescripție, suspendare, actualizare), apărea de prisos.
Apreciind că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, și că nu se relevă un alt motiv de reformare a sentinței recurate, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurentul-reclamant SINDICATUL FINANȚE PUBLICE R cu sediul în R, R nr. 1, județul N, - reprezentat prin președinte, în numele și pentru membrii de sindicat, funcționari publici în cadrul Administrației Finanțelor Publice R, împotriva sentinței civile nr. 80/CA din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, cu sediul în P N,- bis. județul N și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red.
Red.
Tehnored. 5 ex.
04 nov. 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Loredana
