Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 837/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIE Nr. 837/CA/2009

Ședința publică de la 17 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș

JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu

JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan

Grefier: - -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii S împotriva sentinței nr. 45/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat în fața instanței reprezentanta recurentei pârâtă, consilier juridic, lipsind intimata reclamantă și mandatarul ales al acesteia.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat; este scutit de plata taxelor judiciare de timbru; intimata reclamantă a depus la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, întâmpinare - în două exemplare.

Reprezentanta recurentei pârâtă depune la dosar împuternicirea de reprezentare juridică a acesteia și declară că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri prealabile, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentanta recurentei pârâtă solicită admiterea recursului și în consecință a se dispune modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii promovată de reclamantă.

Apreciază că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât OG nr. 6/2007, prin care sunt stabilite elementele sistemului de salarizare a funcționarilor publici, nu prevede expres faptul că funcționarii publici ar avea dreptul la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

De asemenea, arată că potrivit art. 14 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată sau plătită dacă nu are prevederi bugetare, or sumele solicitate nu au fost prevăzute în actele normative ce stabilesc anual drepturile salariale și nu au fost alocate fonduri cu această destinație.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr. 45/CA/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii S și ca urmare pârâta a fost obligată să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din legea nr. 188/1999, începând cu data înregistrării acțiunii și până la încetarea raporturilor de serviciu sau a abrogării textului legislativ citat, precum și retroactiv pentru perioada 1.01.2005 - 1.01.2007.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Conform documentelor depuse la file 14-19 dosar reclamanta are calitatea de funcționar public din data de 01.09.2000 deținând funcția de referent cat. C cl.1 gr. III.

În această calitate a solicitat pârâtei plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare atât pentru perioada din 1.01.2005-1.01.2007 când aceste drepturi au fost suspendate, cât și ulterior.

Pârâta a refuzat însă plata acestor sporuri, motivând, conform adresei nr.10655/14.10.2008 depusă la fila 4 dosar, că dispozițiile art.31 din Lg.188/1999 au fost modificate prin OG nr.6/2007, în care sporul suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu mai sunt prevăzute.

În dispozițiile art.29 alin 1 din Lg.188/1999 ( în forma inițială) se prevedea în mod expres faptul că "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechimea în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".

Prin republicarea Legii 188/1999 din anul 2007, aceste dispoziții legale au fost menținute prin renumerotarea textelor de lege, astfel încât art.29 din legea inițială, a devenit art.31, având același cuprins.

Este adevărat că prin art.4 din OUG nr.92/2004, aplicarea dispozițiilor cuprinse în art.29 alin 1 lit. c și d privind suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă, potrivit art. XIII din Lg.251/2006 aceste prevederi au reintrat în vigoare la data de 1.01.2007.

În acest sens, textul legal menționat prevedea în mod expres faptul că "prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, partea I, cu excepția prev.art.29, 56, 57, 58 alin 1 și ale art.60 alin 1 lit. b din Lg.188/1999 privind statul funcționarilor publici republicată cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 1.01.2007".

Așa cum se poate constata din textele legale menționate mai sus, dispozițiile art.29 din Lg.188/99, în formă inițială, devenit ulterior art.31 din Lg.188/99 referitoare la dreptul funcționarilor publici de a beneficia de un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu au fost modificate, și cu atât mai puțin abrogate, fiind doar suspendate în perioada 1.01.2005-1.01.2007.

Chiar dacă pârâta a invocat, prin întâmpinarea depusă la dosar, că în Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici nu a mai fost stipulată acordarea acestor categorii de sporuri, din analiza actului normativ citat, se poate constata fără putință de tăgadă, că acesta nu a modificat în nici un fel dispozițiile art.31 din Lg.188/1999.

Ba dimpotrivă, art.40 din OG nr.6/2007 prevede în mod expres faptul că "funcționarii publici care la data de 31.12.2006 au salariul de bază mai mare decât salariul de bază stabilit potrivit prezentei ordonanțe își păstrează salariul de bază avut".

Pe de altă parte art.41 face referire la faptul că "funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea".

Aceasta înseamnă de fapt o recunoaștere menținerii dispozițiilor art.31 din Lg.188/1999 referitor la salariul de bază și sporurile funcționarilor publici, cu atât mai mult cu cât art.48 din OG 6/2007 vine să întărească acest lucru, stipulând în mod expres că " prezenta ordonanță se completează cu prevederile Lg.188/99 modificată și completată ulterior precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar".

Față de considerentele expuse mai sus, rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că OG 6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici nu făcut nici o referire la modificarea prevederilor art.31 din Lg.188/1999, astfel încât nu se poate spune că acest text de lege nu își mai produce efectele.

Pe cale de consecință, a concluzionat prima instanță urmează a se constata îndreptățită cererea reclamantei privind plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art.31 alin 1 lit. c și d din Lg.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, începând cu data înregistrării acțiunii și până la încetarea raporturilor de serviciu sau a abrogării textului legal citat, precum și retroactiv pentru perioada 1.01.2005 -1.01.2007 când acest drept a fost suspendat, a conchis prima instanță.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât prin OG nr. 6/2007 privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, modificată prin OG nr. 9/2008 nu este prevăzut faptul că funcționarii publici ar avea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar în afară de aceasta pârâta are calitatea de ordonator terțiar de credite și ordonatorul principal nu a dispus deschiderea de credite necesare unor astfel de cheltuieli.

În dreptinvocă OG nr. 6/2007, legea nr. 500/2002, legea nr. 188/1999 și Codul d e procedură civilă.

Recursul este scutit de taxa de timbru, conform prevederilor art. 15 lit. a din legea nr. 146/1997.

Reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate, actele dosarului și prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că este fondat și ca urmare va fi admis, iar sentința modificată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art.29 alin.(1) lit. c) și d), devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007,se prevede: " Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:

a) salariul de bază;

b) sporul pentru vechime în muncă;

c) suplimentul postului;

d) suplimentul gradului".

Conform art.31 alin.(3) din aceeași lege "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".

Articolul 29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.

Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".

În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.

Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.

Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.

Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, în prezent art. 31 lit. c și d, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.

În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamantul când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.

În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamanta nu a dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamanta nu are o creanță lichidă în sensul art. 379 Cod procedură civilă și în concluzie nu se poate reține că instanța de fond prin soluția adoptată a nesocotit dreptul de proprietate al reclamantei astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.

Față de cele reținute instanța conchide că în cauză sunt incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă motiv pentru care în baza art. 312 alin. 2-3 din același cod va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii S împotriva sentinței nr. 45/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:

Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17 Iunie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored. / 2 ex./17.07.2009

Jud. fond

Președinte:Gabriela Costinaș
Judecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 837/2009. Curtea de Apel Alba Iulia