Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 859/2009. Curtea de Apel Brasov
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 859/ Dosar nr-
I Sedința publică din 10 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirena Radu JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - judecător
- - - JUDECĂTOR 3: Marcela
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ B împotriva sentinței civile nr. 796/CA/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 8 decembrie 2009, când părțile au lipsit, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 10 decembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 796/CA/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Direcția de munca și Protecție Socială B și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale, și în consecință, pârâții au fost obligați să plătească reclamanților sumele reprezentând sporul pentru condiții vătămătoare in cuantum de până la 10% din salariul de baza pentru perioada cuprinsa intre 1.01.2008 si pana la 31.10.2008; s-a dispus reactualizarea drepturilor bănești acordate conform celor de mai sus cu indicele de inflație si cu dobânda legala de la data nașterii dreptului si pana la data plații efective a debitului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici, angajații pârâtei Direcției de Munca și Protecție Socială B, aspect necontestat de pârâtă și care rezultă din înscrisul depus la dosar.
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică. Ca atare, funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Ceea ce particularizează raportul de muncă al funcției publice de raportul de muncă al salariatului este faptul că funcționarul public este purtător al puterii publice, pe care o exercită în limitele funcției sale. Actul de numire în funcție a autorității publice împreună cu cererea sau/și acceptarea postului de către viitorul funcționar public formează acordul de voință, contractul administrativ.
Între raportul de muncă al funcționarului public și raportul de muncă al salariatului diferența specifică rezidă atât în modul în care se naște raportul juridic în baza căruia se prestează munca, cât și în faptul că funcționarul public este un agent al puterii publice, în timp ce salariatul nu. Funcționarul public este o instituție a dreptului public, pe când salariatul este o instituție a dreptului muncii.
Funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr. 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. De asemenea, ei beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG nr.6/2007:
(1) Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj.
(2) Categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului prevăzut la alin. (1) și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
(3) Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Din actele de la dosar, respectiv din Buletinul de măsurători ale electromagnetic nr.302/6992/20.04.2007 și nr.302/6992/ 18.04.2008 emise de Societatea Națională de B și referatele de interpretare a măsurătorilor nr.6210/18.06.2007 și nr.6479/18.06.2008 emise de Ministerul Sănătății Publice rezultă că funcționarii publici reclamanți în cauză își desfășoară activitatea în locuri de muncă unde funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență care depășesc limita maximă admisă de 10 W/mp. Această situație a fost recunoscută de pârâta B, care a motivat însă neacordarea acestui spor pentru perioada 1.01.2008-31.10.2008 prin nealocarea de fonduri de către pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale.
Tribunalul a reținut că începând cu data stabilirii condițiilor de muncă prin acest înscrisurile descrise mai sus cererea reclamanților de acordare a unui spor pentru condiții vătămătoare este fondată, iar Ordinul Ministrului nr. 97/05.11.2008 nu poate eluda dispozițiile legale.
În mod corect reclamanții au chemat în judecată și pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale, care este ordonatorul principal de credite, pentru a fi alocate fondurile necesare plății drepturilor salariale descrise mai sus.
Pentru toate aceste motive, tribunalul admis acțiunea reclamanților.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâții Direcția de Muncă și Protecție Socială B și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că Tribunalul Brașova soluționat în fond cauza cu neobservarea regulilor de competență materială în contenciosul administrativ, anume art.10 din Legea nr.554/2004, potrivit căruia dacă sunt vizate acte ale autorităților și instituțiilor centrale, competența aparține curții de apel ca instanță de fond de contencios administrativ. Pe fondul cauzei, recurentul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale susține că nu sunt îndeplinite prevederile art.14 din OG nr.3/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului bugetar, intimații reclamanți nefăcând dovada existenței în locația în care funcționează sediul instituției în mun. Bau nor instalații care generează electromagnetice de radio frecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de mare frecvență, stații de bruiaj, că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la procedura prealabilă.
Prin recursul declarat în cauză, pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B a arătat că, la solicitarea Sindicatului Funcționarilor Publici și Personalului Contractual din B, a cerut Societății Naționale de B să efectueze la locurile de muncă ale salariaților B măsurători ale lor electromagnetice de radiofrecvență din perimetrul clădirii În urma măsurătorilor au rezultat valori de 10,120 W/mp ale densității de putere echivalentă a electromagnetic însumate pe 8 ore, valori care depășesc limita maximă admisă de 10 W/mp, după cum rezultă din referatele de interpretare a măsurătorilor nr.6210/2007 și 6479/2008 emise de Ministerul Sănătății Publice- Conform art.16 din OG nr.6/2007 modificată și completată prin OG nr.9/2008, sporul pentru condiții vătămătoare de până la 10% din salariul de bază se acordă funcționarilor publici care desfășoară activități profesionale în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații ce generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, curenți de înaltă frecvență, stații de bruiaj, beneficiarii sporului și cuantumul acestuia stabilindu-se de ordonatorul principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat. Prin adresele nr.1920/22.06.2008, 3532/24.10.2008 și 3562/29.10.2008, B s-a adresat Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru a emite ordinul de acordare a sporului pentru condiții vătămătoare, în calitate de ordonator principal de credite. Pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale a emis Ordinul nr.97/05.11.2008 de acordare a sporului de 10% pentru angajații B începând cu data de 01.11.2008, omițând perioada 01.01.2008-31.10.2008, astfel că recurenta B nu avea posibilitatea legală de a acorda și plăti intimaților reclamanți acest spor pentru perioada neacoperită de ordinul.
La dosar au depus întâmpinare reclamanții, solicitând respingerea recursurilor și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică. În esență, reclamanții au arătat că buletinele de analiză acoperă și perioada 1 Ianuarie 2008-31 Octombrie 2008, astfel că li se cuvine sporul pentru condiții vătămătoare și pentru acest interval de timp.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurenți, precum și din prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Motivele de recurs prin care se arată că reclamanții nu au efectuat procedura prealabilă sunt nefondate și neîntemeiate, deoarece, dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 sunt aplicabile numai în cazul în care se solicită revocarea sau anularea unui act administrativ emis de către o autoritate publică, nu și atunci când obiectul litigiului constă în pretenții, daune, drepturi salariale sau alte solicitări de această natură, cum este cazul în speță.
Se constată că Tribunalul, ca instanță de fond a soluționat corect cauza, fără încălcarea competenței sale materiale, deoarece unul dintre pârâții din proces este Direcția de Muncă și Protecție Socială B cu care reclamanții au încheiat raporturi de serviciu, astfel că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscale neavând relevanță în acest caz împrejurarea că al doilea pârât este MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale. Ca atare, Curtea urmează să respingă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov ca instanță de fond, invocată de pârâtul recurent MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale.
În privința fondului cauzei, instanța de recurs constată că prima instanță a admis în mod corect pretențiile reclamanților privind acordarea sporului pentru condiții vătămătoare inclusiv pentru perioada de timp neacoperită de Ordinul nr. 97/05.11.2008.
Art.16 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 prevede un spor pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, care se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în autoritățile și instituțiile publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență, stații de bruiaj.
Reclamanții au făcut dovada, cu probele de la dosar care constau în buletine de măsurători al radioelectric și referate de interpretare, a determinărilor, că își desfășoară activitatea în condiții vătămătoare cu risc de îmbolnăvire profesională, întrucât s-a dovedit că valorile măsurătorilor depășesc limitele maximă admise pentru frecvențe între 10 - 400 ale electromagnetic, anume limita maximă de 10W/mp, aspect recunoscut în recurs de recurenta pârâtă
În aceste condiții se poate reține că reclamanții sunt îndreptățiți să solicite sporul prevăzut de art.16 din OG nr.2/2006, neputându-se reține susținerile recurentului pârât MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale potrivit cărora reclamanții nu ar fi făcut dovada pretențiilor formulate de reclamanți, anume existența instalațiilor ce generează electromagnetice de radio frecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență, stații de bruiaj.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursul pârâților, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ de a judeca în fond cauza.
Respinge recursurile declarate de MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale și Direcția de Munca și Protecție Socială B împotriva sentinței civile nr. 796/CA/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red- 7.01.2010/dact.VP 17 ex.
Judecător fond
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Silviu Gabriel Barbu, Marcela