Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 863/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 863
Ședinta publica din data de 04 aprilie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
S-au luat în examinare recursul formulat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 223 pronunțată în data de 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA COMUNEI M PRIN PRIMAR având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - indemnizație de dispozitiv.
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă recurentul,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu suma de 19,5 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită
Recurentul depune concluzii scrise și totodată un script care emană de la intimat, prin care acesta învederează instanței că nu formulează obiecțiuni la recursul formulat de către reclamanți.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, pentru motivele expuse în scris.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.223 din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei M - prin Primar.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003 pentru modificarea și completarea Ordinului Ministrului de Interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, nu a fost publicat în Monitorul Oficial, situație în care nu produce efecte juridice.
In conformitate cu prevederile art. 10 din Legea 24/2000 republicată privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea 1.
OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, în prezent abrogată, a fost publicată în Monitorul Oficial nr.462/28.06.2003. La o lună după aceasta s-a emis Ordinul 496/28.07.2003 invocat de reclamanți.
Ordinul 496/28.07.2003 nu este un act administrativ normativ emis în aplicarea OUG 63/2003, ci este o actualizare a unui ordin anterior emis sub nr. 275/2002 de Ministerul d e Interne.
Ordinul nr. 275/2002 și nr.496/2003 sunt date în aplicarea Legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Prin Ordinul 496/2003 a fost modificată Anexa 1 la Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi personalului civil din aceste institutii.
S-a reținut că Ordinul 496/2003 nu se aplică personalului civil din instituțiile publice altele decât cele de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Un act administrativ normativ emis de un ministru nu poate extinde sfera de aplicare a unei legi pe care este chemat să o aplice, deoarece prin aceasta ar adăuga la lege.
Dacă la adoptarea lor, Legea 138/1999 și Ordinul 275/2002, se adresează unei categorii limitate de salariați, printr-o modificare de ordin, sfera de adresabilitate a legii nu se poate extinde la funcționarii publici din administratia locală.
În accepțiunea instanței, trimiterea din art. 9.2 al Ordinului 496/2003 la "personalul civil din administrația publică" trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil angajat al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională beneficiază de sporul de dispozitiv, dar numai cei de la instituțiile respective pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii 138/1999. Este vorba de o politică salarială diferențiată față de funcționarii publici care nu sunt salarizați în mod unitar și nu de o discriminare în sensul Legii nr. 137/2000.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate.
În motivare se arată că instanța de fond în mod neîntemeiat în judecarea cauzei a reținut aspectul că Ordinul nr.275/2002 și nr.496/2003 date în aplicarea Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională nu privește și personalul civil din alte instituții publice decât cele de apărare, ordine publică și siguranța națională.
De asemenea se contestă și aspectul prin care se motivează că Ordinul nr.496/2003 nu este un act administrativ normativ emis în aplicarea OUG nr.63/2003 ci este o actualizare a unui ordin anterior emis sub nr.275/2002 de Ministerul d e Interne.
Potrivit art.31.1 din același ordin prin "personal civil se înțeleg funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de drepturile prevăzute de art.l3 din lege, precum si de cele prevăzute in reglementările in vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar .
Ordinul MAI nr. 496/2003, care reglementează sporul de dispozitiv a fost emis in aplicarea prevederilor OuG nr.63/2003 si Legii nr.138/1999.
Conform art. 14 lit.a pct. 1, 4 si 8 din OUG nr.63/2003 ministrul administrației si internelor monitorizează programele de restructurare si reforma a administrației publice locale si centrale, îndrumă autoritățile locale si aparatul propriu al acestora in aplicarea corectă si unitara a prevederilor legale, după care, împreună cu autoritatea publica locala colaborează la realizarea unor propuneri.
Din analiza pct.9. 2 din Ordinul 496/2003 rezulta ca indemnizația de dispozitiv se acorda si personalului care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice.
Soluția rezultă si din prevederile art.47 din Legea nr. 138/1999 coroborate cu prevederile art.13 din aceeași lege, in sensul ca sporul de dispozitiv se primește si de personalul administrației publice.
Ordinul nr.496/2003 a ministrului administrației si internelor este un ordin de modificare si completare a Ordinului nr.275/2002 aceluiași minister si nu o actualizare a unui ordin anterior cum retine instanța de judecata de fond.
Insusi din textul ordinului rezulta acest aspect iar semnatarul lui este ministrul administrației si internelor precum si ministrul delegat pentru administrație publica.
Modificările de structura apărute la nivelul administrației publice generate de reorganizarea Guvernului in cursul lunii iulie a anului 2003, prin Ordinul MAI nr.496/ 28 iulie 2003 uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin
comasarea celor doua domenii- cel al internelor si cel al administrației publice. Față de reglementările anterioare aplicabile materiei salarizării funcționarilor din administrația publica Ordinul menționat mai sus, aduce elemente de noutate reașezând salarizarea funcționarilor publici si personalul contractual care isi desfășoară activitatea in domeniul administrației publice, după normele care anterior reorganizării Ministerului Administrației si Internelor erau aplicabile doar salariaților din domeniul internelor.
In prezent de indemnizația de dispozitiv beneficiază angajații prefecturilor, precum și angajații din domeniul evidenței informatizate a persoanei activitatea subordonată consiliilor județene si locale.
Se invocă faptul că în practica judiciară există deja un precedent în promovarea acțiunilor de acordarea acestor drepturi "indemnizații de dispozitiv", astfel că prin respingerea acțiunii s-ar crea situația de discriminare, în acest sens invocându-se și practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Recurenții mai fac trimitere la dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor si discriminărilor, fiind garantate si in exercitarea dreptului economic.
In acest context trebuie analizat Ordinul MAI nr. 496/2003 privind acordarea sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de personal și nu numai celor care își desfășoară activitatea la evidența populației.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Art. 1 din Legea nr. 138/1999 prevede că dispozițiile sale se aplica personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Potrivit art. 13 din același act normativ, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe baza de contract și salariații civili beneficiază de oindemnizație de dispozitiv lunară de 25%din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comanda și gradatii, respectiv din salariul de bază.
În temeiul OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, în prezent abrogată, la o lună după intrarea sa în vigoare s-a emis Ordinul 496/28.07.2003 invocat de reclamanți, acesta fiind o actualizare a unui ordin anterior emis sub nr. 275/2002 de Ministerul d e Interne.
Ordinele nr. 275/2002 și 496/2003 au fost emise în aplicarea Legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Chiar dacă prin Ordinul 496/2003 a fost modificată Anexa 1 la Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi personalului civil din aceste instituții, acest ordin nu se aplică personalului civil din instituțiile publice altele decât cele de apărare, ordine publică și siguranță națională, având în vedere că un act administrativ normativ emis de un ministru nu poate extinde sfera de aplicare a unei legi pe care este chemat să o aplice, deoarece prin aceasta s-ar adăuga la lege. Soluția este cu atât mai evidentă, cu cât ordinul în discuție nu a fost publicat în Monitorul Oficial, iar printr-o modificare de ordin nu se poate extinde sfera de adresabilitate a legii la funcționarii publici din administrația locală.
În plus, administrația publică locală nu face parte din structura, iar primăria este o structură ce funcționează în cadrul autorității publice locale.
Rezultă că refuzul autorității publice locale de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia îi sunt aplicabile prevederile MAI nr.496/2003.
Pentru acesta se are în vedere că în mod corect prima instanță a reținut că trimiterea din art.9.2 al Ordinului 46/2003 la "personalul civil din administrația publică" trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil angajat al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională beneficiază de sporul de dispozitiv, dar numai cei de la instituțiile respective pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii 138/1999, fiind vorba de o politică salarială diferențiată față de funcționarii publici care nu sunt salarizați în mod unitar și nu de o discriminare în sensul nr.OG137/2000.
Nici precedentul judiciar invocat de recurenți nu creează o situație discriminatorie deoarece poate fi vorba cel mult de o practică judiciară neunitară, iar nu de deosebire, excludere, restricție sau preferință punctul unu din motivele enumerate în art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 cu atât mai mult cu cât se referă la un drept care, în opinia instanței, nu este recunoscut de lege în favoarea recurenților.
Drept consecință, în temeiul art.20 din Legea nr.554/2004 raportat la art.312 alin.1 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.223 din 11 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./09.04.2008
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora
