Alte cereri. Decizia 872/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 872/2009
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare formulată de contestatorii, și împotriva deciziei civile nr. 576 din 12 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru contestatori, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care instanța constată că au fost comunicate motivele contestației în anulare către intimați.
Nemaifiind alte cereri de formulat, se constată cauza în stare de judecată, acordându-se cuvântul părții prezente.
Apărătorul contestatorilor formulează concluzii de admitere a contestației în anulare având în vedere că s- admis un recurs ce a fost formulat de alte părți decât cele citate la fond, neputându-se face o confuzie între cele două autorități publice locale, respectiv instituția primarului și cea a consiliului local. În această situație, instanța avea obligația să verifice calitatea părților în recurs, acesta constituind un motiv de recurs care se încadrează în dispozițiile art. 317 pct. 1 Cod procedură civilă.
Totodată, instanța de recurs nu a avut în vedere la pronunțarea soluției cererea de renunțare la acțiune formulată de Primarul comunei, aflată la fila 13 dosar recurs, încălcându-se drepturile părților, nefiind pusă în discuția acestora.
Pentru motivele precizate, solicită admiterea contestației în anulare și rejudecarea recursului, urmând ca în cadrul rejudecării recursului să se facă citarea legală părților și să se pună în discuție cererea de renunțare de la fila 13.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- deliberând -
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr- reclamanții, au chemat în judecată pârâții Primăria Comunei și Primarul Comunei pentru ca pârâții să fie obligați la alocarea, calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, retroactiv începând din octombrie 2004 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizarea sumelor cu coeficienții ratei de inflație de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății și consemnarea acesteia în carnetele de muncă.
Prinsentința civilă nr. 209 din 13.02.2009Tribunalul Bacăua admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 07.04.2005; a admis acțiunea și a obligat pârâții să achite reclamanților indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 07.04.2005, indexată cu rata inflației la data executării și să consemneze în carnetele de muncă acest drept.
Împotriva hotărârii tribunalului a formulatrecursunitatea administrativ teritorială și Consiliul local al comunei. Prindecizia civilă nr. 576 din 12.06.2009Curtea de APEL BACĂUa admise recursul; a modificat în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Indemnizația de dispozitiv este una dintre componentele soldei lunare reglementată de art. 3 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Potrivit textului, cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv. Totodată, această indemnizație este prevăzută și de art. 13 din aceeași lege; potrivit acestui articol, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției) beneficiază, potrivit art. 47 din Legea nr. 138/1999, de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de Legea nr. 138/1999.
În executarea și pentru aplicarea (între altele) a prevederilor acestei legi, ministrul de interne a emis Ordinul nr. 275/2002. Astfel, prin art. 1 al ordinului au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, norme prevăzute în anexa nr. 1, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999; potrivit art. 64 ministerele și instituțiile prevăzute la art. 1 - respectiv, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției, de asemenea, în aplicarea legii, emit norme metodologice în termen de 30 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României.
În ceea ce privește aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 normele prevăd, la pct. 9.1, că de indemnizația de dispozitiv beneficiază și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior.
Ordinul nr. 275/2002 a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003. În ceea ce privește art. 13 din Legea nr. 138/1999, în norme a fost introdus, după pct. 9.1, pct. 9.2 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Pct. 31.1 din norme - dat în aplicarea art. 47 din Legea nr. 138/1999 - definește personalul civil, în sensul prevederilor ordinului, ca fiind funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor (alin. 1); la alin. 2 se prevede că personalul civil din acest din urmă minister beneficiază de drepturile stabilite de Legea nr. 138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Dacă s-ar avea în vedere doar prevederile normelor metodologice date în aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 ar rezulta că normele adaugă la dispozițiile legii, în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă - pe lângă categoriile prevăzute de lege: cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili - și altor două categorii: studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior, respectiv personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. O astfel de concluzie nu ar putea fi reținută întrucât nu pot căpăta eficiență juridică prevederi ale unor norme date în aplicarea unei legi, care adaugă prevederilor legii. Pe de altă parte, autoritatea emitentă nu putea edicta norme care să privească personalul altor autorități întrucât s-ar fi încălcat dispozițiile art. 4 alin. 3, art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000; potrivit acestor texte actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă (art. 4 alin. 3), iar ordinele cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului (art. 75), fiind necesar a se limita strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora (art. 76).
Însă, dispozițiile din normele metodologice date în aplicarea art. 13, astfel cum a fost modificate prin Ordinul nr. 496/2003, trebuie interpretate ținându-se seama de definiția conținută de pct. 31.1. alin. 1, personalul civil la care se referă normele fiind doar funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. O asemenea definiție poate fi folosită doar în interpretarea Legii nr. 138/1999 și a normelor sale de aplicare, neputând fi extinsă la alte categorii de personal civil, indiferent că este vorba de funcționari publici ori de personal contractual. Atunci când cel care edictează o normă juridică recurge la definirea unor termeni o face pentru a le conferi un înțeles diferit de cel comun și, prin urmare, definițiile nu pot fi extinse de la actul normativ care le conține la altul, în afara cazului în care legea permite acest lucru. Ori, Legea nr. 138/1999, prin art. 64, nu conține o astfel de îngăduire. În context trebuie reținută sfera persoanelor care intră în categoria personalului civil prevăzută de art. 47 din Legea nr. 138/1999.
Așadar, rezultă cu claritate că indemnizația de dispozitiv se acordă doar cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 138/1999 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției), pct. 31.1. din normele modificate prin Ordinul nr. 496/2003 referind-se expres la personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
La data de 16.06.2009 - anterior redactării, la data de 8.07.2009, a deciziei pronunțate de Curtea de APEL BACĂU - reclamanții au formulat prezentacontestație în anulare. La data de 3.09.2009, contestatorii au depus motivele contestației. Astfel, aceștia au susținut următoarele:
1. Instanța a comis o gravă eroare materială deoarece a admis un recurs formulat de alte părți decât cele care au avut calitatea de pârâți la instanța de fond. Având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 nu este posibil ca în primă instanță să apară ca pârâți Primăria comunei și Primarul comunei, iar în recurs unitatea administrativ teritorială și Consiliul local al comunei, existând o delimitare clară între atribuțiile primarului și cele ale consiliului local.
Instanța de recurs avea obligația să verifice calitatea părților care au formulat recurs, respectiv dacă acestea au avut calitatea de pârâți la fondul cauzei, să constatate lipsa calității procesuale active și să respingă recursul.
2. Instanța a încălcat normele procedurale care garantează respectarea dreptului la apărare potrivit art. 24 din Constituție deoarece nu a dat curs solicitării intimaților de a se verifica împrejurarea că recurenții înțeleg să renunțe la judecata recursului, astfel cum rezultă din adresa din partea Primarului comunei. Întrucât pe această adresă există mențiunea "depus după deliberare" nu a putut fi pusă în dezbaterea părților, dar exista la data pronunțării. În aceste condiții cauza trebuia repusă pe rol.
3. Prin modalitatea în care a fost creat citativul pentru cele două instanțe s-a ajuns la omitere citării pârâților de la fondul cauzei, aspect care se încadrează în prevederile art. 317 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.
Examinând contestația în anulare,curtea de apelconstată următoarele:
1. Unitatea administrativ teritorială și Consiliul local apar doar ca persoane în numele cărora Primarul comunei, a formulat recursul. De astfel, singurul semnatar al recursului este Primarul comunei care, dintr-un exces de formalism în aplicarea art. 21 alin. 2 și art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001- în sensul că, în cazul drepturilor salariale, primarul nu poate sta în judecată în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale - a declarat recursul în numele comunei. Primarul, în calitatea sa de autoritate executivă, nu putea declara și semna recursul în numele Consiliului local al comunei, ( autoritate colegială deliberativă) întrucât conducerea consiliului local este asigurată, conform art. 35 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, de un președinte de ședință ales periodic (pentru o perioadă de cel mult trei luni).
Faptul că, în realitate, recursul a fost formulat de Primarul comunei este confirmat și de cererea de renunțare la recurs depusă pentru termenul din 12.06.2006, dar primită de instanță după dezbateri.
În aceste împrejurări nu se poate reține că este vorba de o greșeală materială evidentă care să determine admiterea contestației în temeiul art. 318 din Codul d e procedură civilă.
2. Încălcarea dreptului la apărare, astfel cum este argumentată prin cel de-al doilea motiv al contestației, nu poate fi încadrată în niciunul dintre cazurile de contestație în anulare fie ea de drept comun, fie specială.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că o astfel de cerere ar fi putut permite instanței repunerea de rol a cauzei, instanța de recurs era împiedicată să ia act de renunțare. În acest sens, se dispune expres prin art. 27 alin. 3 din Legea nr. 554/2004; potrivit textului acțiunile introduse de persoanele de drept public și de orice autoritate publică, în apărarea unui interes public nu mai pot fi retrase.
3. Încălcarea dispozițiilor procedurale referitoare la citare deschide calea contestației în anulare pentru motivul prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul d e procedură civilă doar părții care a fost vătămate, adică părții față de care nu a fost îndeplinită procedura de citare. Așadar, vătămarea trebuie să fi fost produsă contestatorilor - singurii are se pot prevala de neregularitățile procedurale referitoare la citare - iar nu persoanelor care nu au înțeles să le invoce deoarece, având câștig de cauză, nu aveau interes în promovarea unei contestații în anulare.
Față de cele ce preced curtea de apel constată că nici unul dintre motivele invocate nu apte de a determina admiterea contestației în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii, și toți cu domiciliul în comuna, județul împotriva deciziei civile nr. 576 din 12 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații UNITATEA ADMINISTRATIV - TERITORIALĂ A COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI - prin primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2009.
Președinte, - - | Pt. Judecător, - - -- PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Pt.Judecător, - - PREȘEDINTE INSTANȚĂ |
Pt. Grefier, - GREFIER SECȚIE |
Red. Red. 8 ex. 26 nov. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
