Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 87/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 87
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean M, împotriva sentinței nr. 4574, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurentul pârât Consiliul Județean M, intimata pârâtă SC Plant SA M și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
S-a arătat că atât recurentul pârât cât și intimatul reclamant au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 23 aprilie 2007, reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului Consiliul Județean M la plata primelor de concediu pe anii 2001-2006, actualizată cu indicele de inflație.
In motivare cererii reclamantul a arătat că este funcționar public în cadrul fostei Direcții de Protecția M și în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. 2 din Legea 188/1999, are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, după republicare art. devenind 34. Ulterior însă, printr-o serie de acte normative, s-a dispus suspendarea aplicării acestui articol, suspendare pe care o consideră nelegală și neconstituțională. Consideră că, potrivit Legii 188/1999 (art. 34 alin. 2) i se cuvine prima de vacanță în acest sens invocând și practica judiciară în materie.
La dosarul cauzei s-a depus copia carnetului de muncă și adresa nr. 243 din 19.09.2007 a SC, din care rezultă că reclamantul a fost angajatul Direcției Județene de Protecția M în perioada august 2001-mai 2006 în funcția de inspector principal și că nu i-a fost acordată prima de vacanță întrucât nu au fost acordate fonduri în acest sens de către Consiliul Județean
În cauză a formulat întâmpinare pârâtul Consiliul Județean M, care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată având în vedere dispozițiile cu privire la suspendarea plății primelor de vacanță din legile bugetare aferente anilor 2001-2005, iar pe cale de excepție a invocat prescrierea dreptului la acțiune privind plata primei de vacanță pentru perioada 2001-2003.
Prin sentința nr.4574 din 26 septembrie 2007, s-a respins ca prescrisă cererea reclamanților pentru plata primelor de concediu de odihnă aferente anilor 2001-2003.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului primele de concediu de odihnă eferente perioadei 2004-2006, actualizate la data efectivă a plății.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate anual prin legea bugetului de stat și că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Potrivit art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, în speță la finalul anului când încetează suspendarea anuală.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs pârâtul Consiliul Județean M, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In motivele de recurs, recurenta pârâtă Consiliul Județean Mas usținut că neacordarea primei de concediu avut la bază o succesiune de acte normative prin care dispozițiile art.33 alin.2 din Legea 188/1999 referitoare la prima de concediu au fost suspendate.
Recursul este nefondat.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată, sunt neîntemeiate.
Raportul de serviciu al funcționarului public este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale funcționarului public, înscriindu-se în prevederile art.34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale funcționarului public.
În conformitate cu art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Ca urmare, funcționarii publici trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul pârâtei și au solicitat să li se achite prima de vacanță pe perioada 2001 - 2006, inclusiv.
În mod corect, instanța de fond a admis cererea reclamanților privind acordarea primei de concediu aferentă perioadei 2004 - 2006, având în vedere că, în ceea ce privește perioada 2001 - 2003 a operat prescripția extinctivă, fiind depășit termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, art.3.
Potrivit art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, în speță la finalul anului când încetează suspendarea anuală.
Curtea constată că față de data introducerii acțiunii -14 septembrie 2007, dreptul la acțiune pentru plata sumelor reprezentând prima de concediu pentru anii 2001-2003 s-a prescris.
Cum, în materia prescripției nu există dispoziții specifice, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, Decretul nr. 167/1958.
Decretul nr. 167/1958, în art. 13, 14 stabilește expres cazurile în care cursul prescripției se suspendă, reclamantul nefiind în nici unul din aceste cazuri.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Județean M, împotriva sentinței nr. 4574 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
13.01.2008
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Alina Răescu, Gabriela Carneluti
