Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 112/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 112
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
JUDECĂTOR 3: Doina Lupea
Grefier - -
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.529 din data de 02.03.2007, pronunțată în dosarul nr.2441/CAF/2006 al Tribunalului Dolj.
La apelul nominal au lipsit recurenta reclamantă, intimații pârâți CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D, CNAS și intimatul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care, Curtea, constatând cauza în stare de judecată, trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj, reclamanta a chemat în judecată pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate a Județului D, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea la plata sumelor reprezentând prime de concediu pe anii 2001-2005, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.
În motivarea acțiunii arătat că are calitatea de funcționar public în cadrul unității pârâte, iar potrivit Legii 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici la art.33 alin.2 prevede că "Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, articol care ulterior, prin republicare, și-a schimbat doar numărul devenind 34.
A precizat că prin art.3 alin.1 al OUG 33/2001 s-a suspendat aplicarea acestui articol, iar prin legile bugetului aferente anilor 2001 - 2005 acordarea acestei prime a fost suspendată succesiv până la 31 decembrie 2005.
A arătat reclamantul că, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Constituția României, astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 20 din legea de revizuire, "salariații au dreptul la protecția socială muncii,", iar măsurile de protecție privesc, printre alte, concediul de odihnă plătit și alte situații specifice.
mai invocat prevederile art. 18 din Codul Munci, în vigoare la data suspendării, în conformitate cu care drepturile persoanelor încadrare în muncă nu puteau face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta CAS D solicitat respingerea acțiunii, întrucât drepturile nu au fost plătite ca urmare a suspendării succesive actelor normative pentru perioada în care reclamanta solicită drepturile bănești.
Ulterior, reclamantul, prin apărător, învederat instanței că renunță la acțiunea cu privire la pârâta CNAS
Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ prin sentința nr. 529 din 02 martie 2007, luat act de renunțarea reclamantei la judecată cu privire la pârâta CNAS
admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei primele de concediu de odihnă pe perioada 2003 - 2005, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului ș la data plății efective.
A fost obligată pârâta CAS și la plata sumei de 100 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
S-a respins cererea de chemare în garanție.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte pe o perioadă de 3 ani de la data introducerii acțiunii motivat de faptul că dispozițiile art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate anual prin legea bugetului de stat dar că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
A mai reținut că față de data introducerii acțiunii, dreptul la acțiune pentru plata sumelor reprezentând prime CO pentru anii 2001, 2002 s-a prescris.
In baza art. 246 cod procedură civilă și având în vedere principiul disponibilității, instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecată împotriva pârâtei CNAS
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivare arată că greșit s-a constatat prescris dreptul la acțiune pentru perioada 2001-2002, deoarece prevederile art. 283 lit."C" din Codul Muncii prevede că cererile privind plata unor drepturi salariale neacordate se formulează în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
A mai arătat că prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001-2003, respectiv Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004, acordarea primei de concediu a fost suspendată succesiv până la data de 31 decembrie 2005, astfel se impune a se considera că dispozițiile OUG nr. 33/2001, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 386/2001, precum și cele ale legilor bugetului enumerate anterior au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederii legale menționate, a cărei punere în aplicare a fost suspendată sau amânată prin acte normative temporare, emise datorită unor condiții financiare deosebite.
Se menționează că hotărârea este astfel nelegală întrucât prima Co trebuia acordată și pentru perioada 2001-2002, iar pentru anul 2005 cuantumul primei CO trebuia acordat în raport de salariul de bază din luna mai 2005.
Împotriva sentinței declarat recurs și pârâta Casa de Asigurări de Sănătate D criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivare susține că plata primei de vacanță a fost suspendată succesiv până la data de 31 decembrie a fiecărui an calendaristic, conform dispozițiilor legilor bugetului de stat pentru anii 2003, 2004, 2005.
Mai arată că, în conformitate cu legile anuale ale bugetului de stat, ordonatorii de credite au avut obligația de a se încadra în cheltuielile de personal aprobate, cu respectarea numărului maxim de posturi și structurii acestora.
Pârâta susține că plata salariilor și celorlalte elemente ale salariului pentru funcționarii publici s-a realizat de către CAS D conform dispozițiilor legale în vigoare, astfel că nu se poate reține o culpă în sarcina instituției pentru crearea situației supuse judecății, și pe cale de consecință obligarea CAS D la suportarea cheltuielilor de judecată apare ca abuzivă.
Prin decizia nr. 3276 din 21 iunie 2007, Curtea de APEL CRAIOVAa respins recursurile declarate.
Pentru a pronunța această decizie, s-au reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2002 a fost corect reținută de prima instanță.
Curtea a constatat că față de data introducerii acțiunii - 9 noiembrie 2006, dreptul la acțiune pentru plata sumelor reprezentând prime CO pentru anii 2001, 2002 s-a prescris.
Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, care prevede dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz.
Cum, în materia prescripției nu există dispoziții specifice, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, Decretul nr. 167/1958.
Potrivit art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, în speță la finalul anului când încetează suspendarea anuală.
Pentru aceste considerente, pârâții nu vor fi obligați la plata primelor de concediu pentru anii 2001 și 2002, deoarece pentru plata acestor sume a operat prescripția extinctivă a dreptului la acțiune.
Cât privește motivele de recurs invocate de CAS D, care vizează suspendarea plății primelor prin legile bugetare anuale, acestea sunt neîntemeiate.
Reclamanta este funcționar public în cadrul pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate D și a solicitat pârâtei să-i achite prima de vacanță pe perioada 2001 - 2005, inclusiv.
În conformitate cu prevederile art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu de odihnă, care se impozitează separat.
Având în vedere prevederile textului enunțat, funcționarii publici sunt în drept să primească, prin efectul legii, prima de concediu de odihnă, în fiecare an la nivelul stabilit prin lege.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță, prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Ca urmare, pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Drepturile prevăzute în art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R trebuie să fie acordate reclamantei, întrucât legea produce efecte de la data publicării în Monitorul oficial și până la ieșirea ei din vigoare, printr-un act normativ cu putere identică.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Nici motivul privind lipsa fondurilor bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2006, nu poate fi reținut.
Art.37 alin.2 din OG 38/2003, care a instituit acest drept de natură salarială, nu conține nici un fel de condiționare a acordării primelor de concediu de odihnă de existența fondurilor respective.
S-a mai reținut că în situația în care Curtea ar însuși acest punct de vedere ar însemna ca judecătorul să adauge condiții noi, să se substituie legiuitorului.
Motivul de recurs invocat de recurenta CAS D, care viza faptul că a fost obligată la cheltuieli de judecată în mod abuziv s-a apreciat ca nefondat întrucât potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
In cauza dedusă judecății, această recurentă a căzut în pretenții față de reclamanți, astfel că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea sa la cheltuielile de judecată ce au fost dovedite prin chitanța reprezentând onorariu avocat.
Împotriva deciziei nr.3276/21.06.2007 a Curții de APEL CRAIOVA, a formulat contestație în anulare.
În motivele contestației în anulare se arată că instanța de recurs nu a cercetat primul motiv de recurs referitor la faptul că i s-a acordat o primă de concediu mai mică decât cea solicitată, respectiv, i s-a acordat 1135 RON în loc de 2070 RON, conform răspunsului CAS D nr.14071/19.06.2001 în care se precizează că salariul de bază aferent lunii mai 2005 la care se raportează prima de concediu a fost de 2070 RON.
Au fost depuse la dosar motivele de recurs, decizia 3276/21.06.2007.
CAS Daf ormulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației în anulare.
Prin decizia nr.8403 din 05 decembrie 2007, Curtea de APEL CRAIOVAa admis contestația în anulare formulată, a anulat decizia nr.3276 din 21 iunie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr- și a fixat termen pentru rejudecarea recursului la data de 16.01.2008.
Curtea, analizând contestația în anulare în raport de motivele invocate, a apreciat că aceasta este întemeiată întrucât necercetarea motivului de recurs ce vizează greșita acordare a primei CO pentru 2005, face admisibilă contestația în anulare formulată de contestatoare, avându-se în vedere și dispozițiile art. 318.
În rejudecarea recursului, Curtea analizând motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit OUG nr. 146/2007 se reglementează aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, astfel că salariații din sectorul bugetar printre care și recurenta reclamantă beneficiază de prima respectivă cu ocazia plecării în concediu de odihnă pentru perioada 2001-2006.
Potrivit art. 1 din această Ordonanță, se reglementează modalitatea de acordare a primelor cu ocazia plecării în concediu de odihnă ce au fost suspendate prin legile bugetare anuale succesive, în perioada 2001-2006.
Conform art. 5 alin. 2 se impune ca primele de concediu aferente anilor în care au fost suspendate să fie plătite în temeiul acestui act normativ actualizate cu indicele de inflație la data plății, indiferent de data la care se face cererea.
Prin urmare, în raport de aceste dispoziții reținerile instanței de fond privind prescripția dreptului la acțiune pentru anii 2001 - 2002 sunt nefondate.
Faptul că, recurentei reclamante nu i-au fost acordate integral drepturile privind prima CO pentru perioada solicitată, respectiv 2001, 2002, 2003 și 2005, avându-se în vedere și considerentele reținute anterior, urmează ca, în raport și de dispozițiile art. 312, 316. să se admită recursul recurentei, să se modifice în parte sentința recurată.
Astfel, se va admite în parte acțiunea reclamantei cum a fost precizată, urmând a fi obligată pârâta CAS D la plata primei CO pentru anii 2001, 2002, 2003 și 2005 cât reclamanta a avut calitatea de funcționar public (conform adresei nr. 74 din 07.01.2005 - fila nr. 22 din dosar recurs, pentru anul 2004 nu a fost funcționar public), actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Prima CO urmează a se calcula luându-se în calcul salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Cu privire la cererea de chemare în garanție se apreciază că în speța dedusă judecății reclamanta renunțând la chemarea în judecată a CNAS, cererea de chemare în garanție a MFP formulată de CNAS este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 60. CNAS nu mai are calitatea de parte pentru a putea formula cerere de chemare în garanție.
Se vor menține dispozițiile privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite recursul formulat de către reclamanta împotriva sentinței nr.529 din data de 02.03.2007, pronunțată în dosarul nr.2441/CAF/2006 al Tribunalului Dolj.
Modifică sentința în parte în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei precizată.
Obligă pârâta CAS D la plata primei CO pentru anii 2001, 2002, 2003, 2005 actualizată cu indicele inflației la data plății efective.
Respinge cererea de chemare în garanție a MFP formulată de CNAS.
Menține dispozițiile privind cheltuielile de judecată.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -
2ex/15.02.2008
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Doina Lupea
