Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 890/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.890
Ședința publică din7 mai 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra recursului declarat depârâta Comuna B prin primar, județul S,împotriva sentinței nr.225 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, G,.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 30 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a acorda avocatului pârâtei-recurente - angajat în ziua respectivei ședințe - posibilitatea de a-și preciza apărarea prin concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 7 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr- din 05 ianuarie 2009, reclamanții, G, au chemat în judecată pârâta Comuna B, prin primar, solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și sporul privind suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu data de 01.01.2005 până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de la data de 01.01.2005 până la data efectuării plății respective, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate în raport cu perioada de timp lucrată, perioadă prevăzută în adeverința emisă de Primăria comunei
În motivare, reclamanții au arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art.29 din Legea nr.188/1999, modificată, că prin OG nr.92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după perioada de suspendare.
Au mai arătat reclamanții că anterior introducerii acțiunii au solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă solicitarea lor a fost refuzată.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare la dosar.
Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prinsentința nr. 225 din 12 februarie 2009a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta Comuna B prin Primar să plătească reclamanților suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, proporțional cu timpul lucrat, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, începând cu data de 01 ianuarie 2005 până la data pronunțării hotărârii și a fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind plata acestor drepturi pentru viitor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care prevede că salariul funcționarului public este compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Or, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv 1.01.2004.
Cum, reclamanții au solicitat acordarea acestor sporuri începând cu data de 01.01.2005 până la data pronunțării hotărârii, iar, în ce privește efectul suspendării sporurilor prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004 - 2006, s-a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 al. 2 din legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea drepturilor solicitate și pentru viitor, tribunalul a respins această cerere întrucât acțiunea vizează nerecunoașterea unor drepturi prevăzute de lege, neavând un caracter cert pentru viitor.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Comuna B prin Primar.
În motivarea recursului s-a învederat faptul că legiuitorul a dispus în mod imperativ că plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și al funcției " se suspendă" ( nu că nu se mai acordă), că neplata reprezintă voința acestuia, dar nu pentru a prejudicia angajații ci, datorită deficitului bugetar, neputând să ducă la îndeplinire cele prevăzute în art.31 alin.1 din Legea nr. 188/1999.
De aici, rezultă că drepturile salariale menționate mai sus vor fi acordate la o dată ulterioară, în momentul în care bugetul va permite acest lucru.
Deoarece nici o cheltuială din fondurile publice nu a putut fi angajată, ordonată și plătită dacă nu a fost aprobată potrivit legii și nu a avut prevederi bugetare, în sarcina Primăriei Comunei B, nu poate fi reținută vreo culpă în sensul relei credințe.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurent admite, reclamanții nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiune.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă,Curteava respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat depârâta Comuna B prin primar, județul S,împotriva sentinței nr.225 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, G,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier
Red. - -.
Jud. fond.
Tehnored..
Ex. 2/12.05.2009
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Morariu Adriana
