Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 91/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr.91/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 12 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, G, și pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ C, împotriva sentinței civile nr.1045/11.10.2007 pronunțată de Tribunalului Covasna în dosarul nr-, având ca obiect -litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 12 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că, prin sentința civilă nr.1045/11.2007 a Tribunalului Covasna, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, G, împotriva pârâtei Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă Pârâta a fost obligată să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prime de vacanță pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, actualizate cu dobânda de referință după cum urmează: - 2850 lei; - 3.728 lei; - 4.690 lei; - 4.536 lei; - 2.412 lei; - 3.660 lei; - 3.503 lei; G - 6.117 lei; - 3.959 lei; - 677 lei; - 2.304 lei; - 5.560 lei; - 3.409 lei; - 2.982 lei; - 1.066 lei; - 2.833 lei; - 4.319 lei; - 12.209 lei; - 1.510 lei; - 5.540 lei; - 3.687 lei; - 6.417 lei; - 2.751 lei; - 3.547 lei; - 3.038 lei; - 10.844 lei; - 6.283 lei; - 2.392 lei; - 3.149 lei; - 2.218 lei; - 3.925 lei; - 4.685 lei; - 7.544 lei; - 4.199 lei; - 2.758 lei; - 5.881 lei; - 2.881 lei; - 4.199 lei, precum și dobânzile legale aferente de la data intentării acțiunii și până la plata efectivă a sumelor reprezentând prime de vacanță.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Reclamanții sunt funcționari publici, fiind încadrați în muncă la Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă
Conform art.34 alin.2 din legea nr.188/1999 "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Dreptul s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularului de drept, în speță reclamantului, prerogative în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aplicarea prevederilor legale care confereau dreptul la prima de vacanță, au fost suspendate prin dispozițiile art.3 alin.1 din OUG nr.33/2001, art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din legea nr.511/2004, art.5 alin.5 din legea nr.379/2005, ultima lege dispunând suspendarea până la 31.12.2006.
Suspendarea acordării primei de concediu prin actele normative susmenționate contravine prevederilor art.41 alin.2 din Constituția României, care garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială printre care "concediul de odihnă plătit . și alte situații specifice stabilite prin lege" precum și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Totodată, normele de suspendare contravin și prevederilor art.16 din Constituția României care consacră principiul nediscriminării cetățenilor în fața legii, astfel că reclamanții nu pot fi discriminați în raport de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă.
Trebuie precizat că prevederile art.15 alin.2 din constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la prime de concediu, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
În fine, a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Cu privire la cele expuse, trebuie menționate și dispozițiile art.38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Apărările pârâtei, față de cele arătate, nu sunt pertinente cauzei fiind în contradicție cu normele constituției, ale codului muncii și normele europene astfel că vor fi înlăturate.
Conchizând, instanța a reținut că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării primelor de concediu sunt contrare constituției, astfel că reclamanții își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Reclamanții au depus la dosar o notă cu privire la primele de vacanță cuvenite pe perioada de referință, actualizate cu dobânzile legale calculate până la data intentării acțiunii, realitatea calculelor nefiind contestată de pârâtă.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs reclamanții, G, și pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții arată că dobânzile trebuiau acordate de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă a primelor de concediu și nu de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că sumele reprezentând prime de concediu nu se cuvin reclamanților deoarece dreptul a fost suspendat prin legile bugetului de stat iar în bugetul instituției nu au fost prevăzute și repartizate sume cu această destinație.
Recursul reclamanților este fondat.
Din analiza sentinței instanței de fond rezultă că prima instanță a obligat pârâta să plătească reclamanților dobânzi legale aferente de la data intentării acțiunii și până la plata efectivă a sumelor reprezentând prime de concediu.
Dobânzile legale se cuveneau reclamanților începând din data de 31.12.2006, (deoarece până la această dată au fost calculate dobânzile) și în continuare până la plata efectivă a sumelor reprezentând prime de concediu.
Dobânzile legale reprezintă daune moratorii care reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a sumei de bani cuvenite. Creditorul nu este obligat să facă dovada că prin interzicere la executare i s-a cauzat un prejudiciu în cazul obligației de a da o sumă de bani, întrucât lipsa de folosință a unei sume de bani provoacă creditorului un prejudiciu constând în cuantumul dobânzii legale datorate pe perioada întârzierii la executare. Deci, dobânzile sunt datorate din momentul scadenței fiecărei sume lunare reprezentând prime de concediu. Ca atare, prima instanță trebuie să acorde dobânzile legale începând cu data de 31.12.2006 și până la data plății efective a sumelor cu titlu de primă de concediu. În aceste condiții, curtea va admite recursul reclamanților, iar în baza art.304 pct.9 pr.civ. va modifica sentința atacată în sensul celor mai sus arătate.
Referitor la recursul formulat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C, se constată că acesta este nefondat.
Se constată că prima instanță a apreciat în mod corect pretențiile reclamanților constând în prima de concediu pentru anii 2001-2006 deoarece, prima de concediu este un drept de remunerare prevăzut de art.34 din Legea nr.188/1999, privind statutul funcționarilor publici și care face obiectul raporturilor de serviciu încheiat între aceștia și angajator. Rezultă că dreptul la prima de concediu s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor prerogativele de a pretinde subiectului pasiv al raportului juridic să efectueze o anumită prestație, respectiv de a da o anumită sumă de bani. Suspendarea acestor prevederi s-a făcut în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor constituționale, astfel că, cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine instanței de judecată în baza art.20 alin.1 din Legea nr.47/1992, normele legale de suspendare fiind abrogate la data introducerii acțiunii. Dreptul la prima de concediu nu a fost înlăturat ci a fost îngrădit, contravenindu-se astfel dispozițiilor art.16, 41 și 53 din Constituția României, deoarece nu se putea suspenda, retroactiv, un drept câștigat sub imperiul Legii nr.188/1999. Mai mult, un drept prevăzut de lege, cum este și prima de concediu, nu poate fi îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților. Față de aceste considerente curtea va respinge recursul pârâtei, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 304 din pr.civ. pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de, G, ,împotriva sentinței civile nr.1045/11.10.2007 a Tribunalului Covasna, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta la plata dobânzilor legale aferente începând cu data de 31.12.2007 și până la data plății efective a sumelor cu titlu de primă de concediu.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - - -
Grefier,
Red.: / 12.02.2008
Tehnored.: / 25.02.2008 /- 3 ex -
Judecător fond:
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Marcela Comșa, Silviu
