Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 931/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 931
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta - reclamantă SINDICATUL " C M" AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N - în numele și pentru membrii de sindicat din cadrul PRIMĂRIEI, JUDEȚUL împotriva sentinței civile nr. 202 CA din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de împrejurarea că recurenta solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
Deliberând
Asupra recursului contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 202/CA/14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 13.01.2006 și a fost respinsă acțiunea reclamanților pentru plata acestor drepturi ca prescrisă. Totodată a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea pentru plata drepturile bănești aferente perioadei ulterioare datei de 13.01.2006 formulată de reclamantul Sindicatul cel al angajaților din administrația publică locală N în numele și pentru reclamanții funcționari publici din aparatul administrativ al comunei:, -, și în contradictoriu cu pârâții comuna și primarul comunei acțiunea având ca obiect obligarea pârâților la plata următoarelor drepturi bănești pentru perioadele mai jos arătate, sume ce se solicită a fi actualizate în raport de rata inflației calculată de la data nașterii dreptului și până la data plății efective:
- sporul de stabilitate și fidelitate, în procent de 20% din salariul de bază brut al funcționarilor publici, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective;
- sporul de confidențialitate, în procent de 15% din salariul de bază brut al funcționarilor publici, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective;
-sporul de suprasolicitare neuropsihică și de stres de 10%din salariul de bază brut al funcționarilor publici, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective;
- sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, începând cu luna octombrie 2005și a tichetelor cadou, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.193/2006, 26.05.2006, până la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
-indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25%începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În cauză nu are incidență nici un motiv de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției prevăzute de Decretul nr.167/1958, iar pentru drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 18.12.2005 termenul de prescripție este împlinit, motiv pentru care excepția astfel invocată a fost admisă.
Pe fondul cauzei, acțiunea reclamanților a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, fiind respinsă pentru considerentele care urmează:
Stabilitatea și fidelitatea constituie principii ce stau la baza exercitării funcției publice, însă legiuitorul nu prevede nici un drept pecuniar corelativ respectării acestor obligații de către funcționarii publici. În anumite situații, nu și în cazul de față, sporul de fidelitate sau stabilitate poate fi acordat pe temei contractual decurgând din contractul sau acordul colectiv de muncă. În lipsa un ei prevederi legale sau contractuale care să confere reclamanților dreptul la acordarea acestui spor, capătul de cerere astfel formulat este neîntemeiat.
este o obligație impusă funcționarilor publici. Nerespectarea acestei obligații poate angaja răspunderea civilă administrativă sau penală. Nu se prevede legal nici o bonificație materială sau sport la salariu pentru respectarea obligației legale, capătul de cerere astfel formulat fiind neîntemeiat.
Sporul de suprasolicitare neuropsihică și de stres se acordă în cazurile expres și limitativ prevăzute de actele administrativ-normative în vigoare. Pentru funcționarii publici din administrația publică locală nu există act administrativ normativ care să le confere dreptul la acest spor, capătul de cerere astfel formulat fiind neîntemeiat.
Dreptul la tichete de masă și tichete cadou are un caracter facultativ. Lipsa unei prevederi legale care să oblige autoritatea publică locală la plata acestor drepturi către funcționarii publici, face ca și acest capăt de cerere să fie neîntemeiat.
Indemnizația de dispozitiv este un drept cuvenit potrivit Legii nr.138/1999 personalului din unitățile aparținând Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției. După demilitarizarea poliției și dobândirea de către polițiști a statutului de funcționari publici, aceștia, precum și personalul civil din cadrul au continuat să beneficieze de acest drept, potrivit Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003.Deși în prezent funcționarii publici reclamanți aparțin ca și polițiști aceluiași minister respectiv Ministerului Internelor și Reformei Administrative, dreptul la indemnizația de dispozitiv nu se extinde asupra tuturor funcționarilor publici din cadrul ministerului, ci se limitează la cei cărora li s-a adresat inițial prin Ordinul nr.275/2002 și celor cărora au fost avuți în vedere la emiterea ordinului. Lipsa unei prevederi care să extindă acordarea acestui drept în favoarea altor beneficiari decât cei care au fost avuți în vedere inițial și cărora li s-a adresat acest ordin face ca și acest capăt de cerere să fie neîntemeiat. Se are de asemenea în vedere că deși în prezent fac parte din același minister, funcționarii publici nu au statute socio-profesionale identice, statutul socioprofesional și obligațiile acestora fiind diferit.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, reclamantul Sindicatul cel al angajaților din administrația publică locală N, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
În motivarea recursului s-a susținut că soluționarea acțiunii s-a făcut cu aplicarea greșită a legii, având în vedere dispozițiile Ordinului Ministrului de Interne nr.275/2002 modificat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003, precum și tratamentul celorlalți salariați din domeniu care primesc încă din anul 2003 indemnizația de dispozitiv.
Dintre intimații-pârâți, legal citați, primarul comunei a comunicat că-și menține punctul de vedere exprimat cu ocazia judecății în primă instanță a cauzei.
Examinând recursul formulat pentru motivele arătate, având în vedere dispozițiile art. 304, 304 Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt cele prevăzute de art. 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată (art. 29 alin. 1 anterior republicării) și de celelalte acte normative date în aplicarea acestei legi, funcționarii publici având un statut legal și nu unul contractual. În consecință, dispozițiile menționate le sunt obligatorii și numai acolo unde acestea sunt lacunare pot fi completate cu cele de drept comun, precum Codul Muncii.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din Legea nr. 188/1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. În lipsa acestei legi, au fost adoptate legi speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare a funcționarilor publici.
În perioada 2004 - 2006 reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 s-a realizat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005, iar pentru anul 2006 prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
În ceea ce privește anul 2007 și 2008, sistemul de salarizare al funcționarilor publici a fost legiferat de: Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de Ordonanța Guvernului nr.9/2008 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007 și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008.
Referitor la sporul de confidențialitate, instanța constată că dispozițiile art. 15 din nr.OG 2/2006 prevăd acordarea acestuia anumitor categorii de funcționari publici - enumerate limitativ, printre care nu se regăsesc și reclamanții din prezenta cauză. În concluzie, nu se poate reține o lacună a legii speciale care să impună aplicarea legii generale invocate, respectiv Codul Muncii. Modul de reglementare a acestui spor de dispozitiv, art. 26 din Legea nr. 53/2003 are ca situație premisă aptitudinea de negociere a clauzelor contractuale, împrejurare inexistentă în cazul funcționarilor publici, al căror statut legal exclude posibilitatea negocierii și stabilirii altor clauze și obligații corelative corespunzătoare decât cele instituite de dispozițiile legale specifice funcției publice, fiind incompatibile cu natura acesteia.
Referitor la cererea de acordare a sporului de stabilitate, instanța constată că reglementarea invocată, art. 41din OG9/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare îi privește pe salariații din Institutul Național de Statistică, neputând fi extinsă la alte categorii de funcționari publici, având în vedere și dispozițiile art. 42 din OG2/2006 care limitează beneficiul funcționarilor publici la sporurile și drepturile salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, reclamanții nefiind în situația prevăzută de art. 41din OG9/1992 de a fi salariați ai
Justificările invocate pentru cererile de acordare a sporurilor de fidelitate, stres, suprasolicitare neuropsihică nu sunt întemeiate, având în vedere rațiunile expuse anterior în ceea ce privește sporul de confidențialitate, de stabilitate, cât și împrejurarea că sistemul de salarizare reglementat de dispozițiile arătate nu cuprinde prevederi specifice acestor sporuri, instanța neputându-se substitui puterii legiuitoare pentru recunoașterea altor drepturi decât cele prevăzute prin actul normativ invocat.
Reglementarea dreptului de acordare a tichetelor de masă s-a realizat prin dispozițiile Legii nr. 142/1998, dispozițiile art. 1 fiind interpretate prin decizia nr. 14/18.02.2008 pronunțată de în soluționarea recursului în interesul legii în sensul că aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Deși decizia vizează modul de aplicare a dispozițiilor Legii 142/1998 altor categorii de personal decât reclamanții, rațiunile pentru care s-a apreciat că beneficiul tichetelor de masă nu este un drept, ci doar o vocație supusă unor condiții exprese, sunt pe deplin incidente în cauză.
Pe de altă parte, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, art. 5 din nr.HG 5/1999, art. 17 din Legea 380/2005, tichetele de masă nu s-au putut acorda în anul 2006 în condițiile în care în buget nu au fost prevăzute sume cu această destinație, valorificarea acestui beneficiu fiind condiționată de prevederile bugetare cu această destinație, pârâta conformându-se dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 380/2005 ce reglementau bugetul asigurărilor pentru șomaj pentru anul 2006, cu excluderea expresă a sumelor necesare pentru acordarea tichetelor de masă.
Situația este similară în legătură cu acordarea tichetelor cadou, potrivit dispozițiilor Legii nr. 193/2006, dispozițiile art. 2.3 din HG1317/2006, condiționând acordarea acestor tichete cadou de suma prevăzută în bugetul de venituri și de cheltuieli aprobat potrivit legii.
De asemenea, prin deciziile Curții Constituționale nr. 818, 819, 820, 821/2008 s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 1, 2 alin. 3, art. 27 alin. 1 din OG137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în consacrarea principiului constituțional al separației puterilor în stat.
În prezenta cauză, a recunoaște reclamanților dreptul la tichetele de masă echivalează cu refuzul aplicării dispozițiilor legale aplicabile categoriei din care fac parte, prevăzută de Legea nr. 380/2005 și înlocuirea cu norme create pe cale judiciară.
Reglementarea indemnizației de dispozitiv s-a realizat prin dispozițiile art. 3 din Legea 138/1999 ca o componentă a soldei lunare cuvenite inițial cadrelor militare și militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, al Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/05 iunie 2002 a fost dat în aplicarea dispozițiilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, având în vedere prevederile Legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, stabilind la pct. 9.1 că beneficiază de indemnizația de dispozitiv și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție "Al. " sau alte instituții militare de învățământ superior.
Prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28 iulie 2003 a fost modificat și completat Ordinul 275/2002. Astfel, după pct. 9.1 a fost introdus pct. 9.2 care statua dreptul la indemnizația de dispozitiv și în favoarea personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, prin personal civil înțelegându-se funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, potrivit pct. 31 din Ordinul 275/2002 modificat prin Ordinul 496/2003.
Limitele de aplicare a Ordinului 275/2002 cu modificările și completările aduse de Ordinul 496/2003 sunt circumscrise de categoriile de personal ce compuneau Ministerul Administrației și Internelor după reorganizarea reglementată de dispozițiile OUG63/2003 publicate în Monitorul Oficial al României nr. 462/28 iunie 2003, precum și de cele avute în vedere de dispozițiile Legii 138/1999 ca beneficiare a indemnizației de dispozitiv.
În acest context, prin dispozițiile art. 11 din OUG63/2003, anterioare Ordinului 496/2003, au fost reglementate instituțiile publice, organele de specialitate ale administrației publice centrale, structurile de ordine și siguranța publică din subordinea Ministerului și Internelor, în funcție de domeniile de activitate, respectiv administrație publică și ordine și siguranța publică.
Pe de altă parte, din perspectiva categoriilor de personal prin dispozițiile art. 16 din OUG63/2003, au fost reglementate componența Ministerului Administrației și Internelor ca fiind reprezentată de funcționarii publici, funcționari publici cu statut special - polițiști, cadre militare în activitate, personal contractual, militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract.
În acest cadru legislativ, rațiunea legiuitorului de a recunoaște dreptul la indemnizația de dispozitiv categoriilor avute în vedere de prevederile Legii 138/1999 a fost materializată prin aplicarea dispozițiilor din această materie și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice cu atribuții de ordine și siguranță publică, având în vedere că anumite structuri de ordine și siguranța publică au fost demilitarizate, personalul acestora dobândind statut de funcționar public, precum polițiștii (prin Legea 360/2002), polițiștii de frontieră (OUG 104/2001).
Deși au fost abrogate, dispozițiile arătate din OUG63/2003 sunt reluate de prevederile art. 13 din OG30/2007.
Având în vedere regulile de tehnică legislativă stabilite de dispozițiile art. 75, 76 ale Legii 24/2000, Ordinele 275/2002 și 496/2003 nu pot fi interpretate și aplicate decât în limitele cadrului stabilit de legile, hotărârile și ordonanțele Guvernului pe baza și în executarea cărora au fost admise.
În consecință de recunoașterea dreptului la indemnizația de dispozitiv beneficiază doar personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice în structurile de ordine și siguranță publică, avute în vedere de dispozițiile Legii 138/1999.
Mai mult decât atât, prin dispozițiile art. 11 al. l din OUG63/2003, în domeniul administrației publice în subordinea Ministerului Administrației și Internelor au fost stabilite anumite instituții și organe de specialitate ale administrației publice centrale, referitor la administrația publică din unitățile administrativ - teritoriale fiind incident principiul descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice, consacrate de dispozițiile art. 120 - 123 din Constituția României, respectiv de prevederile art. 2 din Legea 215/2001 republicată cu completările și modificările ulterioare.
Cum reclamanții din prezenta cauză sunt funcționari publici ai administrației publice locale nu se încadrează în categoriile vizate de dispozițiile art. 47 coroborate cu art. 1 din Legea 138/1999.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ formulat de recurenta - reclamantă SINDICATUL " C M" AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ - în numele și pentru membrii de sindicat din cadrul PRIMĂRIEI, JUDEȚUL împotriva sentinței civile nr. 202 CA din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți COMUNA - prin primar și PRIMARUL COMUNEI, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 octombrie 2009.
Pt. Președinte, - - -- PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red, Red. Tehnored. 5 ex. 09 nov. 2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
