Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 934/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 934/R-
Ședința publică din 17 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, cu domiciliul ales la Cabinet individual Avocat, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței nr. 315/CA/22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet Specializat în Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B,-,INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în P,-, județul A șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORla sediul din P,-, județul A.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenții - reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și consilier - juridic pentru intimatul - pârât Inspectoratul de Poliție al Județului A, lipsă fiind ceilalți intimați - pârâți.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Consilier - juridic, depune la dosar întâmpinare, pe care instanța o califică drept concluzii scrise, având în vedere momentul depunerii acesteia. Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Avocat depune la dosar adresa nr. 22279/14.10.2008 emisă de A - Inspectoratul de Poliție al Județului A - Serviciul Management Resurse Umane. Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Aocat, având cuvântul pentru recurenții - reclamanți, solicită admiterea recursului pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în ședință publică. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru intimatul - pârât A, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse pe larg în scris, în concluziile scrise depuse la dosar și pe care le susține oral în ședință publică.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea introdusă la data de 14.12.2007, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamanții -, au chemat în judecată Inspectoratul de Poliție al Județului A, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtul J A la plata primei de vacanță pe perioada 2004-2006, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății, calculată în raport de perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de polițist și timpul efectiv lucrat;
- obligarea pârâtului A la plata sporului de fidelitate restant pe anul 2005, astfel cum este reglementat de art.6 din nr.OG38/2003, actualizat;
- obligarea celorlalți pârâți să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată, arătând următoarele:
Sunt angajații A și au statut de polițiști.
In această calitate, potrivit Legii nr.188/1999 și potrivit Legii nr.360/2002 și art.37 alin.2 din nr.OG38/2003, aveau dreptul la prima de vacanță, primă neacordată pe perioada în discuție.
Sub aspectul dreptului și perioadei, pricina a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.XII/2007, prin care li s-a stabilit dreptul la prima respectivă pentru perioada 2004-2006.
In fine, cu privire la sporul de fidelitate, au arătat că acesta este reglementat de art.6 din nr.OG38/2003 și prin ordin al ministrului de interne, iar în anul 2005, în mod neîntemeiat, s-a dispus suspendarea plății acestuia.
Pârâtul, prin întâmpinare(4), a solicitat respingerea acțiunii, deoarece plata primei de vacanță a fost suspendată la plată prin mai multe acte normative, iar sporul de fidelitate a fost suspendat la plată de asemenea prin act normativ, situație ce nu îi este imputabilă. Au fost indicate actele normative prin care s-a dispus suspendarea plății acestor drepturi.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, să fie obligat să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi(5).
Pârâtul, prin întâmpinare(17-19), a invocat cu titlu de excepție lipsa calității procesuale pasive susținând că, potrivit legii, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. A mai invocat faptul că nu se află în raporturi de prepușenie cu reclamanții, aceștia fiind angajații celorlalți pârâți. Cu privire la drepturile pretinse, a arătat că acestea nu pot fi acordate, deoarece prin act normativ s-a dispus suspendarea plății lor.
Pârâtul A, prin întâmpinare(23-25), a invocat, cu titlu de excepție, prematuritatea acțiunii și lipsa de interes a reclamanților deoarece plata primei de vacanță a fost reglementată prin nr.OUG146/2007, iar cu privire la sporul de fidelitate, că este neîntemeiată, deoarece s-a dispus prin act normativ suspendarea plății acestuia și în calitate de ordonator terțiar de credite, plata drepturilor reclamanților s-a făcut în limita fondurilor alocate de, situație ce nu îi este imputabilă.
JAa formulat cerere de chemare în garanție împotriva pentru ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, acesta să fie obligat să asigure fondurile necesare(26-27).
, prin întâmpinare(39-40), a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție.
La dosar au fost depuse adeverințe privind raporturile de serviciu dintre reclamanți și A, adresa nr.20464/19.02.2008(21), nr.-/5.03.2008(22), nr.-/5.03.2008(31), nr.7948/15.05.2008(39).
Reclamantul a renunțat la judecată, potrivit art.246 proc.civ. deoarece nu a fost angajatul în perioada pretinsă prin acțiune(30).
Prin sentința nr.315/CA din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamanților, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului A și pârâtului - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor la P A, după cum urmează:
- ca lipsită de interes cu privire la prima de vacanță;
- ca neîntemeiată cu privire la sporul de fidelitate.
Au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliției al Județului A, împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
1.Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Excepția este întemeiată, deoarece pârâtul a fost chemat în judecată pentru a lua măsuri de asigurare a fondurilor necesare nu din bugetul propriu, ci din bugetul statului, fără a avea această obligație. Potrivit legii, numai guvernul este abilitat să aloce fondurile necesare.
2. Referitor la prima de vacanță.
Reclamanții sunt angajații A ca polițiști, având calitatea de funcționari publici cu statut special.
Dreptul la prima de vacanța este reglementat de art.37 alin.2 din nr.OG38/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 53 din Constituția României "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într- societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat- să fie aplicată, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății".
Dispozițiile constituționale invocate reprezintă o garanție a protecției juridice a drepturilor omului, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești fiind permisă autorităților publice, doar pentru situații de excepție și numai condiționat.
Chiar dacă restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu îi este permisă atingerea substanței, conținutului normativ, decât dacă se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate.
Prima de concediu pentru categoria de personal din care fac parte reclamanții este prevăzută în art. 33 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, potrivit căruia "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat", precum și în nr.OG38/2003, art.37 alin.2, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Acest drept nu a mai fost, însă, acordat funcționarilor publici începând cu anul 2001, fiind suspendate dispozițiile art. 33 din Legea nr. 188/1999 prin OUG nr. 33/2001. În prezent, textul de lege care prevede dreptul la prima de concediu este suspendat până la 31 decembrie 2006, potrivit art. 5 alin.5 din Legea nr. 379/2005 bugetului de stat pe anul 2006.
În raport de dispozițiile constituționale enunțate, potrivit art. 3 din OUG nr. 33/2001, precum și cele ale subsecventelor acte normative prin care s-au suspendat dispozițiile referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă contravin situațiilor expres și limitativ enumerate de art. 53 din Constituția României și aduc o atingere a principiului protecției juridice a drepturilor omului.
Pe de altă parte, un drept deja câștigat nu poate fi restrâns sau retras decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
In ceea ce privește perioada pentru care prima de vacanță este datorată, se constată și reține că această chestiune a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XII/5.02.2007, potrivit căreia prima de vacanță se cuvine polițiștilor pe perioada 2004-2006.
Dreptul la plată a fost reglementat și prin nr.OUG146/2007, stabilindu-se termene de plată și anii pentru care se face plata.
Reținând că, nu s-a făcut dovada că pârâtul A nu a luat măsuri de asigurare a fondurilor necesare plății primei de vacanță și că refuză plata acesteia, astfel încât acțiunea să fie admisibilă, prima instanță a respins acest capăt de cerere ca lipsit de interes.
Cu privire la pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, s-a constatat că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite, în al cărui buget este cuprins și bugetul pârâtului A, în vederea obligării la asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor reclamanților. Obligația îi revine și în raport de dispozițiile nr.OUG146/2007, astfel că nu poate fi obligat, pentru aceleași considerente, la asigurarea fondurilor necesare.
In ceea ce privește cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanți, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și A s-a constatat că nu sunt întemeiate, reținându-se că Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ordonatorilor de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale și asigură fondurile necesare ordonatorilor de credite în vederea plății drepturilor salariale funcționarilor publici în limita sumelor aprobate de lege. El nu are atribuții de repartizare, aceasta revenind guvernului.
Acțiunea și cererea de chemare în garanție formulate împotriva acestuia au fost respinse ca atare.
3. Referitor la sporul de fidelitate, s-a reținut că acest spor este reglementat de art.6 din nr.OG38/2003 și se acordă în raport cu vechimea în muncă, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Acest drept a fost suspendat la plată prin nr.OUG118/2004, aprobată prin Legea nr.28/2005.
Începând cu anul 2006, s-a reluat plata sporului respectiv.
Reclamanții, potrivit adeverințelor depuse, nu au făcut dovada că în perioada pretinsă, 2005 au fost angajații A și că îndeplineau condițiile pentru acordarea sporului de fidelitate.
Ca atare, acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.
Pe cale de consecință, a fost respinsă cererea de obligare a pârâtului să asigure fondurile necesare plății acestui spor, precum și acțiunea și cererea de chemare în garanție formulată de A și J, față de, pentru aceleași argumente reținute la punctul precedent.
Față de considerentele reținute, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca lipsită de interes cu privire la prima de vacanță și ca neîntemeiată cu privire la sporul de fidelitate; s-a respins acțiunea reclamanților și cererea de chemare în garanție formulată de A și A împotriva
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, pentru următoarele motive:
- greșit a reținut prima instanță că acțiunea este lipsită de interes, cu privire la prima de vacanță, deoarece acțiunea a fost formulată înainte de intrarea în vigoare a OUG nr.146/2007, iar potrivit disp.art.2 alin.3 din ordonanță, drepturile stabilite după intrarea în vigoare a ordonanței, prin hotărâri judecătorești executorii, se plătesc într-o singură tranșă, ci nu eșalonat;
- în ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata sporului de fidelitate, instanța l-a respins greșit ca neîntemeiat, deși din adresele depuse la dosar au făcut dovada calității lor de polițiști.
Recursul formulat de reclamanți este fondat.
În mod greșit, prin hotărârea atacată, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților, ca lipsită de interes, cu privire la prima de vacanță pe perioada 2004 - 2006 și ca neîntemeiată, cu privire la sporul de fidelitate.
Referitor la prima de vacanță, Curtea reține că reclamantul a fost angajatul A ca polițist, având calitatea de funcționar public cu statut special. Dreptul la prima de vacanța este reglementat de art.37 alin.2 din nr.OG38/2003.
Potrivit dispozițiilor art.53 din Constituția României "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății".
Dispozițiile constituționale invocate reprezintă o garanție a protecției juridice a drepturilor omului, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești fiind permisă autorităților publice, doar pentru situații de excepție și numai condiționat.
Chiar dacă restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu îi este permisă atingerea substanței, conținutului normativ, decât dacă se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate.
Prima de concediu pentru categoria de personal din care face parte reclamantul este prevăzută în art.33 din Legea nr.188/1999, privind statutul funcționarilor publici, potrivit căruia "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat", precum și în nr.OG38/2003, art.37 alin.2, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Acest drept nu a mai fost însă acordat funcționarilor publici începând cu anul 2001, fiind suspendate dispozițiile art.33 din Legea nr.188/1999, prin nr.OUG33/2001. Textul de lege care prevede dreptul la prima de concediu a fost suspendat până la 31 decembrie 2006, potrivit art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
În raport de dispozițiile constituționale enunțate, potrivit art.3 din nr.OUG33/2001, precum și cele ale subsecventelor acte normative prin care s-au suspendat dispozițiile referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă, contravin situațiilor expres și limitativ enumerate de art.53 din Constituția României și aduc o atingere a principiului protecției juridice a drepturilor omului.
Pe de altă parte, un drept deja câștigat nu poate fi restrâns sau retras decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
În ceea ce privește perioada pentru care prima de vacanță este datorată, s-a reținut că această chestiune a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XII/5.02.2007, potrivit căreia prima de vacanță se cuvine polițiștilor pe perioada 2004-2006. Dreptul la plată a fost reglementat și prin nr.OUG146/2007, dar pârâtul IPJ A nu a luat măsuri de asigurare a fondurilor necesare plății primei de vacanță, astfel că reclamanții justifică interesul legitim în formularea acțiunii.
Cu privire la pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, se reține că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite, în al cărui buget este cuprins și bugetul pârâtului A, în vederea obligării la asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor reclamanților. Obligația îi revine și în raport de dispozițiile nr.OUG146/2007.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanți, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de A, se constată că sunt întemeiate.
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea de administrator general al bugetului statului, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ordonatorilor de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale și asigură fondurile necesare ordonatorilor de credite în vederea plății drepturilor salariale funcționarilor publici.
Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat în judecată și în garanție, pentru a fi obligat la plata sumelor solicitate prin acțiune, nu din propriul buget, ci în calitate de reprezentant al Statului Român. În această calitate, este obligat să asigure fondurile necesare plății primei de vacanță, pretinsă de reclamanți.
Referitor la sporul de fidelitate, se reține că este reglementat de art.6 din nr.OG38/2003 și se acordă în raport cu vechimea în muncă, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Acest drept a fost suspendat la plată prin nr.OUG118/2004, aprobată prin Legea nr.28/2005.
Începând cu anul 2006, s-a reluat plata sporului respectiv.
Pentru aceleași argumente, ca cele reținute la punctul privitor la prima de vacanță, se apreciază ca întemeiat și acest capăt de cerere. Nu s-au făcut dovezi de plată voluntară a drepturilor pretinse, iar IPJ A nu a susținut că reclamanții nu au fost angajații acestei instituții, cum greșit reține prima instanță.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1,2 și 3 Cod pr.civilă, să se admită recursul formulat de reclamanți și să se modifice în tot sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților IPJ și MIRA la plata primei de vacanță pe perioada 2004 -2006, reactualizată la data plății, precum și la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005, reactualizat la data plății, în funcție de perioada lucrată.
Se vor admite cererile de chemare în garanție și va fi obligat MEF să asigure fondurile necesare plății sumelor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, cu domiciliul ales la Cabinet individual Avocat, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței nr. 315/CA/22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet Specializat în Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B,-,INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în P,-, județul A șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR LA SEDIUL, cu sediul în P,-, județul A.
Modifică în tot sentința de mai sus, în sensul că admite acțiunea reclamanților și obligă pârâții IPJ A și A la plata primei de vacanță pe perioada 2004-2006, reactualizată la data plății, precum și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, reactualizat la data plății, în funcție de perioada lucrată.
Admite cererile de chemare în garanție formulate de și MIRA și obligă MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR să asigure fondurile necesare plății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
5.11.2008
Jud fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru
