Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 972/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.972/R-
Ședința publică din 24 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid președinte secție
Judecător: - -
Grefier: -scu
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții an, A HG, an, G, G, Din, Caval, G, elOG, G, G, G, toți cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat - din Pitești,-, jud.A, împotriva sentinței civile nr.339/CA din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului A cu sediul în Pitești,-, jud.A, Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B, sector 1, nr.1A și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A cu sediul în Pitești, b-dul -, nr,118, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat - pentru recurenții reclamanți și consilier juridic pentru intimatul pârât A, lipsă fiind ceilalți intimați pârâți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care grefierul de ședință învederează instanței faptul că intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare.
Apărătorul recurenților reclamanți precizează că aceștia au fost salariații Inspectoratului de Poliție al Județului A, iar mențiunea de la fila 215- verso cu privire la Inspectoratul de Poliție D este o eroare materială. Nu mai are de formulat alte cerereri prealabile.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat -, având cuvântul pentru recurenții reclamanți, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței primei instanțe în sensul obligării pârâtului A la plata către reclamanți a primei de vacanță pe perioada 01.08.2002 - 31.12.2003, actualizată cu indicele de inflație de la data plății.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul pârât A, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de 28.02.2008, înregistrată la ribunalul Argeș sub nr-, reclamanții an, A HG, an, G, G, Din, Caval, G, elOG, G, G, G, au chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului A, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând instanței să dispună obligarea A la plata primei de vacanță pe perioada 1.08.2002 - 31.12.2003, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății, calculată în raport de perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de polițist și timpul efectiv lucrat, obligarea pârâților A și să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr.339/CA/30 mai 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal a respins cererea reclamanților ca neîntemeiată, reținând următoarele:
Reclamanții sunt angajații A ca polițiști, având calitatea de funcționari publici cu statut special.
Dreptul la prima de vacanța este reglementat de art.37 alin.2 din nr.OG38/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 53 din Constituția României "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într- societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat- să fie aplicată, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății".
Dispozițiile constituționale invocate reprezintă o garanție a protecției juridice a drepturilor omului, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești fiind permisă autorităților publice, doar pentru situații de excepție și numai condiționat.
Chiar dacă restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu îi este permisă atingerea substanței, conținutului normativ, decât dacă se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate.
Prima de concediu pentru categoria de personal din care fac parte reclamanții este prevăzută în art. 33 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, potrivit căruia "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat", precum și în nr.OG38/2003, art.37 alin.2, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Acest drept nu a mai fost însă acordat funcționarilor publici începând cu anul 2001, fiind suspendate dispozițiile art. 33 din Legea nr. 188/1999 prin OUG nr. 33/2001. În prezent, textul de lege care prevede dreptul la prima de concediu este suspendat până la 31 decembrie 2006, potrivit art. 5 alin.5 din Legea nr. 379/2005 bugetului de stat pe anul 2006.
În raport de dispozițiile constituționale enunțate, potrivit art. 3 din OUG nr. 33/2001, precum și cele ale subsecventelor acte normative prin care s-au suspendat dispozițiile referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă contravin situațiilor expres și limitativ enumerate de art. 53 din Constituția României și aduc o atingere a principiului protecției juridice a drepturilor omului. Pe de altă parte, un drept deja câștigat nu poate fi restrâns sau retras decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
In ceea ce privește perioada pentru care prima de vacanță este datorată, s-a constatat și reținut că această chestiune a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XII/5.02.2007, potrivit căreia prima de vacanță se cuvine polițiștilor pe perioada 2004-2006. Dreptul la plată a fost reglementat și prin nr.OUG146/2007, în preambulul ordonanței făcându-se trimitere la decizia nr.XII/2007, anterior citată. Ca atare, nu poate fi acordată prima de concediu pentru perioada 2002-2003, menționată în acțiune.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții care, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că din data de 01.08.2002 sunt funcționari publici cu statut special, iar Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului prevede în art.78 alin.1 că se completează cu Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarului public în domeniile care nu sunt reglementate de legislația specifică polițistului.
Un astfel de domeniu este prima de concediu care, potrivit celor sus arătate, se cuvine și polițistului potrivit art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999. Pentru calculul primei de concediu a polițiștilor nu se aplică prevederile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, așa cum reiese din art.78 alin.2 din Legea nr.360/2002, întrucât aceste categorii de personal nu beneficiază de prima de concediu nici în prezent. Textul de lege respectiv are la bază doar conversia gradelor militare în grade profesionale pentru polițiști, aceștia fiind salarizați în fapt după aceeași lege ca și înainte de a deveni funcționari publici și până la intrarea în vigoare a OG nr.38/2003.
OUG nr.146/2007, care reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă în perioada 2001-2006, se aplică și funcționarilor publici cu statut special, conform art.1 alin.2 care contrazic soluția ce a refuzat acordarea primei de concediu pentru perioada anterioară intrării în vigoare a OG nr.38/2003.
Dreptul reclamanților de a beneficia de prima de concediu nu putea fi restrâns întrucât nu au fost îndeplinite condițiile art.53 din Constituția României. În plus, un drept câștigat prin lege nu poate fi restrâns sau retras decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
La data de 22 octombrie 2008, intimatul-pârât a formulatîntâmpinaresolicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat, întrucât reclamanților nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 privitoare la prima de concediu.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a dat o corectă rezolvare speței, reținând dispozițiile Deciziei nr. XII/05.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, decizie potrivit căreia prima de concediu pentru polițiști se cuvine acestora pentru perioada anilor 2004-2006, așa cum fost reglementată prin dispoz. art. 37 alin. 2 teza I-a din OG nr. 38/2003, modificată.
Perioada anterioară anului 2004 nu poate fi avută în vedere la acordarea primei de concediu, întrucât, până la intrarea în vigoare a OG nr. 38/2003, polițiștii au fost salarizați potrivit art. 78 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului și anume potrivit dispozițiilor legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Chiar art. 78 alin. 1 din Statului Polițistului, care prevede că dispozițiile Legii nr. 360/2002 "se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public", stipulează fără echivoc faptul că aceasta completare se face doar "în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului".
Această normă se coroborează cu cea de la alin. 2 sus arătată și atrage concluzia că, anterior intrării în vigoare a OG nr. 38/2002, polițiștii nu au beneficiat de prima de concediu, întrucât aceasta nu a fost prevăzută de legislația referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, așa cum înșiși reclamanții declară în cererea de recurs.
Art. 78 alin. 2 nu se referă "doar conversia gradelor militare în grade profesionale pentru polițiști", cum pretind recurenții, ci la orice drept bănesc primit de polițiști până la intervenția unui act propriu cu privire la salarizarea și alte drepturile ale polițiștilor.
Pentru cele expuse, văzând dispoz. art. 312 alin. 1.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții AN, A HG, AN, G, G, G, ELOG, G, G, G, împotriva sentinței civile nr.339/CA din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă în dosarul nr-, intimați fiind pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
12.11.2008
Red.
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
