Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 976/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.976/R-
Ședința publică din 24 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid președinte secție
Judecător: - -
Grefier: -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâta DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A cu sediul în Pitești,-, jud.A, împotriva sentințelor civile nr.375/CA din 19 iunie 2008 și nr.398/CA din 27 iunie 2008, pronunțate de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - SRL cu sediul în Pitești,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru intimata reclamantă, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul intimatei reclamante depune la dosar întâmpinări la cele două recursuri, calificate de instanță ca fiind concluzii scrise, având în vedere momentul depunerii la dosar.
Apărătorul intimatei reclamante precizează că nu are de formulat cereri prealabile.
Instanța constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lor.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă - SRL, cu privire la recursul declarat împotriva sentinței civile nr.375/CA/19.06.2008, solicită respingerea ca neîntemeiat și menținerea acestei sentințe ca legală și temeinică, apreciind că în mod corect a fost dispusă suspendarea executării celor două acte administrative întrucât în cauză a fost făcută dovada existenței unui caz bine justificat și a necesității prevenirii unor pagube iminente.
Cu privire la recursul declarat împotriva sentinței civile nr.398/CA/27.06.2008, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, arătând că interpretarea greșită a legii nu se încadrează în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocat de pârâtă în recurs.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la 27 februarie 2008, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu DGFP A anularea deciziei nr.17 emisă de pârâtă la 11 februarie 2008, cu obligarea acesteia să soluționeze pe fond contestația și suspendarea executării în temeiul art.14 din Legea nr.554/2008 a deciziilor nr.590 și 591 emise de a Municipiului Pitești la 5 decembrie 2007.
În motivare s-a arătat că inspectorii din cadrul DGFP A au întocmit la 3 decembrie 2007 un proces verbal de control și apoi un raport de inspecție fiscală în temeiul cărora au fost emise cele două decizii de impunere ce au fost contestate.
Prin decizia a cărei anulare se solicită, s-a dispus suspendarea soluționării contestației motivat de faptul că au fost sesizate organele de urmărire penală, ceea ce este de natură a expune pe reclamantă unui arbitrariu de natură aop rejudicia.
Pentru eliminarea aceluiași prejudiciu și având în vedere aplicarea, de asemenea, arbitrară a prevederilor Codului d e procedură fiscală, se impune ca în baza art.14 din Legea nr.554/2004 să fie suspendată executarea celor două acte fiscale.
Prin sentința civilă nr.375/CA/2008, Tribunalul Argeșa admis cererea de suspendare și a luat această măsură față de deciziile nr.590 și 591 din 5 decembrie 2007, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, reținând că sunt îndeplinite cerințele art.14 din Legea nr.554/2004, iar cele două acte fiscale, dacă ar fi executate ar duce la blocarea activității societății cu consecințe și asupra altor agenți economici și aceasta în condițiile în care nu s-a stabilit cu certitudine datoria fiscală, s-a achitat cauțiunea și nu există elemente care să probeze încercarea de sustragere de la obligațiile de plată.
Prin sentința civilă nr.398/C-A/2008, Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a anulat decizia nr.17/11 februarie 2008, obligând pe pârâtă să soluționeze contestația administrativă.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că nu există certitudinea săvârșirii unei infracțiuni, cu atât mai mult cu cât s-a emis o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, iar răspunderea pentru neachitarea obligațiilor fiscale revine societății și nu administratorului acesteia, care poate răspunde în condițiile Legii nr.31/1990.
Împotriva acestor sentințe s-a declarat recurs de către pârâtă.
În recursul formulat împotriva sentinței nr.375/2008, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și s-au susținut în esență următoarele:
- decizia nr.591/2007 nu individualizează obligații de plată, ci doar stabilește concordanța între declarațiile fiscale, motiv pentru care ea nu poate face obiectul suspendării în condițiile art.14 din Legea nr.554/2004;
- argumentele instanței de fond pentru suspendarea executării deciziei de impunere nr.590/2007 nu sunt de natură, prin ele însele, să justifice o astfel de măsură. Dacă s-ar accepta o astfel de consecință pentru motivele invocate, s-ar ajunge ca toate actele emise de organul fiscal și care se bucură de o prezumție de legalitate să fie lipsite de efecte prin aplicarea art.14 din Legea nr.554/2004, aplicare ce trebuie să aibă un caracter de excepție.
În recursul formulat împotriva deciziei nr.398/2008 s-au invocat prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și s-au susținut următoarele:
- în actele de control au fost reliefate indiciile clare ale săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, iar concluziile organelor penale asupra acestor aspecte pot influența în mod hotărâtor soluția ce urmează a fi pronunțată asupra contestației;
- din prevederile art.214 alin.3 din Codul d e procedură fiscală nu rezultă condiționarea săvârșirii infracțiunii de către o anumită persoană, ci este suficientă existența unei înrâuriri hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în procedura administrativă;
- chiar dacă s-a pronunțat o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, aceasta încă nu este definitivă și ea poate fi atacată în condițiile art.278 din Codul d e procedură penală.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
S-a susținut într-o primă critică imposibilitatea verificării în acest cadrul procesual a deciziei de impunere nr.591/2007. Susținerea nu numai că este în dezacord cu chiar mențiunile din dispozițiile finale ale acestei decizii (fila 4), care menționează posibilitatea contestării în condițiile art.205 și 207 din Codul d e procedură fiscală, dar chiar și cu aceste prevederi legale.
Potrivit art.205 din OG nr.92/2003, "mpotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.". Așadar, ceea ce face obiectul procedurii administrative și cenzurii judecătorești sunt toate actele administrativ fiscale, nu doar titlurile de creanță, cele prin care s-au stabilit obligații de plată, așa cum se susține în prezenta cale de atac.
Este absolut firesc să fie așa, de vreme ce, în temeiul lor se stabilesc tocmai obligațiile fiscale ce au fost sau trebuiau plătite.
În conformitate cu prevederile art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după efectuarea procedurii prealabile, persoana vătămată poate să ceară instanței competente suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond.
Legea condiționează, așadar, admiterea unei astfel de cereri de îndeplinirea unor condiții obligatorii, respectiv efectuarea plângerii prealabile (care a fost dovedită în cauză și nu a fost contestată), dar și existența cazului bine justificat și pagubei iminente. Aceste ultime cerințe sunt definite de același act normativ în art.2 lit.ș și t, prin ele urmând să se înțeleagă împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului și un prejudiciu material viitor și previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități sau serviciu public.
Aceste dispoziții legale sunt aplicabile în cauză față de prevederile art.215 alin.2 din Codul d e procedură fiscală.
În legătură cu existența cazului bine justificat urmează a se observa că datoriile fiscale stabilite prin actele de control în sarcina reclamantei provin din modificarea bazei de impunere, modificare determinată de faptul că, în prima Jaa nului 2007, agentul economic nu ar fi înregistrat venituri de 873.334 lei, care provin din fabricarea produselor de panificație. Această concluzie a fost determinată de faptul că o altă societate - DISTRIBUTION GRUP SRL B, cu punct de lucru în Pitești, ar fi înstrăinat cantitatea de 6.650 Kg drojdie unei persoane pe nume, persoană fictivă, dar din cercetările Gărzii Financiare această drojdie ar fi fost utilizată de reclamantă, care astfel ar fi obținut și suma de 873.334 lei, ce însă nu a fost înregistrată în evidența contabilă.
Nu se arată în actele administrativ fiscale de unde rezultă că drojdia care, cel puțin în aparență, a fost înstrăinată unei persoane fără legătură cu reclamanta, ar fi fost folosită de aceasta din urmă și ar fi determinat obținerea unor venituri care nu au fost înregistrate în contabilitate. S-a susținut, însă, în afară de trimiterea la cercetările Gărzii Financiare, a căror concluzie nu rezultă expres din actele dosarului, că s-a consumat o cantitate însemnată de gaz metan, care ar susține statuarea inspectorilor fiscali. Acest raționament a fost negat cu argumente ce se impun a fi verificate într-o judecată de fond pentru că, cel puțin la nivel de aparență, ele pot fi credibile, cu atât mai mult cu cât, parțial au fost preluate și în rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, atunci când a reținut că facturile emise de furnizorul de gaze naturale pentru perioada analizată au în vedere un index estimat și necitit în mod concret.
Față de aceste elemente se apreciază că cerința cazului bine justificat este îndeplinită în cauză, iar în privința prejudiciului, așa cum a reținut și instanța de fond, el poate consta într-o gravă perturbare a activității reclamantei prin achitarea sumelor reținute prin actele fiscale.
Este adevărat că, întotdeauna, prin achitarea unei sume de bani debitorul încearcă un prejudiciu cu atât mai semnificativ cu cât aceasta este mai mare, însă, sub aspectul aplicării art.14 din Legea nr.554/2004, el nu este suficient câtă vreme nu se probează existența cazului bine justificat.
În ceea ce privește recursul formulat împotriva sentinței nr.398/2008 se apreciază că și acesta este nefondat.
Concluzia este susținută, în principal, de faptul că asupra indiciilor săvârșirii unei infracțiuni s-au pronunțat organele de cercetare penală prin rezoluția din 17 martie 2008 (fila 36), în sensul confirmării propunerii de neînceperea urmăririi, rezoluție care este adevărat că poate fi atacată în condițiile art.278 din Codul d e procedură penală.
Dovada atacării ei de către recurentă nu există la dosar și doar s-a susținut că, de principiu, poate fi atacată.
În aceste condiții se apreciază că în mod corect instanța a reținut că se impune soluționarea contestației, cu atât mai mult cu cât fusese admisă cererea de suspendare a executării care, rămânând irevocabilă, este în interesul recurentei să se pronunțe cu celeritate asupra fondului pretențiilor deduse verificării.
Față de aceste considerente și în limita criticilor formulate se apreciază că recursurile sunt nefondate și, în baza art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A cu sediul în Pitești,-, jud.A, împotriva sentințelor civile nr.375/CA din 19 iunie 2008 și nr.398/CA din 27 iunie 2008, pronunțate de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - SRL cu sediul în Pitești,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
20.11.2008
Red.GC
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
