Obligația de a face. Decizia 982/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.982/R-
Ședința publică din 24 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid președinte secție
Judecător: - -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul domiciliat în Pitești, str.-, 16, -1,.A,.63, jud.A, împotriva sentinței civile nr.402/CA din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă în dosarul nr-, intimați fiind pârâții COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR sediul în S, str.-, nr.12, jud.O, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR C și - PREȘEDINTELE COMISIEI LOCALE PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR C, ambii cu sediul în C,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul reclamant, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei potrivit chitanței nr.-/22.10.2008 (fila 37 din dosar) și cu timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța pune în discuție, față de obiectul acțiunii, calitatea procesuală pasivă a pârâților.
Recurentul reclamant precizează că intimații pârâți, în raport de obiectul acțiunii, au calitate procesuală pasivă, fiind singurii abilitați de lege pentru a răspunde solicitărilor reclamantului.
Cu privire la recurs, susține oral motivele așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâților să comunice relațiile solicitate de către reclamant, sub sancțiunile prevăzute de dispozițiile Legii nr.554/2004.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introdusă la data de 22.03.2006 și înregistrată la ribunalul Argeș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Prefectura Județului O și Primăria C - Comisia Locală de Fond Funciar, pentru a se dispune obligarea acestora să-i răspundă la adresa din 3.10.2005 privind situația terenurilor agricole ce i-au fost restituite scriptic, precum și obligarea lor la plata despăgubirilor cuvenite pentru neîndeplinirea îndatoririlor ce le reveneau.
La data de 22.05.2007 reclamantul și-a precizat și modificat acțiunea arătând că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană de Fond Funciar O, Comisia Locală de Fond Funciar C și - Primarului orașului C și Președinte al pârâtei Comisia Locală, solicitând obligarea acestora să îi comunice actele premergătoare emiterii titlurilor de proprietate și datele legate de acestea, să indice cine deține terenul arabil de 0,87 ha și să îi plătească daune ca urmare a modului abuziv în care au acționat.
Prin sentința nr. 631/CA/7.12.2007, Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, reținând că nemulțumirea reclamantului privește necunoașterea amplasamentului terenurilor de 6,5 ha și de 0,87 ha pentru care au fost emise titlurile de proprietate și faptul că i se solicită plata impozitului pentru aceste terenuri.
Titlurile de proprietate au fost comunicate reclamantului cu adresa nr.5270/27.03.2006. Pentru suprafața de 6,5 ha, reclamantul a încheiat contractul de arendare, înregistrat la Primăria sub nr.1115/8.08.2002, ceea ce dovedește că acesta cunoaște situația terenului respectiv.
Nu a fost primită nici afirmația reclamantului cu privire la terenul de 0,87 ha, pentru care s-a emis titlul de proprietate nr.3067/10.06.2004. Potrivit Legii nr.18/1991/R și normelor de aplicare a acesteia, anterior emiterii titlului întocmește procesul verbal de punere în posesie și se completează fișa premergătoare emiterii acestuia, acte care se semnează de proprietari. În practică, în lipsa proprietarilor, actele anterior enumerate este posibil să fie semnate de rude. Nu s-a depus la dosar procesul verbal de punere în posesie și fișa premergătoare emiterii titlului. Din adresa nr.18412/12.11.2003 emisă de Primăria C rezultă că urmează a fi stabilit amplasamentul pentru 6,5 ha, aflat în arendă la SC SA C, și invitat reclamantul în vederea punerii în posesie. Nu există alte dovezi că reclamantul, ulterior acestei adrese, a fost invitat pentru a fi pus efectiv în posesie pentru ambele terenuri, de 6,5 ha, respectiv 0,87 ha. Contractul de arendă, înregistrat la primărie, potrivit legii, face dovada cunoașterii situației juridice a terenului de către arendator și de către primărie și conferă arendatorului drepturile conferite de lege(subvenții, alocații, etc.). Reclamantul, după comunicarea titlurilor de proprietate cu adresa nr.5270/27.03.2006, putea solicita celor două comisii transpunerea acestora în teren în vederea identificării lor și putea contesta amplasamentul. Nu s-a făcut nici o dovadă de către reclamant în acest sens. S-a reținut că reclamantul a achiesat la amplasamentele menționate în titluri, identificarea terenurilor urmând a se realiza fie în baza unei cereri concrete, în care să se solicite expres acest lucru, fie cu ocazia întocmirii documentației de cadastru. Ca atare, cererea de obligare a pârâților de a-i răspunde la cererile formulate a fost apreciată ca neîntemeiată. La fel a fost apreciată și cererea de obligare a pârâților la plata daunelor, deoarece nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la cuantumul și modul de producere a acestora.
Prin decizia nr.282/R-C/07.03.2008 Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis recursul reclamantului, a casat în parte sentința și a trimis cauza la aceeași instanță de fond pentru rejudecarea capetelor 1 și 2 ale cererii de chemare în judecată, așa cum a fost aceasta precizată la data de 02.05.2006. A menținut în rest sentința.
În motivarea deciziei, instanța de recurs a reținut că la data de 22.05.2006 reclamantul a precizat cadrul procesual sub aspectul părților și al obiectului dedus judecății. Ca atare, instanța de fond avea obligația să analizeze și să se pronunțe asupra obiectului astfel stabilit, analizând cererea reclamantului prin prisma tuturor condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească potrivit Legii nr. 554/2004. Instanța de fond a motivat soluția sa din perspectiva amplasamentului celor doua suprafețe de teren cuprinse in titlurile reclamantului, stabilind că acesta a achiesat la amplasamentele respective și că avea cunoștință de situația terenului de 6,5 ha, însă aceste considerente sunt străine de obiectul dedus judecății. Chiar dacă în motivarea în fapt a pretențiilor sale reclamantul a făcut referire la amplasamentul terenurilor pentru care s-au eliberat titluri de proprietate, obiectul acțiunii a fost altul decât lămurirea acestui aspect care este unul de fond funciar și a cărui soluționare intra în competența altei instanțe. Pe de altă parte, reclamantul a cerut obligarea pârâților să îi comunice informații cu privire la terenul în suprafață de 0,87 ha, nu la cel de 6,50 ha, aspect total neanalizat de prima instanță.
Pentru cele expuse, apreciind că motivarea instanței asupra altor aspecte decât cele cu care a fost învestită echivalează cu o necercetare a fondul cauzei, văzând dispoz. art. 312 alin. 1-3 și 5.proc.civ. Curtea a admis recursul si a casat în parte sentința, trimițând cauza primei instanțe spre rejudecarea capetelor 1 și 2 ale cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizată la data de 22.05.2006.
S-a dispus ca, în rejudecare, instanța de fond să verifice temeinicia pretențiilor reclamantului în raport de capetele respective de cerere și să analizeze și dacă reclamantul a cerut pârâților recunoașterea unui drept ori interes legitim, prin ce act administrativ unilateral al pârâților s-a încălcat dreptul ori interesul legitim al reclamantului, precum și dacă acesta a parcurs procedura plângerii prealabile.
Curtea nu a reținut ca fiind întemeiat punctul 5 al motivelor de recurs, întrucât, așa cum a motivat corect prima instanță, reclamantul nu a precizat natura și cuantumul daunelor, neadministrând nici dovezi cu privire la existența prejudiciului.
În rejudecare, prin sentința nr.402/CA/30.06.2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal a respins cererea reclamantului reținând că acțiunea acestuia a fost promovată tardiv.
Astfel, reclamantul a făcut dovada că a formulat plângere prealabilă către Prefectul județului O la data de 03.10.2005, plângere la care nu a primit răspuns.
Ca atare, acțiunea în justiție trebuia formulată în termen de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, adică la data 02.05.2006. Cum acțiunea a fost precizată în privința primelor două capete de cerere la data de 22.05.2006, rezultă că este tardivă.
În drept, prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art.7 art.2 alin.2 și art.8 raportat la art.11 din Legea nr.554/2004.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul care, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, în mod greșit în rejudecare, prima instanță nu a cercetat cauza pe fond și a fost preocupată de aspecte ce nu făceau obiectul litigiului.
Instanța de fond a interpretat necorespunzător situația de fapt și nu a observat că cererea inițială în justiție a fost introdusă la data de 22.03.2005, fiind, deci, formulată în temeiul legal. Data expirării termenului pentru răspunsul Comisiei Județene a fost la 02.11.2005, iar data expirării termenului pentru răspunsul Comisiei Locale și al Primarului fiind chiar mai târziu, întrucât aceștia au primit petiția reclamantului la data 6.10.2005 de la Prefectura Județului
Precizările din data de 22.05.2006 reprezintă doar o reducere a pretențiilor inițiale, o simplificare menită să ușureze judecata cauzei, iar nu o cerere nouă.
Solicitarea datelor pentru suprafața de 0,87 ha se încadra în procedura prealabilă emiterii titlurilor, anume a punerii în posesie, care nu s-a realizat în fapt.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Curtea apreciază că pârâții au calitate procesuală pasivă, întrucât au fost chemați în judecată nu pentru reconstituirea dreptului de proprietate și aplicarea măsurilor impuse de legile fondului funciar, ci în calitate de autorității publice și pentru neîndeplinirea unor pretinse obligații administrative referitoare la drepturi și interese legitime ale reclamantului aflate în legătură cu cele de natură funciară.
În mod corect prima instanță a respins cererea reclamantului, însă pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cerut inițial instanței de contencios administrativ, la data de 22.03.2006, să dispună obligarea pârâților Prefectura O și Comisiei locală de fond funciar C să îi răspundă la petiția din data de 03.10.2005 privind situația terenurilor agricole ce i-au fost restituite doar în mod scriptic.
Prin petiția din data de 03.10.2005, reclamantul a cerut Prefectului O să se implice pentru ca autoritățile de fond funciar din C să procedeze la punerea în posesie a sa și a mătușii sale asupra terenurilor de 6,5 ha și 0,87 ha și să le elibereze titlurile de proprietate.
Întrucât după introducerea acțiunii reclamantul a primit titlurile de proprietate, la data de 22.05.2006 a formulat o cerere nouă în dosar, prin care a precizat cadrul procesual sub aspectul părților - Comisia Județeană de fond funciar O, Comisia locală de fond funciar C și - Primarul orașului C și Președintele Comisiei locale - cât și sub aspectul obiectului, pe care a declarat că îl reduce la comunicarea actelor și datelor legate de acte, premergătoare emiterii titlurilor de proprietate, și, respectiv, la indicarea persoanei care deține terenul arabil de 0,87 ha.
Pentru a formula o acțiune în justiție în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 - pe care și-a întemeiat reclamantul cererea sa - este esențial ca un drept sau interes legitim să fie vătămat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri. Legea asimilează actului administrativ unilateral și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, ori faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Având în vedere cele de mai sus, se reține că o acțiune în contencios administrativ presupune existența unui act administrativ tipic sau a refuzului autorității publice de a rezolva sau a răspunde la o cerere.
În cauză, având în vedere precizarea acțiunii făcută de reclamant la data de 22.05.2006 tocmai pentru că a apreciat că doleanțele exprimate în cererea inițială i-au fost satisfăcute de către pârâții de la acea dată, se constată că pârâții Comisiile de fond funciar O și C și Primarul au fost chemați în judecată nu pentru emiterea unui act administrativ tipic prin care să fi vătămat drepturile ori interesele reclamantului, ci pentru a-i soluționa acestuia solicitarea de comunicare acte și date.
Or, o astfel de solicitare nu a fost vreodată prezentată pârâților mai înainte de investirea instanței de contencios administrativ.
Prin urmare, în cauză, reclamantul nu s-a adresat pârâților cu o solicitare, ci a formulat direct acțiunea în justiție. Neexistând o solicitare adresată inițial părților nu poate cenzura dacă aceștia au refuzat nejustificat să o soluționeze sau nu au răspuns reclamantului în termenul legal.
Raportarea la petiția din data de 3.10.2005 ca înscris ce dovedește îndeplinirea procedurii prealabile nu este corectă, întrucât petiția respectivă - a cărei soluționare a constituit inițial obiectul cererii de chemare în judecată - a vizat implicarea Prefectului Județului O în punerea în posesie și emiterea titlurilor de proprietate, iar obiectul acțiunii precizate la 22.05.2006 îl constituie comunicarea actelor premergătoare titlurilor de proprietate și a unor date faptice și este promovat în contradictoriu cu alți pârâți.
Prin urmare, acțiunea reclamantului nu poate fi primită pentru că nu există act administrativ tipic sau asimilat care să le poată fi opus pârâților.
Precizarea acțiunii făcută la data de 22.05.2006 a fost o schimbare a obiectului cererii de chemare în judecată, iar nu o "simplificare", fiind fără relevanță în aceste condiții data promovării acțiunii inițiale.
Pentru cele expuse, văzând dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul domiciliat în Pitești, str.-, 16, -1,.A,.63, jud.A, împotriva sentinței civile nr.402/CA din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR sediul în S, str.-, nr.12, jud.O, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR C și - PREȘEDINTELE COMISIEI LOCALE PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR C, ambii cu sediul în C,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
6.11.2008
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
