Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 972/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcționari publici -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 972
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, cu sediul în municipiul B,-, județul B și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B, sector 3,-, împotriva sentinței nr. 177 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic - pentru recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, lipsă fiind secund recurentul și reclamanții intimați, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată a dat cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pentru recurenta Direcția Pentru Agricultură Și Dezvoltare Rurală Bas olicitat respingerea excepției invocată de secund recurent și pe fond admiterea recursului formulat de DADR B, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, conform motivelor dezvoltate pe larg în declarația de recurs.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 29.10.2008 reclamantele, și, în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, au solicitat obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25 % din salarul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25 % din salarul tarifar de încadrare, pentru perioada cuprinsă între 01.01.2004 și 15.03.2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin OG nr.92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004 - 2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Au mai arătat reclamantele că anterior introducerii acțiunii au solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă solicitarea a fost refuzată.
În drept s-a invocat Constituția României, Legea nr.53/2004, Legea nr.188/1999 și Legea nr. 554/2004 și s-au depus înscrisuri la dosar în susținerea acțiunii.
Pârâții, legal citați, au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Bai nvocat excepția lipsei competenței materiale a instanței.
Prin sentința nr. 177 din 4 februarie 2009 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei competenței materiale a instanței.
A admis acțiunea formulată de reclamante și a obligat pârâții să le acorde suplimentul postului în procent de 25 % din salarul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salarul de bază, pentru perioada de timp cuprinsă între data de 01.01.2004 și 15.03.2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei competenței materiale a instanței este neîntemeiată întrucât reclamantele se află în raporturi de serviciu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, situație în care competența de soluționare a cauzei, conform art. 10 din Legea nr.554/2004 revine Tribunalului Botoșani.
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care -în forma actuală- prevede că salariul funcționarului public este compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Or, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv 1.01.2004.
Cum reclamantele au solicitat acordarea acestor sporuri pentru perioada 01.01.2004-15.03.2006, instanța a obligat pârâții să plătească aceste sporuri prevăzute de lege, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin OG nr. 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004 - 2006, instanța de fond a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 al. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Baa rătat că salarizarea funcționarilor publici se efectuează în conformitate cu prevederile actelor normative privind sistemul anual de salarizare pentru funcționarii publici, respectiv OUG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007 și OG 9/2008, iar sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi altele decât cele prevăzute de aceste acte normative.
Pe de altă parte, în bugetele aprobate pe perioada 2005 - 2008, nu au fost prevăzute credite bugetare destinate acoperirii sporurilor solicitate.
Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în motivarea recursului, a reiterat excepția necompetenței materiale a instanței, în sensul că, dat fiind faptul chemării în judecată a, organ central, competența soluționării cauzei în fond aparținea Curții de Apel, în conformitate cu art. 10 al. 1 din legea 554/2004.
Pe fondul cauzei, a arătat că funcționarii publici au un statut legal, și nu contractual, iar drepturile lor salariale, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicată se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare, rezultând astfel că sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale.
Sistemul de salarizare a funcționarilor publici, reglementat de dispozițiile OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007 - până la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici nu a prevăzut acordarea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și nici cuantumul unor asemenea suplimente.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, urtea constată neîntemeiate recursurile.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantelor la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtele corect au fost obligate la plata sumelor solicitate prin acțiune.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și niciCurteanu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Cât privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța competentă material să soluționeze acțiunea formulată de un funcționar public având ca obiect acordarea unor drepturi salariale și prin care sunt chemate în judecată atât o autoritate publică de nivel central, cât și o autoritate publică de nivel local se stabilește după cum parte în raportul juridic de drept dedus judecății este fie autoritatea publică locală, fie autoritatea publică centrală căreia îi revine obligația de a plăti drepturile salariale solicitate de funcționarul public.
Cum însă raportul de serviciu al reclamantelor a fost fără îndoială stabilit în mod direct cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și față de aspectul că această autoritate este organ administrativ descentralizat constituit la nivel local, cu capacitate juridică administrativă proprie, având deci competența legală de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite reclamantei aflată în raport de serviciu direct cu instituția, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, raportate la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. "d" din Codul d e procedură civilă care stabilesc competența tribunalului ca primă instanță în materia contenciosului administrativ.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile pârâților.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, cu sediul în municipiul B,-, județul B și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B, sector 3,-, împotriva sentinței nr. 177 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex./2.06.2009
Jud. fond
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Mitrea Muntean
