Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 965/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - restituire taxă înmatriculare -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 965
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta MFP - ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - B, cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul B împotriva sentinței nr.58 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta, reclamanta intimată - SRL B și pârâtul intimat Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Autovehiculelor - prin Instituția Prefectului Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că reclamanta intimată a depus la dosar actele solicitate la termenul din 23 aprilie 2009.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, având în vedere că recurenta a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 5179/40 din 05.12.2008, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâții Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Autovehiculelor - prin Instituția Prefectului B și Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor B și DGFPJ B, solicitând a se dispune, prin hotărâre judecătorească, recunoașterea de către instanța română a aplicabilității dispozițiilor art. 28 din Tratatul Comunității Europene și obligarea pârâților la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 42.204,55 lei, achitată pentru 7 autoturisme cumpărate din spațiul european, actualizată cu indicele de inflație.
În fapt, reclamanta a arătat că a cumpărat 7 autoturisme din spațiul european, autoturisme pentru care a fost obligată să plătească taxa de primă înmatriculare anterior menționată, în vederea înmatriculării acestora în circulație.
Apreciază reclamanta că taxele percepute de autoritățile române nu sunt în acord cu dispozițiile art. 28 din
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFPJ a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă, având în vedere faptul că taxa a fost achitată la Trezoreria municipiului B, excepția lipsei îndeplinirii procedurii prealabile, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii justificat de faptul că taxa de primă înmatriculare a fost încasată în temeiul disp. art. 214 ind. 1 aliniat 1 din nr.OUG 110/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 și că nu există cadrul legal pentru restituirea taxei așa cum s-a solicitat.
Prin sentința nr. 58 din 14 ianuarie 2009, Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondate, excepțiile privind lipsa de calitate procesuală pasivă și a lipsei procedurii prealabile invocate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B; a admis acțiunea reclamantei, obligând Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor și DGFPJ B să restituie acesteia contravaloarea taxei de primă înmatriculare, în sumă de 42.204,55 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, aceasta este justificată prin aceea că repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin violarea obligației de a respecta normele comunitare revine Statului Român potrivit art. 28 din, motiv pentru care va respinge excepția invocată față de aceasta. Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere și faptul că Trezoreria doar a încasat suma plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ca orice taxă sau impozit ce se virează la bugetul de stat, neputând fi atrasă răspunderea directă a acesteia pentru restituirea unei taxe încasată în baza legale.
Față de încadrarea juridică a acțiunii, instanța a constatat că potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate instanța apreciind că în speță sunt aplicabile disp. art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004.
Prin această dispoziție constituțională s-a recunoscut de către statul român principiul priorității dreptului comunitar și cel al efectului direct al acestuia în dreptul intern, fapt ce presupune obligația României de a respecta caracterul obligatoriu al tuturor izvoarelor dreptului comunitar.
În categoria acestora, un rol important îl deține jurisprudența Curții de la Strasbourg care a instituit o serie de principii generale de drept - cu aceeași valoare juridică ca și dispozițiile tratatelor constitutive.
Tribunalul a constatat că jurisprudența a clarificat problema existenței unei proceduri legislative, administrative sau judiciare care ar putea afecta aplicabilitatea dreptului comunitar, stabilind în Cazul II 106/77 că: "orice prevedere din sistemul legislativ național și orice practică legislativă sau judiciară care ar putea afecta negativ aplicabilitatea dreptului comunitar, prin împiedicarea instanțelor naționale competente să aplice dreptul de a întreprinde acțiunile necesare ca, în momentul intrării în vigoare a prevederii comunitare, să anuleze prevederile legislative naționale care ar împiedica aplicabilitatea deplină și efectele regulilor comunitare, sunt incompatibile cu cerințele care constituie însăși esența dreptului comunitar".
Față de aceste concluzii formulate de, instanța de fond a apreciat că, în speță, nerespectarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 este de natură a împiedica exercițiul dreptului la acțiune - întemeiat pe o normă de drept comunitar pretins încălcată - motiv pentru care a constatat inaplicabile aceste dispoziții din legislația internă, dispoziții care sunt de natură a înlătura posibilitatea instanței de a da eficiență dreptului comunitar.
Pentru a proceda astfel instanța a avut în vedere și concepția care a statuat asupra faptului că "instrumentele juridice necesare aplicării dreptului comunitar trebuie aplicate de judecătorul național, chiar și atunci când dreptul național nu le prevede".
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea țării noastre la Comunitatea Europeană, România - ca și orice alt stat membru - are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia - are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
În speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statelor membre, conținând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Potrivit acestei dispoziții din, sunt interzise în statele membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu caracter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea Europeană de Justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind "orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială a comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produselor naționale și celor importate" (Hotărârea nr. 8/74 ). Curtea a arătat prin aceeași hotărâre că: "pentru ca o măsură a statului membru sa poată intra în câmpul de aplicare a acestei definiții nu este necesar nici ca aceasta să producă un efect restrictiv asupra importurilor, ci este suficient doar ca măsura să afecteze, de o anumită manieră, cursul importurilor".
Având în vedere cele anterior menționate, tribunalul a constatat că prin instituirea taxei de primă înmatriculare este evident că Statul Român a afectat, într-o anumită manieră, cursul importurilor de autoturisme din spațiul european, aducând atingere unuia dintre dezideratele majore ale Comunității Europene înscrise în art. 14 din - respectiv acela de realizare a unei "piețe comune", a unui spațiu tară frontiere interioare, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor.
Ori, potrivit art. 10 din Tratat, autoritățile statale (inclusiv jurisdicțiile) au obligația de a lua toate măsurile destinate asigurării executării dreptului comunitar, iar atunci când textul național este redactat într-o asemenea manieră încât să nu pară posibilă interpretarea conformă cu dreptul comunitar, judecătorul național este nevoit să îndepărteze textul intern, dând întâietate normei de drept comunitar, fără a fi necesară abrogarea sau modificarea prealabilă a normei interne.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a decis, în repetate rânduri, că judecătorul național are obligația - în calitatea sa de judecător comunitar - de a face tot ce este necesar pentru eliminarea dispozițiilor naționale care se opun eficacității depline a normelor comunitare, precum și obligația de a aplica principiul, inerent în sistemul Tratatului, după care statele membre sunt obligate să repare pagubele cauzate particularilor prin încălcările imputabile ale dreptului comunitar.
Totodată, Curtea a decis că judecătorul național este competent să judece toate litigiile care privesc aplicarea dreptului comunitar, fapt care decurge din efectul aplicării directe și a priorității dreptului comunitar și care implică o dublă consecință, respectiv: particularii pot să-și valorifice în fața judecătorilor naționali drepturile recunoscute prin norme comunitare pretins încălcate, iar instanțele naționale au obligația de a asigura respectul lor.
Mai mult, și în sistemul de drept românesc, legea fundamentală prin art. 148 aliniat 2 statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform aliniatului 4 al aceluiași articol, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestei obligații.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice B și a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar pe fond a arătat că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale în vigoare, întrucât taxa de primă înmatriculare nu trebuie privită ca fiind contrară dispozițiilor europene, din moment ce și alte state oaa plică sub diferite forme, nefiind îndreptată împotriva cetățenilor români și a intereselor acestora și că în prezent această taxă este legală și prevăzută în Codul fiscal, art. 214 ind. 1 fiind introdus prin Legea nr. 343/2006 și modificat prin OUG nr. 110/2006.
De asemenea, au fost invocate prevederile OUG nr. 50/2008, art. 11 stabilind că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a acestei ordonanței.
A mai arătat recurenta că taxa de primă înmatriculare a fost introdusă de Guvern pentru a proteja mediul și a stopa importul de mașini second-hand, conform reglementărilor UE de limitare a emisiilor de noxe.
De asemenea susține recurenta că în conformitate cu prevederile OG nr. 92/2003 republicată, organul fiscal teritorial, respectiv Administrația Finanțelor Publice Municipală Bae fectuat încasarea taxei de primă înmatriculare și pe cale de consecință obligația de restituire a taxei cade tot în sarcina acestuia și deci și calitatea procesuală pasivă aparține tot organului fiscal.
Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Din cele 7 autoturisme pentru care reclamanta a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare, unul, autoturismul BMW X5, șasiu - a fost achiziționat nou și nu a fost înmatriculat într-o altă țară membră a UE.
Așa fiind, cum în ce privește autoturismele noi, niciodată înmatriculate în România sau în alt stat al UE, taxa specială este calculată identic, indiferent de țara în care sunt produse, respectiv raportat la capacitatea cilindrică a autovehiculului, Curtea constată că în mod corect autoturismul în discuție a fost supus taxei de primă înmatriculare. În consecință, sub acest aspect, hotărârea primei instanțe va fi modificată în sensul scăderii din suma totală de restituit a sumei de 5379,64 lei.
În ce privește celelalte 6 autoturisme, cu privire la care reclamanta a făcut dovada că au fost anterior înmatriculate în alte state membre UE, situația este diferită.
Astfel, este de remarcat că dispozițiile art. 90 alin. 1 interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
Așadar, o eventuală discriminare operează numai între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 - când Statul Român a aderat Ia Uniunea Europeană și au intrat în vigoare dispozițiile art. 2141din Codul fiscal - și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007.
Cu privire la existența impozitării discriminatorii în speță, Curtea observă ca taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România,fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state membre ale Uniunii Europene - și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară, așadar nu se percepe taxa stabilită de 2141din Codul fiscal în cazul reînmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România.
Cu toate acestea, taxa stabilită de 2141din Codul fiscal este percepută în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România.
În consecință, indiferent de nivelul de poluare al autovehiculului respectiv, dacă acesta a fost deja înmatriculat în România, taxa specială nu se datorează, aspect care este în măsură să pună la îndoială legitimitatea scopului legiuitorului român, de a institui această taxă pentru protejarea mediului înconjurător.
În sensul celor arătate, Curtea observă că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului ( tipul motorului, capacitatea cilindrică ) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor uzate importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valorii reziduale a unor autoturisme uzate similare care au fost deja înregistrate în statul în care sunt importate, respectiv în România.
Având în vedere această concluzie, Curtea constată legalitatea hotărârii instanței de fond, care a reținut incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În ce privește excepția privind lipsa calității procesuale invocată de recurent, Curtea se mărginește să observe că prezenta acțiune este una bazată pe principiul răspunderii statului pentru nerespectarea prevederilor dreptului comunitar, astfel încât, fiind necontestat faptul că Statul Român stă în judecată prin Ministerul Finanțelor, în mod corect excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul reducerii sumei restituite cu valoarea taxei de primă înmatriculare aferentă autoturismului nou, niciodată înmatriculat, menținând soluția primei instanțe în ceea ce privește restul autovehiculelor.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de MFP - ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - B, cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul B împotriva sentinței nr.58 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să restituie reclamantei taxa de primă înmatriculare în cuantum de 36.925 lei, actualizată la data plății ( în loc de 42.204 lei ).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/27.05.2009.
jud.fond.
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Mitrea Muntean
