Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 982/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 982/CA/2009
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de pârâtaAdministrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială 345 S și chemații în garanție Administrația Națională a de Stat B și Ministerul Administrației și Internelor, împotriva sentinței nr. 129/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul reclamant în nume propriu și în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți, -, -, și, lipsă fiind recurenții și ceilalți intimați reclamanți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de taxa de timbru conform art. 15 lit.a din Legea 146/1997, recurenții solicitând judecarea în lipsă.
Se constată că intimații reclamanți au comunicat la dosar întâmpinare.
Intimatul reclamant arată că nu mai are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate, pentru motivele expuse în scris prin întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor formulate:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.129/CA/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, -, -, și împotriva pârâtei - UT 345 S, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva B și Ministerul Administrației și Internelor B, dispunând obligarea pârâtei și a chematelor în garanție la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând norma de hrană datorată începând cu 01.02.2008 pentru reclamanta și cu data de 01.01.2008 pentru ceilalți reclamanți până la data pronunțării sentinței, sumă actualizată cu rata inflației calculată la data efectuării plății.
Prin aceeași sentință s-a dispus acordarea și pe viitor a acestor drepturi până la data abrogării dispozițiilor legale în vigoare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin nr.OUG25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al guvernului din anul 2007, Administrația Națională a de Stat () a devenit organ de specialitate al Administrației Publice Centrale cu personalitate juridică, în subordinea
În conformitate cu prevederile OUG 30/2007, personalul fostului Minister al Administrației și Internelor, al Administrației Naționala de Stat, al Oficiului Central de Stat pentru probleme speciale și al Autorității Naționale de reglementare pentru servicii comunitare de utilități publice a fost preluat sau, după caz, transferat în interesul serviciului la Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
OUG 30/2007 a fost aprobată prin Lg.nr.15/2008 privind organizarea și funcționarea MIRA care, prin dispozițiile art.18 alin 3 prevăzut în mod expres faptul că "personalul Ministerului Internelor și Reformei Administrative beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației în vigoare". De asemenea personalul preluat potrivit prevederile OUG 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al guvernului beneficiază de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională începând cu data de 1.01.2008.
În aceste condiții, reclamanților li s-au conferit și drepturile prevăzute de art.1 din OG 26/1994, întrucât prin faptul că a devenit organ de specialitate al Administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea MIRA - ca urmare a reorganizării aparatului de lucru al guvernului - "personalul din,Ministerul d e Interne, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor, are dreptul în timp de la hrană gratuită în condițiile prezentei ordonanțe".
Acest drept a fost recunoscut de alt fel și de către pârâta - UT 345 S, însă, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat faptul că are doar calitate de ordonator terțiar de credite, situație față de care nu a putut dispune prin bugetul aprobat de sumele necesare efectuării plății pentru drepturile solicitate. Mai mult decât atât Lg.500/2002 privind finanțele publice interzice utilizarea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate, și drept urmare cei în drept să dispună repartizarea creditelor bugetare pentru instituțiile publice ierarhic inferioare sunt ordonatorii principali și respectiv ordonatorii secundari de credite.
Pentru aceste considerente pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a B și a MAI B, însă, nici unul dintre cei doi chemați în garanție nu și-au recunoscut dreptul de repartizarea creditelor pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare. Pe de o parte, invocat faptul că a întreprins demersuri pe lângă minister pentru acordarea acestui drept, care nu a putut fi acordat întrucât nu au fost alocate sumele de bani necesare, iar, pe de altă parte MAI a învederat faptul că pârâta -UT 345 S și respectiv B reprezintă structuri cu personalitate juridică, având calitatea de ordonatori de credite, în virtutea căreia pot dispune cu privire la aplicarea prevederilor legale referitoare la drepturile de hrană pentru personalul cu care derulează raporturi de muncă.
În concluzie, prima instanță a constatat că dreptul solicitat de reclamanți reprezentând norma de hrană gratuită este reglementat în prezent de art.1 din nr.OG26/1994, care coroborat cu celelalte acte normative la care s-a făcut referire, își produc efectele nefiind abrogat printr-o altă dispoziție legală, astfel că având în vedere și art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, acțiunea reclamanților s-a constatat întemeiată și pentru aceleași considerente s-a admis și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta și chematele în garanție.
Prin recursul declarat, pârâta - UT 345 S solicită desființarea sentinței ca neîntemeiată, invocând în motivare faptul că în calitate de ordonator terțiar de credite nu a dispus prin bugetul aprobat de sumele necesare efectuării plății acestor drepturi către reclamanți, astfel că față de prevederile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, acțiunea nu poate fi admisă.
În drept invocă prevederile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice și Legea bugetului de stat nr.388/2007.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Prin recursul declarat de chemata în garanție Administrația Națională a de Stat B se cere modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea pe viitor a normei de hrană.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că nelegal și netemeinic prima instanță a admis capătul de cerere privind acordarea normei de hrană pe viitor, deoarece nu se poate dispune cu privire la un drept a cărui existență nu este certă, actele normative invocate putând să fie abrogate pe viitor și mai mult angajatorul nu poate fi obligat să plătească norma de hrană, cât timp legea bugetului de stat prevede că toate drepturile vor fi acordate în limita fondurilor bugetare alocate, iar Legea nr.500/2002 privind finanțele publice prevede că angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat de ordonatorul principal de credite se face numai în limita creditelor bugetare aprobate și încălcarea acestei prevederi atrage răspunderea celor vinovați.
În drept invocă prevederile art.304/1 și art.312 Cod pr.civilă.
Recursul chematei în garanție este scutit de plata taxei de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Prin recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Administrației și Internelor se cere modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii pârâtei de chemare în garanție ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că drepturile invocate sunt solicitate de către reclamanți doar în contradictoriu cu pârâta UT 345 S, neexistând nici un temei legal pentru obligarea chematului în garanție la plata acestor drepturi, astfel că nici prima instanță nu a putut să invoce un asemenea temei, în baza căruia să poată fi obligat în raport direct cu intimații, iar pe de altă parte în mod neîntemeiat s-a admis acțiunea și pentru viitor, fără a avea în vedere că acordarea unor drepturi bănești salariale este condiționată de continuarea raporturilor de serviciu între părți, de modificările legislative care pot apărea și de caracterul obligației corelative corespunzătoare dreptului solicitat, obligație care la momentul pronunțării hotărârii nu constituia o creanță certă, lichidă și exigibilă, natura cererii de chemare în judecată fiind aceea a unei acțiuni în realizare și nu în constatarea unor drepturi.
În drept invocă prevederile art.304/1 Cod pr.civilă.
Recursul chematului în garanție B este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.-.
Reclamanții intimați prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse de reclamantul intimat au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, invocând și jurisprudența instanței în această materie, Decizia nr.695/01.06.2009.
Examinând recursurile pârâtei UT 345 S și chematei în garanție B în raport de motivele invocate, actele dosarului și prevederile legale aplicabile în cauză, instanța constată că sunt nefondate și ca urmare vor fi respinse pentru considerentele ce se vor arăta.
Reclamanții intimați sunt funcționari publici încadrați la pârâta UT 345 S și potrivit dispozițiilor art.18 din nr.OUG30/2007 așa cum a fost modificată prin Legea nr.15/14.02.2008 beneficiază de indemnizații și sporuri specifice sistemului național de apărare, ordine publică și siguranță națională, începând cu data de 01.01.2008.
Prin nr.OG26/1994, nr.S HG/1115/2005 și nr.S HG/762/2004 a fost reglementat dreptul la norma de hrană gratuită a personalului din cadrul, drept pe care pârâta și chemata în garanție nu-l contestă, susținând doar lipsa fondurilor bănești pentru achitarea acestuia.
Lipsa temporară a fondurilor bănești nu poate anula un drept recunoscut și acordat prin norma legală în vigoare și nu poate exonera pârâta recurentă și chemata în garanție ordonator secundar de credite, de îndeplinirea obligației legale ce le revine.
Invocarea lipsei fondurilor bănești și respingerea acțiunii pentru acest considerent contravine nu numai normelor interne, dar și dreptului de proprietate consacrat de art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consacră dreptul fiecărei persoane de a se bucura de respectul bunurilor sale.
În interpretarea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului noțiunii de "bun", aceasta cuprinde nu numai bunurile corporale ci și drepturile și interesele care constituie active, înglobând în sens larg noțiunea de valoare patrimonială.
Din această perspectivă, dreptul reclamanților intimați la norma de hrană constituie fără îndoială un bun la care aceștia au dreptul în mod licit, astfel că trebuie să se bucure de respectul lui și protecția legii, așa cum s-a pronunțat instanța și prin Decizia civilă nr.695/01.06.2009 în dosarul nr-.
În ce privește motivul de recurs referitor la nelegalitatea normei de hrană și pentru viitor, instanța constată de asemenea că este neîntemeiat, întrucât privește doar perioada cât reclamanții vor fi încadrați la pârâtă și în care vor fi în vigoare prevederile legale care acordă acest drept.
Așa fiind și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau modificare a sentinței atacate, instanța în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge ca neîntemeiată recursurile pârâtei UT 345 S și chematei în garanție Administrația Națională a de Stat
Examinând recursul chematului în garanție Ministerul Administrației și Internelor în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este fondat, urmând să fie admis pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit dispozițiilor art.60 Cod pr.civilă, partea poată să cheme în garanței o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul când ar cădea în pretenții - cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
Reclamanții funcționari publici sunt încadrați la pârâta - UT 345 S din subordinea Administrației Naționale a de Stat
Pârâta conform prevederilor art.12 alin.5 din nr.OUG30/2007 și anexa 5 din Ordinul nr.S/263/08.08.2007 are calitate de ordonator terțiar de credite, iar chemata în garanție Administrația Națională a de Stat are calitatea de ordonator secundar de credite.
Anexa 17 din Ordinul nr.S/263/08.08.2007 stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din cadrul unităților subordonate Ministerului Administrației și Internelor, ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de către contabilul șef.
Conform prevederilor art.21 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministrul Administrației și Internelor în calitate de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor publice, astfel că pârâtul nu are competența de aprobare a creditelor ci numai de repartizare.
În plus, demersul unui ordonator principal de credite în vederea includerii în bugetul său ori al unităților subordonate a unor sume corespunzătoare unor drepturi bănești, este condiționat de existența unor propuneri în concret întocmite conform prevederilor legale din partea structurii interesate, care să cuprindă suma exactă necesară a fi alocată la rectificarea bugetară, însă din actele dosarului nu rezultă că pârâta ar fi făcut o asemenea propunere.
Așa fiind și întrucât drepturile invocate de reclamanți sunt solicitate doar în contradictoriu cu pârâta UT 345 S, nu există nici un temei legal pentru obligarea chematului în garanție la plata sumelor corespunzătoare acestor drepturi.
Ca urmare, în cauză este îndeplinit motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, astfel că în baza art.312 alin.1 din același cod, recursul chematului în garanție Ministerul Administrației și Internelor va fi admis ca fondat.
Sentința atacată va fi modificată doar în parte, în sensul că se va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta - UR 345 S în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Nu s-au cerut cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta -UT 345 S împotriva sentinței nr. 129/CA/2009 pronunțată de secția de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu.
Respinge ca nefondat recursul declarat de chemata în garanție împotriva aceleiași sentințe.
Admite recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Administrației și Internelor împotriva aceleiași sentințe și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta -UT 345 S în contradictoriu cu chematul în garanție
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.IM
Dact.
4 ex./06.10.2009
Jud.fond -
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Carmen Fiț
