Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 988/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 988/CA/2009
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtele A în nume propriu și în calitate de reprezentant al S împotriva sentinței nr. 379/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul ales al intimatului reclamant, avocat, lipsă fiind recurentele și intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de taxa de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997, recurenta a solicitat judecarea în lipsă.
Se constată că intimatul reclamant a comunicat la dosar întâmpinare, la care s-a anexat delegația de reprezentare a mandatarului ales.
Reprezentantul intimatului reclamant arată că nu mai are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului,pentru motivele expuse prin întâmpinare și menținerea sentinței atacate. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 379/CAF/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice S și ca urmare pârâtele au fost obligate să restituie reclamantului suma de 10.862, 37 lei achitată cu titlu de taxă pentru prima înmatriculare în România a autoturismului adus din Franța conform chitanțelor -/13 06 2007 și -/16 07 2007 și de asemenea să-i plătească dobânda legală aferentă acestei sume precum și 1289,3 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței prima instanță a reținut că autoturismul cumpărat de reclamant în luna aprilie 2007 era deja înmatriculat în Franța astfel că prin obligarea la taxa specială de reînmatriculare în România conform art. 2141-2142din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene și ca urmare taxa a fost încasată ilegal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A în nume propriu și pentru pârâta S solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucît se impuneau aplicarea prevederilor art. 11 din OUG nr. 50/2008 intrată în vigoare la 1.07.2008 apreciind că articolul 90 din Tratatul Comunității Europene nu este aplicabil în cauză deoarece taxa contestată este plătită de toți proprietarii de autoturisme indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România iar legislația europeană nu interzice instituirea taxei prevăzând doar ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Pârâta mai invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței și sub aspectul stabilirii momentului de la care se calculează dobânda legală acordată apreciind că momentul de la care trebuia să curgă termenul este momentul pronunțării hotărârii sau al depunerii cererii la instanță.
În drept invocă prevederile art. 304 pct.9 și art. 3041Cod procedură civilă și OUG nr. 50/2008.
Conform prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 recursul pârâtei este scutit de taxa de timbru.
Reclamantul intimat prin Întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse de avocatul său a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și actele dosarului instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
În luna aprilie 2007 reclamantul a cumpărat din Franța un autoturism second hand fabricat în 2003 care era înmatriculat legal în Franța însă la reînmatricularea în România reclamantul a fost obligat să achite taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art. 2141-2142din Codul fiscal în cuantum de 10.862,37 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 2141-2142din Codul fiscal și pct.31 ind.1 - 31 ind.2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Aceste dispoziții contravin însă dispozițiilor art.90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene conform cărora nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea pronunțată în cauza Weigel, în anul 2004, a stabilit ca obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rolul acestei reglementări este de interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În cauza dedusă judecății sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Astfel, din data de 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit dispozițiilor art. 148 din Consituția României " ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și Autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2". De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Prin decizia pronunțată în cauza Costa/Enel în anul 1964, CJCE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat ca izvor independent de drept, nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult decât atât, prin acea decizie a fost definită relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior, or în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă, fiscală prin Legea nr. 343/2006.
În cauză din anul 1976 CJCE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Deoarece în România, stat comunitar nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele (autoturismele) produse și înmatriculate ori reînmatriculate în România, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele (autoturismele) înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, se poate constata în mod indubitabil o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autovehicule (autoturisme) neînmatriculate pe teritoriul național, încălcându-se astfel principiul liberei circulații a mărfurilor, adică se dezavantajează, direct sau indirect autovehiculele din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
În ceea ce privește susținerile recurentei privind incidența disp.art.11 din OUG 50/2008, instanța de fond a reținut în mod corect că aceste dispoziții au intrat în vigoare doar la data de 01.07.2008, conform art. 14 al.1 taxei intervine la momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România, atât în ceea ce privește taxa de primă înmatriculare cât și în ceea ce privește taxa de poluare.
În conformitate cu disp. art.15 al.2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxei, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii ce nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate.
În caz contrar ar fi afectată și stabilitatea raporturilor juridice, deoarece la data efectuării achiziției autovehiculului, intimatul-reclamant a efectuat operațiunea juridică prevăzută de legislația aplicabilă la acel moment, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data achiziției comunitare.
Coroborând toate aspectele menționate anterior, rezultă că suma plătită de către reclamant nu era datorată potrivit legislației comunitare, astfel încât în mod corect s-a dispus restituirea acesteia.
Potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului, instanța a reținut în mod corect că intimatul reclamant este îndreptățit să primească valoarea reală la momentul plății, respectiv dobânda legală aferentă acestei sume, calculată conform art. 120 Cod procedură fiscală.
Așa fiind, în cauză nu sunt îndeplinite motivele de casare sau modificare a sentinței invocate de pârâtă și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau modificare a sentinței atacate, instanța în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul de față ca nefundat.
În temeiul art. 274 alin.3 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial micșorat în raport cu munca prestată și complexitatea cauzei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A în nume propriu și în calitate de reprezentant al S împotriva sentinței nr. 379/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 09 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.IM
Dact./ex.5/07 10 2009
Jud.fond.
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Carmen Fiț
