Litigiu privind magistrații. Sentința 221/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr- -
SENTINȚA NR. 221/CA/2008 -
Ședința publică din 15 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Anna Maria Toroș Vig judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ și fiscal, în primă instanță, formulată de reclamantul domiciliat în O-,.2, în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIEcu sediul în B,--14,CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURIIcu sediul în Calea nr.141 B,STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORcu sediul în B,-și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORcu sediul în B-, sector 1 având ca obiect:litigiu privind magistrații.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă B prin consilier juridic în baza delegației nr.1366/1 octombrie 2008, lipsă fiind reclamantul, pârâții și chematul în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată, precum și faptul că pârâtul Ministerul Publica depus note de ședință, după care:
Reprezentanta pârâtului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă, arată că, în expunerea de motive se reliefează că există posibilitatea ca reclamantul să fi săvârșit abateri disciplinare, existând temei a se refuza promovarea reclamantului în măsura în care a existat cercetarea disciplinară, astfel că se impune a se insista la. să transmită la prezenta cauză dosarul de punere în mișcare a acțiunii disciplinare și depune note de ședință pe care le susține în fața instanței. Nu are alte probe.
La sfârșitul dezbaterii se prezintă reclamantul, pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B și
chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B, ambii prin consilier juridic în baza delegației de la dosar care solicită reluarea cauzei.
Reprezentanta pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă prezentă nu se opune la reluarea cauzei.
Nefiind nici un impediment, instanța reia cauza și se comunică părților că reprezentanta pârâtului Ministerul Publica solicitat probațiunea obținerii dosarului de punere în mișcare a acțiunii disciplinare.
Instanța văzând că în cauză s-au făcut demersuri pentru a obține relații cu privire la sancțiunea disciplinară a reclamantului și s-au răspuns la aceste solicitări ale instanței, proba solicitată existând la dosar, instituțiile comunicând toate informațiile pe care le dețin, respinge proba solicitată azi.
Reclamantul, cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză, învederează instanței că dobânda luată în considerare de expert de 10,5 % pe toată perioada din 2001 până în 2008, nu este corectă, în realitate au existat mult mai multe dobânzi de referință și calcularea cu luarea în calcul a unei singure dobânzi de referință nu este corectă, în mod normal expertul trebuia să calculeze pe tranșe,conform dobânzii de referință a băncii naționale. În practica ICCJ nu se cumulează indicele de inflație cu dobânda, se ia în considerare că sumele au fost acordate cu luarea în calcul a indicelui de inflație doar de la data introducerii acțiunii, dată de la care sumele de bani se și acordă.
Depune la dosar un set de acte și practică judiciară a Curții de Apel Oradea, prezentând cazul în care s-a luat în considerare data plângerii administrative, arătând că practica Curții Supreme nu permite a se lua în considerare Varianta 3 expertizei contabile.
Arată instanței că, nu solicită recalcularea sumelor.
Mai arată că, parchetul a optat pentru calea excepțiilor, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca tardiv introdusă, excepție asupra căreia instanța s-a pronunțat deja.
Ce mai are de adăugat, se referă la daunele morale solicitate care rămân în discuție, arătând că, toate comunicatele pârâților au fost preluate de mass-media, fiind practic demonizat de angajatorul său, daune ce sunt justificate, actele depuse ca practică judiciară în materie precum și literatura de specialitate, dovedesc că daunele morale solicitate sunt admisibile și justificate iar literatura de specialitate s-a pronunțat în această chestiune.
Reclamantul și reprezentanții părților prezente declară că nu mai au alte probe.
Nefiind alte probe instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă părților cuvântul în fond.
Reclamantul solicită admiterea cererii de chemare în garanție și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și în ce privește felul în care a redactat punctul 1 din acțiunea sa, înțelege să arate că acțiunea procurorului general să fie considerată un abuz și să-i fie recunoscut dreptul său. Practic ceea ce cere este recunoașterea unui drept specific calității de magistrat susținând acțiunea așa cum a fost formulată și acordarea daunelor morale solicitate, față de traumele suportate în toată perioada până în prezent, aceste daune fiind reglementate de legea contenciosului administrativ, trebuind a se avea în vedere că o lungă perioadă de timp a fost lipsit de un drept care vizează un atribut esențial ce i-a fost refuzat, abuzul fiind puternic mediatizat de parchet, până la urmă dovedindu-se a fi minciuni ce s-au preluat în presă, instaurându-se astfel un climat de neîncredere vis-a-vis de persoana sa, iar prejudiciile suferite au fost mult mai mari decât a solicitat.
În ce privește fondul cauzei, precizează că nici un articol din Regulamentul în vigoare la data suspendării sale nu-i da dreptul procurorului general la felul cum a procedat, neexistând nici un text de lege care să-i permită blocarea sa, fiind un act fără suport în normele legale care reglementează dreptul de a fi promovat, acesta fiind unul dintre drepturile specifice funcției, trebuind să aștepte foarte mulți ani, suportând toate abuzurile pe această perioadă, ca atare solicită admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Superior al Magistraturii, solicită respingerea acestei excepții, întrucât hotărârea instanței trebuie să-i fie opozabilă acestui pârât, care între timp a dobândit alte atribuții, au fost scoase la concurs alte posturi și în cazul în care ar opta pentru un alt post, să se poată prezenta la concurs.
Reprezentanta pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă solicită admiterea cererii de chemare în garanție și respingerea celor 2 excepții, pe fond arătând că, la momentul emiterii refuzului de promovare acest a fost justificat și se impune respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Față de notele de ședință depuse, arată în ce privește dobânzile civile că art.3 din Ordonanța 9/2000 nu este aplicabil în speța de față. Se pune în discuție drepturile salariale neacordate care nu sunt purtătoare de dobânzi, motiv pentru care apreciază că aceste sume nu se înscriu sferei de incidență a ordonanței amintite.
Reprezentanta pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B, în ce privește fondul cauzei lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei și solicită respingerea cererii de chemare în garanție, reclamantul solicitând drepturi salariale, cu dobânzi, penalități, etc. iar ministerul nu plătește aceste drepturi salariale direct reclamantului. Singurul care poate plăti aceste drepturi este Ministerul Public ca ordonator principal de credite. Tot ordonator principal de credite este și ministerul economiei care primește bani de la Guvern, dar el doar virează sume de bani iar drepturile salariale se achită de către angajator, ministerul finanțelor neavând raporturi de muncă cu reclamantul, nu-i poate plăti acestuia aceste drepturi în cazul când ar fi obligat la plată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 29 august 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâțiiMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIEB,CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, șiSTATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORsolicitând obligarea Ministerului Public - Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Casație și Justiție să înainteze Consiliului Superior al Magistraturii documentația de concurs ca urmare a susținerii examenului din sesiunea 25-27 iunie 2001 care l-a obținut cu media generală 9,50, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să exercite în favoarea lui atribuțiile legale cu privire la promovarea magistraților, obligarea pârâților să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă cu privire la promovare, majorări salariale aferente și celelalte date ce se înscriu conform Decretului 92/1976, obligarea pârâților la despăgubiri egale cu diferența dintre indemnizațiile lunare indexate, majorare și recalculate, respectiv cu celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat în funcția de procuror de C față de cele primite ca procuror de tribunal, începând cu momentul producerii efectelor actului administrativ abuziv atacat și până la achitarea acestora.
Obligarea pârâților la plata acestor drepturi cu indicele de inflație și cu dobânzi legale începând cu 1 august 2001 și până la încasare efectivă, obligarea pârâților la plata daunelor mortale în cuantum de 100.000 lei.
În motivarea acțiunii arată că, începând cu 1 septembrie 1994 fost promovat ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, iar în perioada 1.07.1999 - 26.07.2001 a avut funcția de procuror șef secție judiciară la același parchet.
A susținut examenul de promovare pe postul de execuție la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în sesiunea din 25-27 iunie 2001 îndeplinind toate condițiile impuse de regulament și obținând media generală 9,50.
Cu toate acestea procurorul general nu a făcut propunerea ministrului justiției pentru promovarea lui în funcție.
Această hotărâre este nelegală nefiind motivată în drept și fiind împotriva atribuțiilor reglementate în sarcina procurorului general, care nu putea exercita subiectivismul în aprecierea dreptului lui de a fi promovat.
Hotărârea este netemeinică deoarece motivele invocate nu reflectă realitatea, nefiind susținute de dovezi și a aflat în lunile următoare când s-a lansat o campanie împotriva lui, fiind subiectul unei demiteri nemotivate din funcția de conducere, al unei acțiuni disciplinare și a unor acuze penale.
În urma cercetărilor s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru toate infracțiunile de care a fost acuzat iar prin hotărârea nr.8 din 24.01.2008 a, s-a constatat încetarea suspendării din funcție și repunerea lui în situația anterioară.
Prin întâmpinare Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii ca tardiv introdusă invocând atât excepția tardivității introducerii acțiunii cât și excepția tardivității introducerii plângerii prealabile.
Ambele excepții au fost soluționate prin încheierea din 17 noiembrie 2008 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin întâmpinare Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând faptul că în anul 2001 erau incidente dispozițiile art.66 și 69 alin.2 din Legea 92/1992 potrivit cărora promovarea procurorilor în funcțiile de execuție se realiza de către Ministerul Justiției la propunerea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Cum obiectul cererii este anularea unui act care nu emană de la Consiliul Superior al Magistraturii nu are calitate procesuală în prezenta cauză.
Excepția invocată este nefondată deoarece reclamantul solicită obligarea acestui pârât să exercite atribuțiile legale cu privire la promovarea magistraților și în consecință executarea dreptului obținut de magistrat în urma unui concurs.
de promovare sunt norme de procedură care sunt de imediată aplicabilitate și se aplică legislația în vigoare, în momentul în care se face promovarea efectivă.
Art. 69 alin.2 din Legea 92/1992 în vigoare la data susținerii examenului de către reclamant a provăzut că " promovarea procurorilor în funcțiile din Ministerul Public se face de către Ministerul Justiției, la propunerea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție."
În prezent această normă de procedură nu mai este în vigoare și nici nu ultraactivează chiar dacă dreptul la promovare a reclamantului nu a fost executat.
În prezent competența de a dispune promovarea procurorilor admiși în urma examenului luat, revine în competența Consiliului Superior al Magistraturii potrivit art. 47 din Legea 303/2004, care este o normă de procedură de imediată aplicabilitate și cum această autoritate este succesorul fostei atribuții a procurorului general și a ministrului justiției în materia promovării are calitate procesuală pasivă cu privire la acest capăt de cerere.
Ministerul Public - Pachetul de pe lângă, a formulat cerere de chemare în garanței împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând în situația admiterii acțiunii să fie obligat chematul în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului ministerului public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului.
În motivarea cererii arată că, potrivit HG 736/2003 și art.31 pct.1 din Legea 304/2004, instanțele judecătorești și parchetele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat.
Potrivit art.19 din Legea 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anulare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate ordonator principal de credite este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, arătând că raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamant și ministerul public, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru care nu poate fi obligat nici măcar la obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului.
Atât Ministerul Economiei și Finanțelor cât și Ministerul Public sunt ordonatori principali de credite, iar creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul public poate să ceară o eventuală rectificare de buget și întocmește toate formalitățile necesare pentru a se include aceste sume de bani în bugetul lui.
Nu sunt aplicabile disp.art.60-63 cod procedură civilă deoarece aceste prevederi legale se întemeiază pe existența unei obligații de garanție care însă nu există în sarcina chematului în garanție față de angajații ministerului public.
În ceea ce privește excepția invocată se constată că acțiunea îndreptată împotriva acestui pârât precum și cererea de chemare în garanție este admisibilă atâta timp cât chematul în garanție gestionează bugetul statului și este singurul care încasează venituri bugetare.
Art.28 coroborat cu art.19 din Legea 500/2002 prevede că proiectele legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare se elaborează de către Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice, iar unul din elementele care stau la baza elaborării sunt propunerile de cheltuieli detailate ale ordonatorilor principali de credite.
Art.29 pct.4 prevede că fondul salariilor de bază se aprobă distinct prin anexa la bugetul fiecărui ordonator principal de credite.
Art.35 prevede că Ministerul Finanțelor Publice întocmește proiectul legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu.
În atare situație dacă Ministerul Finanțelor Publice nu întocmește proiectul legii bugetare anuale sau a legilor de rectificare prin includerea sumelor la cheltuielile cu salariile bugetarilor, drepturile salariale prevăzute de lege sau prin hotărâri judecătorești nu se pot executa, ele rămân drepturi virtual câștigate dar neachitate.
Art.12 din Legea 500/2002 prevede că, cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în buget pe categorii de cheltuieli grupate după natura lor economică și destinația acestora.
Ordonatorii de credite nu pot efectua nici o cheltuială din fonduri publice dacă nu au fost aprobate potrivit legii iar destinația precisă și limita cheltuielilor sunt determinate în legile bugetare anuale potrivit art. 14.
Angajatorul fiind finanțat integral din bugetul de stat, nu are un venit propriu și poate să facă plăți ale salariilor numai din sumele pe care le primește din bugetul de stat și numai dacă această sumă este cuprinsă în proiectul legii bugetului anual sau a legii de rectificare a bugetului și cu destinația de salarii.
Dacă o asemenea acțiune îndreptată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor sau cererea de chemare în garanție ar fi inadmisibilă, s-ar bloca executarea drepturilor câștigate deoarece angajatorul nu are venituri proprii din care să facă plăți și nici să facă plăți din alte fonduri publice pentru cheltuieli salariale.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a reținut de mai multe ori că art.6 din convenție garantează fiecăruia accesul la justiție, drept care are ca și corolar dreptul la executarea hotărârilor judecătorești definitive. Statul are obligația de a se dota cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi incumbă, de asemenea are obligația să pun ă la dispoziția reclamantului un sistem care să-i permită acestuia să obțină de la debitor plata sumelor indicate în hotărârea judecătorească.
Această posibilitate este acordată prin legislația internă prin dispozițiile art.60 - 63 cod procedură civilă pentru care cererea de chemare în garanție a celui care gestionează veniturile bugetare și întocmește proiectul legii bugetului de stat și a legii de rectificare a bugetului, urmează să fie admisă.
Se constată că astfel pârâții care cad în pretenții pot să se îndrepte împotriva chematului în garanție pentru a asigura plata sumelor la care au fost obligați prin virarea acestor sume și asigurând astfel plata către reclamant.
Pe fond se constată că, în perioada 25-27.06.2001 s-a organizat un examen pentru ocuparea unui post de execuție vacant la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea pe baza regulamentului aprobat prin Ordinul 996/C/3.05.2000 al Ministrului Justiției.
Conform acestui regulament la examen puteau participa procurorii care îndeplineau cumulativ condițiile de vechime în magistratură prevăzute de art.66 alin.4 din Legea 92/1992, care desfășurau o activitate meritorie și au îndeplinit condițiile prevăzute de art.7 din acest Regulament.
trebuiau să depună o lucrare scrisă împreună cu documentația necesară înscrierii la examen, respectiv: cererea de înscriere, referatele privind îndeplinirea condițiilor prevăzute la art.7, notele calificative ale magistraților, nota de inspecție și mapa cu 10 hotărâri, rechizitorii sau motivări elaborate în vederea exercitării unor căi de atac de către aceștia.
Aceste lucrări scrise se examinau de o comisie special constituită potrivit dispozițiilor art.13 din regulament și se aprecia de această comisie cu notele de 1 la 10.
La această probă scrisă pentru promovarea candidatului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel trebuia să obțină nota 9.
Împotriva notării la lucrarea scrisă se putea face contestație în termen de 5 zile de la comunicarea rezultatelor.
trebuia să susțină și o probă orală la care pentru a fi promovat în funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel trebuia să obțină nota 9,00, notă care nu putea fi contestată.
Reclamantul a îndeplinit toate condițiile pentru a participa la concurs precum și condiția notei, având media de 9,50.
Potrivit art.69 alin.2 din Legea 92/1992 în vigoare la data obținerii examenului promovarea procurorilor se făcea de către Ministrul Justiției la propunerea Procurorului General al Parchetului de pe lângă C Supremă de Justiție.
Această propunere nu a fost făcută de procurorul general reținând că "deși reclamantul a fost apreciat anual cu calificativul foarte bun cu excepția anului 1995 când a fost notat cu calificativul bun, nu a obținut rezultate meritorii în activitatea profesională, până în prezent în cauze în care a dispus trimiterea în judecată, au fost achitați definitiv 33 inculpați (un inculpat în anul 1998 și 32 în anul 1999), iar într-un dosar s-a dispus de către instanța de judecată restituirea cauzei la procuror pentru completarea cercetărilor (în anul 1993). În toate aceste cazuri soluțiile de achitare și restituire sunt imputabile procurorului.
De altfel, chiar în situația în care calificativul general acordat a fost "foarte bun" se remarcă calificativul bun cu privire la unii indicatori ai activității domnului procuror -, referitor la capacitatea de organizare și planificare, analiză și sinteză, operativitate, obiectivitate, conștiinciozitate, perseverență, simțul datoriei, asumarea răspunderii, spiritul de inițiativă și implicarea în muncă, ceea ce a condus chiar la pierderea unui dosar (în anul 1994), regăsit ulterior la un infractor notoriu.
Aspecte negative sau evidențiat și în ceea ce privește comportamentul domnului procuror -. Astfel în anul 1995 condus un autoturism sub influența băuturilor alcoolice și a accidentat o persoană, fiind sancționat pentru această faptă de către Comisia de disciplină a Ministerului Public cu reducerea salariului pe timp de 3 luni.
În alte dosare (618/P/2000 și nr. 123/P/2001), domnul procuror și-a depășit limitele de competență luând măsuri procedurale, inclusiv arestarea unor învinuiți sau inculpați, deși cauzele erau de competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Măsura arestării, dat fiind faptul că nu era susținută de probe, a fost revocată de instanță, iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradeaa preluat dosarele spre soluționare."
Contestația reclamantului împotriva acestui refuz de a face propunerea de promovare a fost respinsă iar conținutul actului de respingere a fost comunicat reclamantului de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cele comunicate fiind cuprinse într-un proces verbal încheiat la 5.03.2002.
Din cuprinsul acestui comunicat rezultă că, cu ocazia soluționării contestației s-a mai imputat reclamantului și alte carențe profesionale: "neglijență în rezolvarea mai multor dosare repartizate, pe care le-a ținut în nelucrare de la 2 luni la 5 ani și 8 luni, în majoritatea cazurilor împlinindu-se termenul prescripției răspunderii penale; în calitate de procuror șef secție al Secției judiciare a omis să raporteze în statistica anului 2001 un număr de 17 inculpați achitați definitiv, din care 6 în stare de arest; nu a coordonat și îndrumat eficient activitatea procurorilor din subordine potrivit atribuțiilor de serviciu specifice acestei funcții, implicându-se mai mult în activitatea de supraveghere a urmăririi penale sau anchetă - a soluționat 14 dosare din care 4 cu rechizitoriu -, neglijând astfel activitatea secției judiciare.
De altfel, urmare constatărilor procurorilor inspectori din Parchetul de pe lângă C Supremă de Justiție a fost sesizată Comisia de disciplină a Ministerului Public pentru a proceda la judecarea abaterilor disciplinare comise de domnul procuror ".
Prin Ordonanța Secției de urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă C Supremă de Justiție din 29.09.2002 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva reclamantului și s-a constatat suspendarea de drept a lui din funcție prin Ordinul 780/C din 2 aprilie 2002.
Încetarea suspendării din funcție începând cu 28.01.2008 s-a constatat prin Hotărârea nr.8 din 24.01.2008 a Consiliului Superior al Magistraturii, în urma scoaterii de sub urmărire penală pentru toate infracțiunile în legătură cu care a fost cercetat.
Prezenta acțiune a ridicat problema juridică de a stabili dacă potrivit legii 92/1992 în vigoare la data obținerii concursului de către reclamant, procurorul general avea obligația de a întocmi și înainta ministrului justiției propunerea de promovare întocmai potrivit rezultatului obținut la concurs sau avea dreptul să supravizeze acest rezultat.
Se constată că, îndeplinirea condițiilor pentru putea participa la examen a fost reglementat printr-un act administrativ normativ și anume printr-un regulament aprobat prin Ordinul 996/C/3.05.2000 al ministrului justiției.
Fiind un act administrativ normativ era aplicabil erga omnes și toți participanții trebuiau să îndeplinească doar acele criterii reglementate.
Îndeplinirea condițiilor și toată documentația scrisă se verifica de către o comisie special constituită potrivit regulamentului.
Nici o dispoziție legală nu a permis procurorului general să reaprecieze îndeplinirea condițiilor pentru a participa la examen.
De altfel, în legislația internă este cunoscută instituția propunerii făcute de un conducător al autorității publice în vederea emiterii unui act de către o altă autoritate publică.
Această propunere însă nu-i dă dreptul la aprecierea condițiilor obiective impuse prin instituirea procedurii examenului și a condițiilor de etică și morală date în competența altor organe.
Îndeplinirea condițiilor pentru participare la concurs a fost dată de competența unei comisii și nu a procurorului general, pentru care el nu putea să constate împotriva concluziei comisiei de examinare.
Numai în situația în care legiuitorul ar fi prevăzut în favoarea celui care face propunerea de promovare să aprecieze activitatea celui propus i se poate recunoaște acest drept care întotdeauna presupune și o obligație situație în care cel care ar face propunerea ar avea și obligația de a reverifica activitatea tuturor candidaților înainte de a face orice propunere. În caz contrar s-ar ajunge la aplicarea în mod neunitar a dispozițiilor legale față de candidați în sensul că la unii s-ar face reevaluarea activității peste concluziile comisiei de examen iar pentru alții s-ar accepta fără verificare aceste concluzii.
Cealaltă problemă juridică se pune în legătură cu posibilitatea ca în propria contestație administrativă să se rețină alte deficiențe în sarcina contestatorului decât cel avut în vedere la data emiterii actului de refuz.
Este un principiu de bază al dreptului că în propria cale de atac nu se poate înrăutăți situația contestatorului.
Pe de altă parte organul care soluționează contestația trebuie să se limiteze la obiectul contestației și să o soluționeze în raport de motivele invocate fără ca să aducă alte imputații nereținute în actul atacat. A admite contrariul, ar însemna ca și modul de soluționare a contestației să mai aibă o altă cale administrativă prin care reclamantul ar putea contesta până la infinit imputațiile aduse prin acte administrative date în soluționarea contestațiilor.
Verificând totuși motivele de refuz se constată că magistrații sunt supuși unor evaluări care sunt valabile dacă nu au fost contestate în termen și din moment ce s-a reținut în favoarea lor un calificativ în activitatea desfășurată nu se mai poate reveni asupra acestei calificări.
Astfel, reclamantul a obținut anual calificativul foarte bun cu excepția anului 1995 când a fost notat cu calificativul bun, pentru care el nu mai poate fi apreciat ulterior cu un calificativ inferior și nici nu se mai poate afirma că nu ar fi avut rezultate meritorii în activitatea profesională.
Se constată că, pentru a se putea candida la promovarea în funcții nu s-a cerut ca pentru toți indicatorii candidatul să fi obținut calificativul foarte bun, activitatea per ansamblu a magistratului se caracterizează prin calificativul general acordat.
A se imputa reclamantului că nu ar fi obținut calificativul foarte bun la toți indicatorii, este un tratament inegal în fața legii, atâta timp cât condiția calificativului foarte bun la toți indicatorii nu s-a cerut de la toți candidații.
Reclamantul a fost cercetat penal și prin Ordonanța din 9.11.2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost scos de sub urmărire penală pentru patru infracțiuni de favorizare a infractorului întrucât faptele nu există, pentru trei infracțiuni de arestare nelegală pentru infracțiunea de sustragere de înscrisuri întrucât fapta nu există și pentru două infracțiuni de favorizare a infractorului prin lipsa laturii subiective.
Prin Ordonanța din 11.01.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradeaa fost scos de sub urmărire penală pentru comiterea infracțiunilor de favorizare a infractorului și pentru două infracțiuni constând în aceea că a ținut în nelucrare timp de peste 5 ani și 8 luni un dosar penal.
Sub nr.464 din 13.02.2002 împotriva reclamantului s-a pornit acțiune disciplinară de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție care a fost suspendată și nua fost continuată nici până în prezent.
De la data promovării acțiunii disciplinare și până în prezent competența a fost modificată, în prezent revenind Consiliului Superior al Magistraturii, sens în care dosarul a și fost înaintat acestei autorități care a preluat fosta competență a Ministerului Public.
Consiliului Superior al Magistraturii a comunicat însă instanței că la ei nu se află nici un dosar privind vreo acțiune disciplinară, motiv pentru care existând prezumția de nevinovăție în prezent nu se poate susține că reclamantul ar fi săvârșit vreo abatere disciplinară.
Pentru aceste considerente în baza art.18 din Legea 554/2004 urmează a se admite capetele de cerere privind obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să înainteze Consiliului Superior al Magistraturii documentația de concurs care să emită hotărâre de promovare a reclamantului în funcția obținută prin examen.
Cum reclamantul trebuia să fie promovat în urma examenului este îndreptățit și la diferența de salariu, actualizat cu rata inflației așa cum a fost calculat și necontestat de părțile din litigiu. Reevaluarea cu rata inflației se cuvine reclamantului pentru a obține aceeași valoare de cumpărare a drepturilor bănești pe care le-a avut la data când trebuia să beneficieze de aceste sume.
Dobânzile nu se pot acorda de la data când trebuiau să fie plătite deoarece art.1088 cod civil prevede că dobânda se acordă din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept. Cum nu există nici o dispoziție legală care să prevadă dobânda de drept aceasta se cuvine de la data introducerii acțiunii.
Se constată că părțile nu au contestat cuantumul diferenței salariale și dobânzile calculate de la data introducerii acțiunii, conform expertizei efectuate.
Cum expertul a calculat capitalul și dobânzile numai până la data efectuării expertizei, adică 17.11.2008, pârâții vor fi obligați să plătească capitalul de 34.759 lei cu rata inflației de la 17.11.2008 și până la plata efectivă, precum și dobânzile legale ce vor curge din 17.11.2008 și până la plata efectivă.
În ceea ce privește daunele morale urmează a se reține că reclamantul a apreciat suma solicitată în raport de suferința morală de la data refuzului de promovare și până la repunerea lui în funcție.
Instanța reține însă că aceste daune morale pot fi apreciate numai de la data refuzului de promovare și până la suspendarea lui din funcție în urma punerii în mișcare a acțiunii penale, adică până la 2 aprilie 2002, deoarece de la această dată nepromovarea nu este ca o consecință a refuzului de a face propunerea ci o consecință a suspendării deoarece în această perioadă nu se putea modifica raportul de serviciu al reclamantului.
În prezenta cauză vătămarea morală trebuie să se limiteze la refuzul de promovare făcând abstracție de vătămarea morală cauzată de suspendarea din funcție.
Instanța reține că, atâta timp cât reclamantul a fost calificat anual ca având o activitate meritorie de către cei care au competența de evaluare a activității lui, actul prin care se susține că nu avea în toți acești ani activitate meritorie și se refuză promovarea în urma unui examen obținut aduce o suferință psihică pentru care se pot acorda despăgubiri potrivit art.18 din Legea 554/2004, care prevede în mod fără echivoc posibilitatea acordării despăgubirilor morale cauzate prin actele administrative nelegale.
Se apreciază cuantumul acestei despăgubiri la 12.000 lei la care va fi obligat emitentul actului și Statul Român prin Ministerul Finanțelor.
În baza art.60-63 cod procedură civilă se va admite și cererea de chemare în garanție.
Cu privire la mențiunile ce urmează a se face în carnetul de muncă se constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel potrivit art.89 din Legea 304/2004 are personalitate juridică și îi revine competența să facă aceste mențiuni. Pârâții din prezenta cauză nu au atribuții pentru completarea carnetului de muncă pentru care în baza art.1 din Legea 554/2004 se respinge acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea reclamantului domiciliat în O-,.2, în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIEcu sediul în B,--14,CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURIIcu sediul în Calea nr.141 B șiSTATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORcu sediul în B,- și în consecință:
Obligă pe pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca prin Procurorul General să înainteze Consiliului Superior al Magistraturii documentația de concurs ca urmare a susținerii examenului de către reclamant din sesiunea din 25-27 iunie 2001.
Obligă pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să emită hotărâre de promovare a reclamantului în funcția obținută prin examen începând cu 1 august 2001.
Obligă pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamantului 34.759 lei diferență de salariu precum și 375 lei dobânzi calculate de la data introducerii acțiunii până la 17.11.2008.
Obligă pe pârâți să plătească capitalul de 34.759 lei reindexat și dobânzile aferente începând cu 17.11.2008 până la plata efectivă.
Obligă pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Statul Român să plătească reclamantului 12.000 lei daune morale.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție față de Ministerul Economiei și Finanțelor și îl obligă să facă demersurile pentru adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009 prin care să includă alocarea sumelor ce reprezintă drepturile salariale cuvenite reclamantului.
Respinge cererea pentru obligarea pârâților să efectueze mențiunile în carnetul de muncă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2008.
Președinte Grefier
- - - - - -
red.sent.- -
dact. 7 ex.în 08.01.2009.
5 com.
1.-O-,.2
2.pârât- P-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ B,--14
3.pârât-.B Calea nr.141
4.pârât- STATUL ROMÂN prin B,-
5. chematul în garanție B-, sector 1
Președinte:Anna Maria Toroș VigJudecători:Anna Maria Toroș Vig
