Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Decizia 2077/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2077
Ședința publică de la 26.10.2009
Curtea constituiă din:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Radu Constantin
GREFIER -
...
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă - COM SRL, împotriva sentinței civile nr. 1305/05.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 20900/3/CA/2007, în contradictoriu cu intimatul-pârât CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă - Com SRL, prin avocat, cu delegație la dosar și intimatul-pârât, prin consilier juridic, cu delegație pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Intimatul-pârât, prin consilier juridic, ridică excepția tardivității cererii de completare a motivelor de recurs, susținând că recurenta-reclamantă era obligată să o depună în termenul legal de recurs.
Recurenta-reclamantă, prin apărător, solicită respingerea excepției invocate, menționând că prin cererea de completare, nu face altceva decât să dezvolte motivele de recurs, fără a pune în evidență alte aspecte noi.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă părților cuvântul pe recurs.
Recurenta-reclamantă Com SRL, prin apărător, învederează instanței faptul că, instanța de fond, în mod eronat, a respins acțiunea formulată de către aceasta și a admis excepția autorității de lucru judecat. Arată că Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal nu a pus în discuție inadmisibilitatea cererii de executare silită, excepție reținută prin sentința civilă nr. 4049/2006, considerând că numai în cazul în care ar fi fost pusă în discuție această excepție, s-ar fi putut discuta despre excepție de lucru judecat. Susține că instanța de fond a aplicat greșit legea, neluând în considerare dispozițiile art. 1201 care prevede că, pentru a exista autoritate de lucru judecat, este necesară îndeplinirea cumulativă a unei triple identități:părți, obiect, cauză,ceea ce nu există în speța de față. În ceea ce privește prezenta cerere, aceasta a fost formulată după pronunțarea soluției de lămurire a dispozitivului hotărârii care se execută. Totodată, nu se poate pune în discuție autoritatea de lucru judecat, atât timp cât prima cauză a fost soluționată pe cale de excepție, Înalta Curte de Casație și Justiție considerând că există putere de lucru judecat numai în cazul în care două pricini au fost soluționate pe fond. Arată că se impune recunoașterea drepturilor și, totodată, restabilirea situației anterioare emiterii Hotărârii, nr. 178/2004, prin repunerea recurentei-reclamante în drepturile de locațiune ce au făcut obiectul dosarului nr. 7569/CA/2004 al Tribunalului București -Secția de Contencios Administrativ, prin a cărui sentință civilă se mențineau efectele fișei de calcul. Deoarece intimatul-pârât nu a executat, în termenul legal de 30 de zile, de bunăvoie, obligația ce îi revenea în urma pronunțării în dosarul sus-menționat, Com SRL a fost nevoită să apeleze la procedura executării silite speciale, operațiune fără de care, dipozițiile luate printr-o hotărâre judecătorească ar fi iluzorii. Pentru aceste motive, solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței, respingerea excepției autorității de lucru judecat, iar, pe fond, trimiterea spre rejudecare a cauzei la aceeași instanță.
Intimatul-pârât, prin consilier juridic, arată că instanța de fond, în mod corect, a reținut în considerentele sentinței civile recurate că există deja o sentință definitivă și irevocabilă, și anume sentința civilă nr. 4049/22.09.2006 a Tribunalului București, îndeplinind, cumulativ, cele trei condiții: obiect, părți și cauză, considerând că în prezenta speță se poate discuta despre existența autorității de lucru judecat, motiv pentru care aceasta, în baza art. 137.Pr.Civ. raportat la art. 163.Pr.Civ. și art. 1201 din Codul Civil, a respins cererea recurentei-reclamante. Solicită respingerea recursului formulat de către Com SRL și menținerea sentinței civile recurate.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.Pr.Civ, declară incheiate dezbaterile și reține cauza spre rejudecare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1305/05.12.2007, Tribunalul Bucureștia admis excepția autorității lucrului judecat și a respins prezenta acțiune în consecință.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la Tribunalul București - Secția a VIII-a civilă sub nr.159/3/CA/2007, reclamanta - COM SRL a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, ca prin hotărârea judecătorească ce se va da să fie obligat pârâtul la executarea silită a dispozițiilor sentinței civile nr.215/2005 a Tribunalului București prin aplicarea unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în sarcina conducătorului autorității publice sau a persoanei obligate.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că obiectul executării silite o reprezintă dispozițiilor sentinței civile nr.215/2005 a Tribunalului București prin care s-a dispus anularea hotărârii Consiliului General al Municipiului B nr.178/2004, recunoașterea drepturilor reclamantei și restabilirea situației anterioare emiterii actului administrativ nelegal. Soluția a rămas irevocabilă în data de 07.09.2005, iar autoritatea era obligată să o execute de bună voie la data de 07.10.2005, în termen de 30 de zile. A solicitat de nenumărate ori executarea de bună voie a hotărârii, de fiecare dată demersul său a rămas fără răspuns. Refuzul de executare al pârâtei reprezintă o denegare de dreptate este egal cu refuzul unui proces echitabil. Se invocă prevederile art.24 și 25 din Legea nr.554/2004 și art.371, 580 indice 2 și 3 din proc.civilă.
Față de obiectul acțiunii de obligare a pârâtului la executarea silită a dispozițiilor sentinței civile nr.215/2005 a Tribunalului București prin aplicarea unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în sarcina conducătorului autorității publice sau a persoanei obligate există o sentință definitivă și irevocabilă - sentința civilă nr.4049/22.09.2006 a Tribunalului București, rezultă că față de existența triplei identități - obiect, părți și cauză, există autoritate de lucru judecat.
Împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în cauză a formulat recurs în termen legal reclamanta - COM SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Se susține, în esență, că, în mod greșit, instanța de fond a pus în discuție inadmisibilitatea cererii de executare silită, excepție reținută prin sentința civilă nr.4049/2006 a Tribunalului București, nefiind respectat principiul contradictorialității procesului civil.
O altă critică vizează împrejurarea că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.1201 cod civil în ceea ce privește cauza acțiunii civile care este definită ca fiind temeiul juridic al acțiunii civile. În prima acțiune dedusă judecății, temeiul juridic au constituit dispozițiile art.24 din Legea nr.554/2004, iar în cauza de față, pe lângă acest temei juridic s-a invocat și neconstituționalitatea art.24 din Legea nr.554/2004.
Jurisprudența și doctrina au statuat, susține recurenta, că există autoritate de lucru judecat atunci când instanțele de judecată s-au pronunțat pe fondul pricinii deduse judecății și nu atunci când acțiunea a fost soluționată în temeiul unei excepții procesuale.
S-a mai arătat, pe fondul cauzei deduse judecății, că sentința a cărui executare s-a solicitat este susceptibilă de executare întrucât nulitatea este cea mai gravă modificare ce se poate aduce unui act administrativ.
Pe parcursul judecării recursului, recurenta a formulat o completare a motivelor de recurs, ulterior termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii de fond.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar a invocat excepția de tardivitate a cererii de completare menționate.
În recurs, s-a invocat de recurentă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1 al.1, art.18 și art.24 din Legea nr.554/2004 excepție care a fost respinsă de Curtea Constituțională, prin decizia civilă nr.1239/18.11.2008.
Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a constatat legal sesizată și competentă să soluționeze prezentul recurs.
Soluționând cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, excepția de tardivitate a completării motivelor de recurs, Curtea o apreciază ca fondată, urmând aoa dmite, deoarece motivele de recurs trebuie formulate și depuse în termen de 15 zile, calculat de la comunicarea hotărârii, sub sancțiunea nulității prevăzută de art.306 al.1 Cod procedură civilă.
Sub aspectul fondului, Curtea apreciază că recursul este întemeiat, deoarece, potrivit art.1201 Cod civil, "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută între ele și în contra lor, în aceeași calitate".
Așadar, este necesară tripla identitate - părți, obiect, cauză.
Dintr-o analiză a elementelor structurale ale acțiunii civile rezultă: 1. subiectele acțiunii civile sunt aceleași - societatea creditoarea COM și; 2. obiectul acțiunii civile - este pretenția dedusă în justiție care apără dreptul subiectiv al reclamantei și pretins încălcat de pârâtă. În cazul prezent, ambele cauze, obiectul este cererea de executare silită a sentinței civile nr.215/2005 a Tribunalului București, rezolvată prin soluție pronunțată pe excepție de inadmisibilitate față de conținutul art.24 din Legea nr.554/2004, prin sentința civilă nr.4049/2006; dar și față de nelămurirea dispozitivului sentinței ce se solicită a fi executată. Noua cererea privește executarea silită cu trimitere la pronunțarea soluției de lămurire a dispozitivului sentinței civile ce se execută. 3. În ceea ce privește cauza acțiunii civile, aceasta este definitorie pentru teza ce v-a dezvoltată a existenței autorității lucrului judecat: cauza este element de identificare al acțiunii civile. În limbaj juridic prin cauză se desemnează scopul spre care se îndreaptă activitatea unui subiect de drept. Cauza petendi este scopul către care se îndreaptă voința celui care reclamă în justiție. Doctrina a considerat că acest element al acțiunii se referă la temeiul juridic al acțiunii civile. Temeiul juridic indicat în ambele acțiuni este executarea silită a hotărârii judecătorești, însă prima soluție a vizat judecarea cauzei pe excepție nu pe fond.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că puterea de lucru judecat este incidentă când ambele pricini au rezolvat fondul cauzei, nu și când o instanță s-a pronunțat pe excepție, ca în cazul de față.
Practica a stabilit, de asemenea, că, în esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv, decât o singură dacă, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o lată hotărâre.
Se bucură, însă, de autoritate de lucru judecat, numai hotărârea prin care acțiunea a fost judecată în fond, nu și atunci când a fost judecată în temeiul unei excepții procesuale.
Cum în cauză, în mod evident prima soluție în acțiunea reclamantului-recurent a fost aceea de respingere a cererii, ca inadmisibilă, este de reținut că fondul cauzei nu a fost analizat, dezbătut, astfel încât în raport de această soluție, instanța de fond în mod greșit a reținut cu ocazia celei de-a doua judecăți, îndeplinirea cerințelor legale pentru existența autorității de lucru judecat.
Înalta Curt ea reține și împrejurarea, chiar din condițiile în care instanța de fond nici nu a analizat acest aspect, că succinta referire din cuprinsul considerentelor hotărârii nr.124/11.04.2005, la fondul cauzei, nu este relevantă în speță, din perspectiva autorității de lucru judecat, întrucât partea din hotărâre care interesează, este dispozitivul hotărârii, în care este cuprinsă soluția. Uneori acest efect trebuie recunoscut și considerentelor, dar numai în măsura și limita în care ele explică dispozitivul și își găsesc corespondentul în el, ceea ce nu este cazul în litigiul de față.
Nu mai puțin, situația premisă a pronunțării hotărârii anterioare s-a modificat, ca urmare a încheierii din 04.04.2007 din dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VIII-a Civilă Conflicte de Muncă și Litigii de Muncă (fila 37 dosar tribunal), astfel încât respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în contextul modificării situației premisă, ar fi contrar art.6 CEDO (a se vedea cauza Caracaș contra României).
Pentru ansamblul acestor considerente, se va admite, conform art.312 al.3, 5 Cod procedură civilă, recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv formulată, completarea motivelor de recurs.
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă - COM SRL, împotriva sentinței civile nr. 1305/05.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 20900/3/CA/2007, în contradictoriu cu intimatul-pârât CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red.
Tehnodact.
2 ex./26.03.2010
- S9 -
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Radu Constantin
