Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Decizia 215/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 215
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN M, împotriva sentinței nr.2421 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic, pentru recurentul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN M și av. G pentru intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat G, pentru intimatul reclamant, depune împuternicire avocațială, chitanța de onorariu și bon fiscal, reprezentând cheltuieli transport.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN M, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței tribunalului, în sensul respingerii acțiunii.
Arată că recurentul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN M nu este în culpă, deoarece s-a achitat de obligații, intimatului reclamant fiindu-i plătite drepturile pe 5 ani în urmă.
Referitor la înscrierea în carnetul de muncă privind vechimea pe perioada 15.08.2001- 01.06.2006, precizează că era obligația intimatului reclamant de a prezenta carnetul, acesta nelăsând măcar o cerere, iar instanța în mod greșit a admis acțiunea pe baza declarației unui martor, (fila 32 dosar fond), astfel apreciază că salariatului îi revine culpa pentru aceasta neîndeplinire a obligației.
Cu privire la plata șomajului, arată că potrivit art.38 alin.1 din Legea 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă, actualizată, indemnizația de șomaj se acordă, la cerere, iar în speță salariatul nu a demonstrat existența unei cereri la Consiliul Județean.
Avocat G, pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului. Arată că există hotărâre judecătorească prin care recurenta pârâtă este obligată să înscrie mențiunile în carnetul de muncă al reclamantului, iar acesta a depus cerere în acest sens.
Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli cu transportul.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.2421 din 22 octombrie 2009, Tribunalul Mehedinția admis în parte acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean
A fost obligat pârâtul la plata sumei 7.500 lei către reclamant și la 300 lei cheltuieli de judecată.
A respins capătul de cerere privind daunele cominatorii.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în raport de actele existente la dosarul cauzei că reclamantul a făcut dovada că s-a adresat Consiliului Județean M, respectiv Direcției Economice prin care a solicitat să i se facă mențiuni în carnetul de muncă lăsând și în scris cerere în acest sens, însă din culpa pârâtei nu s-au făcut aceste mențiuni, situație în care acesta nu a putut să beneficieze de indemnizația de șomaj în cuantumul sus- menționat.
In ceea ce privește daunele cominatorii, în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi întârziere, instanța a constatat că acest petit nu a fost dovedit și nu s-au făcut probe pentru a fi acordat.
Cererea de cheltuieli de judecata, s-a apreciat ca fiind întemeiată și în baza art. 274 civ a fost admisă și obligată pirita la plata sumei de 3000 lei reprezentând onorariu de avocat către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean M, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul a precizat că nu se poate reține culpa sa în neîndeplinirea obligației de efectuare a mențiunilor în carnetul de muncă atâta vreme cât reclamantul nu s-a prezentat cu carnetul la Consiliul Județean, ci doar și-a ridicat drepturile bănești cuvenite. A mai arătat că instanța s-a bazat în exclusivitate pe declarația martorului audiat, care a prezentat faptele intr-un mod foarte general, declarație nerelevantă în cauză.
În ceea ce privește indemnizația de șomaj, recurenta a precizat că au fost încălcate dispozițiile art.38 alin. 1 din Legea nr.76/2002 privind asigurările pentru șomaj și stimularea forței de muncă, articol care prevede obligativitatea depunerii unei cererii de către persoanele interesate, condiție pe care reclamantul nu a îndeplinit-
Examinând recursul declarat, Curtea urmează să îl admită, pentru considerente care vor fi arătate în continuare.
Art.129 alin.4 și 5 din consacră în mod expres principiul rolului activ al judecătorului în soluționarea procesului civil, acesta având, printre alte obligații, și pe acelea de a cere părților explicații cu privire la situația de fapt și motivarea în drept a susținerilor în fața instanței, precum și de a stărui, prin toate mijloacele legale, în vederea aflării adevărului în cauză.
Analizând hotărârea recurată, Curtea constată că instanța de fond a nesocotit aceste obligații legale, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică, fără a lămurii în prealabil toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei și fără a avea la dosar suficiente elemente pentru a-și putea forma o părere completă asupra aspectelor dosarului.
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 08.08.2008 și până la îndeplinirea de către pârâtă a obligației rezultate din sentința nr.581 din 17.04.2008 a Tribunalului Mehedinți, și la plata sumei de 7500 lei reprezentând indemnizația de șomaj pe o perioadă de 15 luni, pe care nu a putut-o încasa din vina pârâtei. Din examinarea cererii de chemare în judecată a reclamantului nu rezultă indicare de către acesta a temeiurilor de drept ale solicitărilor formulate, limitându-se doar la a expune succint starea de fapt, cu indicarea anumitor probe în susținerea cererii.
În condițiile existenței obligațiilor enumerate anterior în sarcina instanței de judecată, aceasta trebuia să pună în vedere reclamantului să indice în mod expres textele de lege pe care își întemeiază pretențiile concrete deoarece numai astfel putea realiza o cenzură eficientă asupra acestor pretenții. Din considerentele hotărârii recurate, cu excepția obligării la cheltuieli de judecată, nu rezultă indicarea vreunui temei de drept de instanță, ori, în aceste condiții instanța de control judiciar se află în imposibilitate de a putea realiza o cenzură reală asupra argumentațiilor juridice ale tribunalului.
De altfel, ținând cont de caracterul neclar al pretențiilor reclamantului, lămurirea temeiului juridic se impunea cu atât mai mult. Astfel, în condițiile existenței unui titlul executoriu în materie de contencios administrativ( sentința nr.581 din 17.04.2008), instanța de fond trebuia să lămurească dacă temeiul de drept al solicitării reclamantului la plata de daune cominatorii îl reprezintă art.580ind.3 alin.1 din Proc.Civ. sau art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, situațiile juridice reglementate de cele două texte fiind diferite.
este situația și în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere formulat de reclamant, Curtea de Apel fiind în imposibilitate de a putea examina soluția fondului privitoare la plata indemnizației de șomaj atâta vreme căt nu a fost nici măcar indicat, și cu atât mai puțin analizat, actul normativ aplicabil acestei solicitării. Numai după indicare acestui temei legal și analizare incidenței lui în cauză, tribunalul urmează a examina cererea reclamantului referitoare la plata indemnizației de șomaj și obligațiile în acest domeniu ale pârâtei.
Suplimentar față de criticile expuse anterior, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza fără un minimum necesar de elemente la dosar, bazându-se în exclusivitate pe simple afirmații ale părților. În acest sens, tribunalul a pronunțat hotărârea fără ca la dosar să exista dovada cererii nr.5693 din 08.08.2008 depusă de reclamant la pârâtă și nici titlul executoriu reprezentat de sentința nr.581/2008, invocată de reclamant, rămânând în dubiu și un alt element important al dosarului- are sau nu acces reclamantul la cartea sa de muncă.
Concluzionând, Curtea apreciază că neregulile menționate anterior fac imposibilă exercitarea controlului judiciar de către instanța de control de recurs, fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art.20 alin. 3, teza a doua din Legea nr.554/2004, impunându-se astfel casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
În rejudecare, Tribunalul Mehedinți va stabili cu precizie temeiul juridic al cererilor reclamantului, va depune diligențe pentru a exista la dosar toate înscrisurile invocate de părții și va administra toate probatoriile necesare în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, astfel încât să pronunțe o hotărâre legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN M, împotriva sentinței nr.2421 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.
05 Februarie 2010
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Alina Răescu, Costinel
