Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 216/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 216
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr.2083 din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă COMISIA MUNICIPIULUI TG. J DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimata pârâtă COMISIA MUNICIPIULUI TG. J DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod pr.civilă.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2083 din 26 octombrie 2009, Tribunalul Gorja declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul, în contradictoriu cu intimata pârâtă COMISIA MUNICIPIULUI TG. J DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, în favoarea Judecătoriei Tg.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că nu este competent material în soluționarea pricinii, dispozițiile art.1 din nr.554/2004 a contenciosului administrativ invocate de reclamant ca temei legal nefiind incidente în cauză. În acest sens, s-a apreciat că primează verificarea competenței care se realizează în conformitate cu dispozițiile art.158 al.1 și art.1 și 2 cod procedură civilă și art.159 cod procedură civilă, dispozițiile legale privind competența materială fiind de ordine publică, putându-se invoca în orice fază a procesului, chiar din oficiu.
Astfel, raportat la obiectul cererii prin care se solicită instituirea obligației în sarcina pârâtei de a înainta propunerea de validare Comisiei Județene G pentru aplicarea legilor fondului funciar în vederea eliberării titlului de proprietate pentru terenul în litigiu, s-a constatat că reclamantul a urmat procedura specială de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzută de nr.18/1991 și respectiv de Legea nr.247/2005 prin formularea cererilor de reconstituire depuse în copie la dosar, cereri ce nu au fost soluționate și pentru care este însă prevăzută procedura administrativ jurisdicțională conform legilor cadru în materie, cu referire la 18/1991 și 1/2000 așa cum au fost modificate și completate prin Legea nr.247/2005. În acest sens, potrivit legii, pârâta Comisia Locală Tg-J avea obligația ca în raport de cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată încă din anul 1993, reiterată la date ulterioare, de înscrisurile doveditoare atașate acesteia să soluționeze cererea de reconstituire și să înainteze după caz, propunerile de validare sau invalidare Comisiei Județene G care emite hotărâri de validare sau invalidare a acestor propuneri, fiind așadar reglementată întreaga procedură administrativ jurisdicțională în care subiecții de drept privat au la îndemână atât căile procedurale de recunoaștere a dreptului de proprietate dar și de apărare a acestuia, în ipoteza încălcării sau restrângerii lui.
În acest sens s-au avut în vedere atât dispozițiile art.22 din 1/2000 așa cum a fost modificat și completat de Titlul VI din nr.247/19 iulie 2005 privind reforma în domeniul proprietății potrivit căruia reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie și eliberarea titlurilor în cazul persoanelor fizice se fac de comisiile locale și comisiile județene sau de prefect în conformitate cu art.12 și art.51-59 din legea fondului funciar nr.18/1991 și 169/1997, cu prevederile Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor locale cât și art.116 al.1 și 2 din 18/1991 care statuează expres asupra competenței exclusive a acestora, norme legale care se coroborează cu art.64 al.1 și 2 din același act normativ. Aceste ultime prevederi reglementează în concret procedura de contestare în instanțele de drept comun a actelor întocmite atât de comisiile locale cât și de Comisia județeană dar și situațiile de refuz privind neîndeplinirea atribuțiilor legale.
În speță, s-a apreciat că împrejurarea că pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală de a întocmi și înainta propunerile prin soluționarea cererilor de reconstituire formulate potrivit procedurii speciale atrage în favoarea reclamantului vocația de a solicita instanțelor de drept comun obligarea acestora la executare, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii pe zi întârziere, în conformitate cu art.64 al.1 și 2 din 18/1991 modificată și completată, sub acest aspect, instanțele de fond având deci plenitudine de competență în această materie.
S-a reținut astfel că nu se poate analiza refuzul soluționării cererilor în contextul dispozițiilor nr.554/2004 atâta timp cât în materia legilor fondului funciar există o reglementare expresă și specială, legile de reglementare în materie statuând în mod expres asupra competenței după materie și teritorială a instanțelor judecătorești, inclusiv asupra refuzului de a soluționa cererile de reconstituire, de a întocmi și înainta documentația necesară eliberării titlului de proprietate, eliberării efective a titlului de proprietate sau punerii în posesie.
Respectând cadrul procesual și limitele investirii, în conformitate cu dispozițiile art.129 și art.130 cod procedură civilă instanța poate recalifica temeiul juridic. Spre deosebire de obiectul acțiunii, care nu poate fi schimbat și nici depășit, temeiul ei juridic nu leagă instanța, care este îndreptățită și chiar obligată, în exercitarea rolului activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea intereselor lor legitime, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, în speță fiind incidente prevederile legii speciale în materia proprietății care atrag în consecință dezinvestirea instanței. Normele de competență materială sunt de ordine publică și impun așadar declinarea competentei de soluționare a cererii în favoarea instanței competente material și teritorial, respectiv Judecătoria Tg-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului recurentul a arătat că tribunalul a dat o interpretare greșită prevederilor legale referitoare la competența materială în privința litigiului dedus judecății, întrucât acesta este unul de contencios administrativ, astfel cum este definit de art.2 alin.1 lit.f din Legea nr.554/2004 modificată.
Tribunalele au plenitudine de jurisdicție în litigiile de contencios administrativ conform art.2 pct.1 lit.c Cod pr.civilă, care exceptează de la competența tribunalelor doar cauzele date în competența curților de apel, care au o competență de excepție în această materie.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile art.54, 57 și 58 din Legea 18/1991, întrucât ne aflăm în prezența unui refuz rezultat din tăcerea administrativă a pârâtei, de a se efectua propuneri către comisia județeană.
Ca atare, în cauză este vorba despre un litigiu de drept administrativ pur.
În susținerea recursului recurentul a mai invocat motive legate de termenul de soluționare a cauzei, mai scurt în situația în care s-ar soluționa conform Legii nr.554/2004, precum și raționamente practice ce țin de aplicarea regulilor de drept comun în litigiile de contencios administrativ.
Totodată, prin menținerea competenței instanței de drept comun i se poate încălca dreptul de acces la o instanță lato sensu, prin pronunțarea cauzei de către o instanță care nu este instituită de lege.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legii fondului funciar Tg J să facă propuneri de validare către Comisia Județeană cu privire la terenul aflat în continuarea terenului deținut, pe același amplasament, să înainteze oferte pentru suprafața de teren solicitată, potrivit procedurii speciale prevăzute de Legea nr.18/1991 ce nu se poate reconstitui pe același amplasament, Tribunalul Gorj, în mod corect a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg
Astfel, procedura instituită de Legea nr.18/1991 republicată, la parcurgerea căreia a optat și recurentul reclamant prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1993, cuprinde întreaga activitate de emitere, modificare, înlocuire sau desființare a titlului de proprietate, respectiv toată procedura anterioară emiterii titlului de proprietate.
Principiul simetriei atrage competența materială a judecătoriei, în ceea privește dreptul de stabilire a suprafeței ce se cuvine reclamantului și dreptul de a obține titlul de proprietate.
Competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță revine Judecătoriei Tg J, ca instanță cu plenitudine de competență în materie civilă, conform art.2 alin.1 lit.b, care exceptează din competența tribunalelor cererile în materia fondului funciar.
Având în vedere că legea cadru care guvernează litigiul dedus judecății este Legea 18/1991, iar competența de soluționare este atribuită judecătoriei, în mod corect instanța de fond a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Tg J, competentă conform dispozițiilor art.51 și următoarele din Legea 18/1991.
Astfel, sub incidența dispozițiilor Legii 18/1991 privitoare la competență intră și măsurile dispuse de comisiile locale în vederea stabilirii dreptului de proprietate. În cauză este asimilat acestora și refuzul autorității administrative de a dispune astfel de măsuri.
Ca atare, prin stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei în concordanță cu normele legale aplicabile nu se aduce atingere dispozițiilor art.6 alin.1 din Convenția pentru Apărarea Dreptului Omului și Libertăților Fundamentale.
În ceea ce privește motivul de recurs privind nerespectarea termenului rezonabil de soluționare a cauzei de către judecătorii, Curtea îl găsește nefondat, având în vedere că procedura instituită de Legea 18/1991 republicată face trimitere la regulile de procedură reglementate de Codul d e procedură civilă, soluționarea tuturor cauzelor trebuind să se circumscrie noțiunii de termen rezonabil.
Față de cele arătate anterior, în temeiul art.312 Cod pr.civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr.2083 din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă COMISIA MUNICIPIULUI TG. J DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.-
MF/ 2 ex /10.03.2010
Jud.fond:
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Alina Răescu, Costinel
