Obligare emitere act administrativ. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--17.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 121
Ședința publică din 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Patru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2839/4.XII.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria Mun. A și Primarul Mun. A, având ca obiect obligație emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, pentru pârâți intimați se prezintă consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâților intimați, întâmpinare, în 2 exemplare, la exemplarul instanței fiind anexat un set de înscrisuri, un exemplar de pe întâmpinare se înmânează reclamantului recurent.
Reclamantul recurent și reprezentantul pârâților intimați arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 2839/4.XII.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins ca prematură acțiunea reclamntului formulată împotriva pârâtului Primarul Municipiului A pentru eliberarea autorizației de construire pentru efectuarea lucrărilor de consolidare, modificare, extindere și recompartimentare la imobilul situat în A,- b înscris în CF nr. 8662 A, cu despăgubiri materiale și morale.
În motivare s-a reținut că prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitata respingerea acțiunii reclamantului ca prematură arătând că acesta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile obligatorii potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a art. 109 al.2 Cod procedură civilă, iar cu privire la susținerile reclamantului a arătat că, la toate solicitările acestuia i s-a comunicat în termen răspunsurile, în sensul că, cererile sale nu pot fi rezolvate favorabil, în sensul emiterii autorizației de construcție deoarece prin HCL A nr. 184/15.04.2004, imobilul situat în A,- b se află în zona de interdicție temporară de construire până la realizarea condițiilor de expropriere, întrucât în zona respectivă a fost aprobat planul urbanistic zonal - Parcul reconcilierii Româno - - Municipiul A -, plan care cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la organizarea rețelei stradale, organizare arhitectural-urbanistică în funcție de caracteristicile structurii urbane, modul de utilizare a terenurilor, dezvoltarea infrastructurii edilitare, statutul juridic și circulația terenurilor și protejarea monumentelor istorice și servituți în zona de protecție a acestora.
Pârâtul a apreciat că respectarea prevederilor obligatorii ale documentației de urbanism rezultă din prevederile art. 2 al.2 din Legea nr. 50/- care prevăd că, autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism și aprobate potrivit legii.
Analizând excepția prematurității acțiunii, instanța de fond a pus în vedere reclamantului să depună la dosar documentația prevăzută de art. 7 din Legea nr. 50/1991, constând în certificatul de urbanism, dovada titlului asupra terenului sau construcțiilor, proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, avizele și acordurile legale necesare stabilite prin certificatul de urbanism și dovada privind achitarea taxelor legale.
Reclamantul a învederat că nu a întocmit o astfel de documentație pe care să o anexeze solicitării sale de eliberare a autorizației de construire pentru lucrările ce intenționează să le efectueze.
Potrivit art. 7 al.9 din Legea nr. 50/19914 autorizația de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de lege pentru eliberarea ei.
În lipsa documentației prevăzută de lege refuzul pârâtului de eliberare a autorizației de construire solicitată de reclamant nu apare ca un refuz nejustificat de a soluționa o cerere deoarece culpa pentru neîntocmirea documentației aparține reclamantului.
Pe de altă parte, reclamantului i s-a adus la cunoștință că imobilul în cauză se situează în zone de interdicție temporară de construire până la realizarea condițiilor de expropriere așa cum s-a hotărât de către Consiliul Local prin A nr. 184/2004 prin care s-a aprobat planul urbanistic zonal aferent zonei în care se află imobilul proprietatea reclamantului.
Față de aceste considerente, prima instanță, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 a respins ca prematură cererea reclamantului pentru obligarea pârâtului la emiterea autorizației de construire.
Fiind respins capătul principal al acțiunii, instanța de fond a respins și cererea referitoare la despăgubiri materiale și morale, deoarece reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu material sau moral ca urmare a atitudinii culpabile a pârâtului, ci neobținerea autorizației se datorează propriei culpe.
În cauză a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acțiunii.
În motivare recurentul critică prima instanță pentru judecarea acțiunii pe excepția prematurității, pentru că deși a analizat condițiile de aplicare a Legii nr. 50/1991, în mod greșit, nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei și eventual să respingă, nu pe excepție, ci ca neîntemeiată acțiunea sa.
Art. 6 și 7 din Legea nr. 50/1991 nu permit respingerea acțiunii pentru lipsa procedurilor prealabile, ci doar Legea nr. 554/2004, în raport cu care instanța de fond a greșit.
Se arată că motivația instanței de fond în ce privește starea de fapt este doar parțial corectă, întrucât recurentul a depus la dosar titlu asupra construcțiilor (extras CF), fiind evidentă vătămarea dreptului său de proprietate și existența unui prejudiciu în condițiile în care din anul 2004, până în prezent, nu poate să folosească un imobil proprietate personală ce necesită doar reparații pentru a fi locuibil.
Este absurd a se solicita efectuarea de cheltuieli pentru proiecte și avize pentru o simplă autorizație de reparații, când tot timpul pârâtul a invocat în mod nejustificat o hotărâre locală din 2004, care nu a mai fost pusă în practică în nici un fel.
Această interdicție de care se prevalează pârâtul este doar cu caracter temporar, însă prin timpul scurs, din 2004 până în prezent, ea tinde să devină permanentă, încălcând un drept recunoscut de lege, atât al său, cât și al altor proprietari din zonă.
Nu se poate vorbi de o culpă proprie pentru neîntocmirea documentației atâta timp cât orice demers făcut de-a lungul anilor pentru obținerea autorizației, s-a lovit de refuzul pârâtului, pârât care nici nu a invocat lipsa condițiilor și actelor în baza Legii construcțiilor, ci a argumentat tot timpul prin faptul că imobilul se află în zona de interdicție temporară. Însă așa cum s-a arătat acest argument este folosit abuziv, întrucât nu s-a realizat exproprierea nici până astăzi, ceea ce îl împiedică să locuiască în acest imobil, deși impozitele către stat sunt plătite la zi, conchide recurentul.
Examinând recursul, în raport de motivele expuse și cu cele din oficiu, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat, motiv pentru care se admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2839/4.XII.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, se casează sentința și se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Arad, pentru că:
Prin sentința recurată, Tribunalul Arada respins acțiunea reclamantului având ca obiect cererea de obligare a pârâtului Primarul Municipiului A la eliberarea autorizației de construcție pentru efectuarea lucrărilor de consolidare, modificare, extindere și recompartimentare la imobilul proprietatea sa personală din A, înscris în CF nr. 8662, cu daune materiale și morale, pe excepția prematurității, în temeiul art. 6 și 7 din Legea nr. 50/1991 și a art. 16 din Normele de aplicare a legii, considerând că aceasta nu este îndeplinită pentru că reclamantul nu a depus al pârât documentația prevăzută de actele normative susmenționate.
Concluzia instanței de fond este nefondată pentru că procedura prealabilă, în contenciosul administrativ este reglementată, cu caracter general, prin dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, constând în formularea unei cereri de către cel vătămat la autoritatea publică pentru recunoașterea unui drept, ori reclamantul a îndeplinit-o prin înscrisurile depuse la filele 7-8 din dosarul Tribunalului Arad.
Cum prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, modificată, nu se instituie o altă procedură prealabilă, cu caracter special, în mod legal, devin incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Documentația pretinsă de Legea nr. 50/19991 și de Normele de aplicare ale acesteia nu se constituie într-o procedură prealabilă, ci constituie o sumă de acte care trebuie să însoțească cererea pentru eliberarea autorizației pentru construcție.
Cum instanța a pronunțat o sentință cu încălcarea dispozițiilor legale citate, se impune casarea sentinței cu trimiterea spre rejudecare, conform art. 312 al.5, pentru a soluționa cauza în raport cu dispozițiile Legi nr. 554/2004, coroborat cu prevederile Legii nr.50/1991, în privința fondului cererilor reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2839/4.XII.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.II.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.//7.02.2008
Tehnored.//19.02.2008/ 2 ex
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători:,
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Patru Răzvan, Barbă Ionel
