Obligare emitere act administrativ. Decizia 1229/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA Nr. 1229

Ședința publică din data de 8 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Maria Pohoață

JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu

JUDECĂTOR 3: Valentin Niță

Grefier - - -

Pe rol fiind pronunțarea recursului declarat de reclamanta - COM SRL cu sediul în B,-, Județul B, împotriva sentinței nr. 523 din 10 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâțiiAGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI,cu sediul în B,-, Județul B; PRIMARUL MUNICIPIULUI, Județul;CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI,Județul B și intervenientul, domiciliat în B, Al. -, nr. 1,. 4,. 11, Județul

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 1 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de astăzi 8 octombrie 2009 când a dat următoarea decizie.

CURTEA

Prin cererea introdusă la Tribunalul Buzău la data de 21 noiembrie 2006 și înregistrată sub nr-,reclamanta - COM SRL, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna,anularea actului administrativ reprezentat de Adresa nr. 9770 din 18 octombrie 2006,prin care s-a dispus anularea Acordului de mediu nr.12 /2003,eliberat de pârâtă,și obligarea acesteia să emită un nou act administrativ prin care să dispună prelungirea acestui acord de mediu.

In subsidiar reclamanta a solicitat ca parata sa fie obligata sa emită un act administrativ prin care să amane suspendarea acordului de mediu,pentru o perioadă de 6 luni,începând cu data la care pârâta consideră că a intervenit anularea Acordului de mediu și până la soluționarea,printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă,a litigiilor legate de valabilitatea actelor pe care se bazează acest acord de mediu (certificat de urbanism,autorizație de construire etc.).

Prin aceeași cerere,reclamanta a precizat că înțelege să cheme în garanție,în conformitate cu dispozițiile art.60 și următoarele din Codul d e procedură civilă,PRIMARUL MUNICIPIULUI B și respectiv CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B,solicitând ca aceștia să fie obligați la plata de despăgubiri,în cuantum de 50 000 lei.

În motivarea cererii,reclamanta a arătat că,în fapt,prin actul administrativ înregistrat sub nr.9770 din 18 octombrie 2006,pârâta Agenția pentru Protecția Mediului B i-a comunicat că a fost anulat Acordul de mediu nr.12 /2003.A precizat reclamanta că masura luata este una nelegala deoarece nu are la baza o cercetare prealabilă în conformitate cu prevederile legale,așa-zisa determinare a încălcării acordului de mediu nu a fost constatată în mod legal,nu i s-a acordat dreptul să-și susțină punctul de vedere,nu s-a ținut cont de faptul că depășirea termenelor a intervenit din cauze neimputabile,care se datorează atât unei terțe persoane,dar și unor hotărâri judecătorești,precum și inactivității organelor emitente și responsabile pentru deținerea unor documente necesare în vederea prelungirii acordului de mediu.

În ceea ce privește persoanele chemate în garanție,reclamanta a arătat că acestea și-au încălcat obligațiile ce le reveneau,deoarece au refuzat eliberarea unor documente absolut necesare,cu toate că s-a adresat în termen legal în vederea obținerii lor. De aceea urmează să fie obligate la acoperirea daunelor provocate prin modul în care au procedat.

Pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Baf ormulat întâmpinare,în cuprinsul căreia a solicitat respingerea plângerii formulate de reclamantă,aratnd ca a respectat termenele si procedura de suspendare si anularea unui astfel de act administrativ înscrisa in art. 17 din OUG 195/2006.

Primarul municipiului Baf ormulat de asemenea întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta - Com SRL, solicitând anularea acesteia ca netimbrata.

Chematul in garanție arata ca avand in vedere natura acestei cererii se impune timbrarea ei in raport de valoarea obiectului dedus judecatii,cererea in speta neavând caracterul unei cererii accesorii intro cauza de contencios administrativ.

sa in judecata arata Primarului municipiului B prin este fortata cu atât mai mult cu cât este vorba de un act care provine de la o instituție cu care nu are raporturi de colaborare. Acordul de mediu a fost emis în vederea aprobării prin hotărâre de consiliu a unui certificat de urbanism ce avea la bază un plan urbanistic de detaliu () al cărui scop principal era acela de a informa autoritatea publică.Ca act de informare,certificatul de urbanism și-a produs efectele odată cu eliberarea autorizației de construire,intrând în circuitul civil

La data de 17 octombrie 2008,numitul, a formulat cerere de intervenție în interes propriu,precizând că interesul său în cauză este justificat de faptul că prin eliberarea acordului de mediu i-a fost vătămat dreptul de proprietate,întrucât acesta a fost eliberat pentru suprafața de teren din dreptul porților sale de acces,blocându-i astfel intrarea spre proprietatea sa. Pentru apărarea dreptului său a chemat în judecată reclamanta,cauza formând obiectul dosarului nr.1723/2006 al Tribunalului Buzău.

Prin Încheierea din 17 octombrie 2008,tribunalul a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de,dar a suspendat judecarea cauzei,în temeiul art.244 alin.(1) pct.1 din Codul d e procedură civilă.

La solicitarea reclamantei - Com SRL cauza a fost repusă pe rol la data de 30 ianuarie 2009.

Prin sentința nr. 523 din 10 aprilie 2004 Tribunalul Buzăua respins excepțiile netimbrării cererii de chemare în garanție și a inadmisibilității acțiunii principale pentru lipsa plângerii prealabile,invocate de intervenientul.

A respins acțiunea formulată de reclamanta - COM SRL, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, dar și cererea de chemare în garanție,formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI B și cu CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut ca cererea de chemare în garanție,formulată de reclamantă,are un caracter subsidiar acțiunii principale în contencios administrativ,si a fost timbrată corespunzător,nefiind necesară timbrarea acesteia in raport cu valoarea despagubirilor solicitate.

În ceea ce privește lipsa procedurii prealabile exceptie invocata de catre intervenient tribunalul a apreciat că aceasta nu era obligatorie,având în vedere că reclamanta a solicitat instanței obligarea Agenției pentru Protecția Mediului B să elibereze un nou acord de mediu,dar și Adresa acestei instituții,cu nr.2499 din 14 martie 2006,care făcea inutilă introducerea plângerii prealabile.

Pe fondul cauzei analizând întregul material probator administrat în cauză,în contextul dispozițiilor legale incidente,tribunalul a constatat că atât acțiunea principală,dar și cererea de chemare în garanție,formulate de reclamanta - Com SRL,sunt neîntemeiate, având în vedere că pentru edificarea unui spațiu comercial,pe o suprafață de 60. teren,situat în municipiul B, - nr.1,județul B,reclamanta - Com SRL a solicitat,în anul 2003,Primăriei municipiului B, eliberarea unei autorizații de construire. Anterior obținerii Autorizației de construire nr.37 din 25 februarie 2003,reclamanta a solicitat și a obținut de la pârâta Agenția pentru Protecția Mediului B Acordul de mediu nr.12 din 28 ianuarie 2003. Din cuprinsul acestui act tehnico-juridic rezultă că el a fost emis pentru construirea unui spațiu comercial,situat în municipiul B, - nr.1,județul B (stația de autobuz - SA),respectiv pentru executarea unei construcții cu regim de înălțime tip parter,pe o suprafață de 60. teren Prin acest act s-au stabilit condițiile de realizare a proiectului,din punctul de vedere al protecției mediului,valabilitatea lui fiind cuprinsă între data eliberării,la 28 ianuarie 2003 și până la 28 ianuarie 2004.

În urma verificării în teren a unei sesizări,Garda Națională de Mediu - Comisariatul județean Bac onstatat că reclamanta a edificat spațiul comercial pe o suprafață de 125.p, pe spațiu,și nu pe suprafața de 60. teren,așa cum era menționat expres în acordul de mediu.

. cu privire la nerespectarea prevederilor Acordului de mediu nr.12 din 28 ianuarie 2003 cu Adresa nr.282 din 14 martie 2006 Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul județean B,cu Notificarea nr.2499 din 14 martie 2006 pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Baa cordat reclamantei un termen legal de 30 de zile pentru intrarea în legalitate,respectiv pentru obținerea certificatului de urbanism,de la Primăria municipiului B,și pentru diferența de 65. teren,ocupată deja de construcție. Pentru că reclamanta nu s-a conformat solicitărilor pârâtei,cu Notificarea nr.3737 din 18 aprilie 2006 aceasta a dispus suspendarea Acordului de mediu nr.12 din 28 ianuarie 2003,pentru o perioadă de 6 luni,în temeiul art.17 alin.(3) și (4) din OUG nr.195/2005 privind protecția mediului învederându-i că neintrarea în legalitate va atrage după sine anularea acordului de mediu. La expirarea celor 6 luni de suspendare,cum reclamanta nu a înștiințat pârâta că a intrat în legalitate,aceasta din urmă a emis Dispoziția nr.9770 din 18 octombrie 2006,anulând Acordul de mediu nr.12 din 28 ianuarie 2003.

Potrivit dispozițiilor art.17 alin.(3) din OUG nr.195/2005 privind protecția mediului,acordul de mediu se suspendă de către autoritatea competentă pentru protecția mediului care a emis actul de reglementare,pentru nerespectarea prevederilor acestuia,după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 30 de zile pentru îndeplinirea obligațiilor. Suspendarea se menține până la eliminarea cauzelor,dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării,desfășurarea proiectului sau a activității este interzisă.

(4) al aceluiași articol prevede că,în cazul în care nu s-au îndeplinit condițiile stabilite prin actul de suspendare,așa cum s-a întâmplat în speță, autoritatea competentă pentru protecția mediului dispune,după expirarea termenului de suspendare,anularea acordului de mediu.

Prin urmare,retine instanta de fond,câtă vreme reclamanta a edificat spațiul comercial pe o suprafață de 125.spațiu,și nu pe suprafața de 60.așa cum era menționat expres în Acordul de mediu nr.12 din 28 ianuarie 2003,în mod corect s-au aplicat de către pârâta Agenția pentru Protecția Mediului B dispozițiile legale menționate,procedându-se mai întâi la suspendarea acordului de mediu și apoi,nefiind îndeplinite condițiile stabilite prin actul de suspendare,la anularea acestui acord de mediu.

În aceste condiții,tribunalul a apreciat că refuzul Agenției pentru Protecția Mediului B de eliberare a unui nou acord de mediu și pentru suprafața de 65.ocupată de construcția edificată de reclamantă în lipsa unui astfel de acord la data edificarii constructiei,este justificat.

Instanta de fond a respins si cererea de chemare in garanție ca nefondata, reținând ca fiind accesoriu al cererii principale,si care urmează același regim de respingere.

Cu privire la cererea de intervenție s-a reținut ca aceasta a fost soluționata implicit prin Decizia nr 770/RC /12 septembrie 2008 pronunțata de Curtea de Apel P si care a avut ca obiect cererea intervenientului de anularea autorizației de construire eliberata in favoarea reclamantei,cerere respinsa pe motivul neîndeplinirii procedurii prealabile.

Împotriva sentinței pronunțata de instanța de fond a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie solicitand in principal casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare,iar in subsidiar modificarea in tot si pe fond admiterea cererii principale asa cum a fost formulata si a celei de chemare in garanție, invocand incidenta dispozitiilor art 312 alin 5.pr.civ, art 304 pct 5,7,8,si 9 din acelasi act normativ.

Cu privire la prima varianta solicitata de recurenta,aceasta arata ca prin sentința recurata instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, încalcând principiul disponibilității,dar si al unui proces echitabil conform art 6 din CEDO.

Mai susține recurenta ca sentința instanței de fond este nemotivata,ca judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra tuturor excepțiilor invocate si apararilor formulate in cauza si ca nu a observat puterea de lucru judecat care a intervenit in cauza.

In ceea ce privește fondul cauzei,susține recurenta,ca trebuia admisa excepția privind prescripția dreptului de a aplica o sancțiune administrativa unui act care produsese deja,si care la data anularii nu mai era in vigoare.

Anularea acordului de mediu după expirarea duratei de valabilitate si dupa ce o instanța verificase valabilitatea certificatului de urbanism si autorizația de construire s- făcut,arata recurenta cu aplicarea greșita a legii.

Mai invoca recurenta si necompetenta instanței de contencios administrativ in ceea ce privește soluționarea cauzei având in vedere ca acordul de mediu "ar fi" un act prealabil,anularea lui fiind de competenta Judecătoriei ca prima instanța.

Curtea, analizând sentința instanței de fond prin prisma criticilor formulate de recurenta având in vedere actele dosarului si dispozițiile legale in materie constata ca recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Prima critica invocata de recurenta cu privire la care solicita casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare este nefondata.

Recurenta invoca încălcarea de către instanța de fond a principiului disponibilității in sensul ca instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capete de cerere si a excepțiilor invocate cu referire la autoritatea de lucru judecat si a dispozițiilor art 6 din O,referitoare la beneficiul unui proces echitabil.

Dar, criticile generale ale recurentei nu pot fi avute in vedere atâta timp cat nu se arata concret greșelile instanței de fond,cu privire la cererile si excepțiile asupra cărora nu s-a pronunțat si la modalitatea concreta a încălcării dispozițiilor art. 6 din O.

Cu privire la excepția autoritatii de lucru judecat si aceasta critica este nefondata deoarece din verificarea dosarului de fond nu rezulta ca a fost invocata iar instanța nu s-a pronunțat asupra ei.

Dealtfel nici prin motivele de recurs,reclamanta nu o susține concret si nu depune acte in sprijinul dovedirii acesteia, ci numai o invoca.

In cauza se retine ca reclamantei i s-a permis sa isi formuleze toate cererile si sa isi facă toate apărerile care se impuneau respectându-se in felul acesta dispozițiile art 6 din CEDO, respectiv dreptul la un proces echitabil.

Ca atare in cauza din verificarea sentinței recurate si lucrările dosarului de fond nu s-au evidențiat motive care sa la casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare.

Nici criticile pe care recurentul le invoca ca fiind asupra fondului cauzei,sunt neîntemeiate,chiar daca face referire la excepția de necompetenta a instanței de fond si a prescripției dreptului la aplicarea unei sancțiune administrative asupra actului supus analizei,

Cu privire la excepția necompetentei instanței de contencios administrativ in ceea ce privește soluționarea cauzei,motivul invocat este nefondat,având in vedere ca obiectul cauzei dedus judecații il reprezintă analiza unui act administrativ,respectiv adresa nr - emisa de Agenția pentru protecția mediului B, a cărei anulare reclamanta o solicita,si care in accepțiunea art 2 lit c din legea 554/2004 constituie un act administrativ,verificarea lui de legalitate fiind de competenta instanței de contencios administrativ unde de altfel s-a si adresat reclamanta recurenta.

Avizul de mediu emis de către parata putea fi revizuit,suspendat si anulat in condițiile art. 17 din OUG 195/2006 in situația in care apar elemente noi cu impact asupra mediului sau atunci când beneficiarul acestuia nu respecta condițiile impuse prin actul emis.

Astfel art 17 din OUG 195/2006 arata in concret ca:

" (1) Avizul de mediu pentru stabilirea obligațiilor de mediu, acordul de mediu și

autorizația de mediu se revizuiesc dacă apar elemente noi cu impact asupra

mediului, necunoscute la data emiterii. în acest caz se poate cere și refacerea

evaluării impactului asupra mediului și/sau a bilanțului de mediu.

(2)Autorizația integrată de mediu se revizuiește în condițiile prevăzute de legislația specifică privind prevenirea și controlul integrat al poluării.

(3)Acordul de mediu și autorizația/autorizația integrată de mediu se suspendă de

către autoritatea competentă pentru protecția mediului care a emis actul de reglementare, pentru nerespectarea prevederilor acestora sau ale programelor pentru conformare/planurilor de acțiuni, după o notificare prealabilă prin care se

poate acorda un termen de cel mult 30 de zile pentru îndeplinirea obligațiilor.

Suspendarea se menține până la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni.

Pe perioada suspendării, desfășurarea proiectului sau activității este interzisă.

(4)În cazul în care nu s-au îndeplinit condițiile stabilite prin actul de suspendare, autoritatea competentă pentru protecția mediului dispune, după expirarea

termenului de suspendare, anularea acordului de mediu sau autorizației/autorizației

integrate de mediu, după caz.

(5)Dispozițiile de suspendare și, implicit, de încetare a desfășurării proiectului sau activității sunt executorii de drept.)"

In speță atâta timp când in urma verificărilor de către parata emitenta a actului administrativ s-a constat ca reclamanta,beneficiara avizului de mediu nu a respectat dispozițiile înscrise in act,in sensul ca deși s-a emis pentru o construcție in suprafața de 60 mp, s-a construit 125 mp pe spațiul, suspendarea avizului si ulterior anularea lui,este o măsura legala, de aceea instanța de fond in mod corect a respins acțiunea reclamantei.

Ca atare,in cauza nu se regăsesc motivele invocate de recurenta care sa la casarea sau modificare sentinței instanței de fond,de aceea Curtea in raport cu dispozițiile art 312 alin 1.pr.civ va respinge recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta- COM SRLcu sediul în B,-, Județul B, împotriva sentinței nr. 523 din 10 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI,cu sediul în B,-, Județul B; PRIMARUL MUNICIPIULUI, Județul;CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI,Județul B și intervenientul, domiciliat în B, Al. -, nr. 1,. 4,. 11, Județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 8 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red.

Dact. / 7 e/20.10.2009

Dosar fond - al Tribunalului Buzău

Jud fond

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Președinte:Maria Pohoață
Judecători:Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligare emitere act administrativ. Decizia 1229/2009. Curtea de Apel Ploiesti