Obligare emitere act administrativ. Sentința 441/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 441/2009
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ formulată de reclamnații, în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ titlu de despăgubire Legea nr. 247/2005.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamanți avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a prezentat referatul cauzei constatându-se că s-a înregistrat al dosar întâmpinare din partea pârâtei prin care se invocă excepția prematurității cererii.
Reprezentantul reclamanților depune la dosar adresa ce emană de la Instituția prefectului județului C unde la poziția 62 figurează dispoziția emisă de Primar nr.6488/28.06.2007 persoanelor îndreptățite, reclamanți în dosar și solicită respingerea excepției. Nu are de formulat alte cereri.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii în fond.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea acțiuni, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de despăgubire pentru apartamentele 2-8 și 10-15 și terenul aferent acestora situate în C N,- și obligarea pârâtei la despăgubiri în temei art 18 alin. 2, rectificând astfel, formularea petitului din acțiunea introductivă prin care a solicitat penalități. Solicită și plata cheltuielilor de judecată. Reiterează oral motivele din cuprinsul cererii introductive, iar cu privire la prematuritatea cererii invocată de pârâtă, arată că soluționarea cererii trebuie să fie făcută în termen rezonabil. Așa cum reiese din notificarea făcută, aceasta datează din anul 2001, iar un termen de 9 ani, nu întrunește exigențele articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
CURTEA;
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR s-a solicitat: obligarea celor din urmă la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin 7 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv- Titlul VII din Legea nr. 247/2005, urmare a evaluării efectuate în condițiile art. 16 alin 5 și 6 ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul situat în C-N- înscris inițial în CF - C-N nr top 9020/I/II-9020/I/VIII și 9020/I/XV, dosarul fiind aflat în evidențele pârâtei, obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 RON cu titlu de penalități pe zi de întârziere a executării sentinței de la data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă a sentinței în sensul emiterii deciziei pentru terenul situat în C-N- înscris inițial în CF - C-N, nr top 9020/1/II-9020/1/VIII și 9020/1/X-9020/1/XV, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.
În motivarea acțiunii, reclamanții învederează instanței că imobilul în cauză situat în C-N- înscris în CF - C-N nr.top 9020/1/II-9020/1/VIII și 9020/1/X-9020/1/XV a trecut în proprietatea Statului Român în baza decretului de expropriere nr. 92/1950 de la antecesoarea reclamanților, în acest imobil regăsindu-se apartamentele nr. 2-8 și 10-15.
Deoarece acest imobil a fost preluat de către Statul Român în mod abuziv, reclamantele în calitate de persoane îndreptățite la restituire au formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 o notificare prin care au solicitat restituirea în echivalent a terenului în litigiu.
Cum legea specială instituie o procedură administrativă obligatorie, aceasta a fost urmată motiv pentru care prin dispoziția nr. 6488 din28 iunie 2007 Primarului municipiului C-N s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru apartamentele 2-8 și 10-15 cu nr top 9020/1/II-9020/1/VIII și 9020/1/V-9020/1/XV înscris în CF colectivă - C-N și în CF individuale nr. -, dosarul fiind înaintat Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
Deoarece soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen, nu se poate reține soluționarea dosarelor ca fiind condiționată de elementul aleatoriu introdus de autorități ca justificare pertinentă față de neemiterea într-un termen rezonabil a deciziei de despăgubire.
Acestea au fost motivele pentru care reclamantele s-au adresat instanței de contencios administrativ datorită nerezolvării în termenul prevăzut de art. 2 lit h din Legea nr. 554/2004 a cererii de emitere a unor dispoziții de acordare a unor măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele evidențiate mai sus apreciind că au fost vătămate într-un drept legitim prin nesoluționarea în termen a unei cereri și astfel le-a fost încălcat reclamantelor un interes legitim privat.
Pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta arată că în speță nu poate fi reținut refuzul nejustificat de soluționare a cererii într-un termen rezonabil deoarece nu au fost parcurse toate etapele premergătoare emiterii deciziei așa încât nici obligarea acestora la plata despăgubirilor nu este întemeiată.
Examinând acțiunea formulată prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, instanța constată următoarele:
Reclamanta a formulat în temeiul prevederilor art. 3 alin (1) lit a coroborat cu art. 4 alin (2) din Legea nr. 10/2001, în calitate de persoane îndreptățite, notificarea nr. 290 din 9 iulie 2001 prin care au solicitat restituirea în echivalent a terenului proprietatea antecesoarei acestora, imobil situat în C-N- înscris în CF - C-N nr.top 9020/1/II-9020/1/VIII și 9020/1/X-9020/1/XV, respectiv apartamentele 2-8 și 10-15, imobil ce a trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de donație asupra căreia s-a constatat ulterior nulitatea absolută parțială.
Legea nr. 10/2001 republicată instituie o procedură administrativă obligatorie în cadrul căreia, în cauză, Primarul mun. C-N, are în temeiul dispozițiilor art. 25 din Legea sus menționată obligația de a soluționa pe fond notificarea sub toate aspectele.
În considerarea celor arătate, prin Dispoziția nr. 6488 din 28 iunie 2007 ale Primarului mun C-N,s-a propus acordarea în favoarea reclamantei a despăgubirilor în baza Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul fiind înaintat COMISIEI CENTRALE pentru stabilirea despăgubirilor.
Prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de către Statul Român.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit dispozițiilor legale sus arătate, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru, o autoritate administrativă distinctă cu denumirea COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR care în virtutea prevederilor art. 13 alin (1) lit a și b are două atribuții principale: emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire și luarea măsurilor legale necesare aplicării legii.
În ceea ce privește pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, în cuprinsul cap.V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 sunt reglementate pe larg procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor. Dealtfel, pe aceste prevederi legale se axează întreaga apărare formulată de pârâtă în nesoluționarea cererii într-un termen rezonabil.
Este adevărat că potrivit normelor metodologice corespunzătoare art. 17 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 aprobate prin HG nr. 1095/2005, COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a fost autorizată să stabilească prin decizie ordinea în care vor fi soluționate dosarele. În acest sens, Comisia a stabilit prin decizia nr. 2/28 februarie 2006, act administrativ cu caracter normativ, că ordinea dosarelor se face aleatoriu, aceasta fiind și justificarea nesoluționării cererii formulate de reclamante.
Curtea reține însă că, criteriul aleatoriu stabilit de autorități în funcție de care se vor soluționa dosarele nu prezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau a altuia din dosarele care-i sunt transmise comisiei. Cu alte cuvinte, particularului nu-i sunt oferite și alte criterii obiective pentru ca acesta să poată întrevedea și apoi controla modul în care autoritatea investită de lege își exercită atribuțiile și apoi să poată evalua în ce măsură drepturile sale îi sunt lezate prin conduita adoptată de autoritate.
Într-un final, soluționarea cererilor de acordarea despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen iar modalitatea reținută de autoritate în sensul de a condiționa soluționarea dosarelor de elementul aleatoriu nu constituie o justificare pertinentă care să conducă la neemiterea într-un termen rezonabil a deciziei de despăgubire.
Este bine cunoscut faptul că prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului reglementează dreptul oricărei persoane la soluționarea unei cereri în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și impartială instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Totodată, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Cu privire la drepturile de creanță Curtea a decis, cu valoare de principiu că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție.
În cauză, dreptul de creanță născut în favoarea reclamantelor prin emiterea dispozițiilor de restituirea prin echivalent, reprezintă o valoare patrimonială și are caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privind titlul de despăgubire autoritatea administrativă în cauză- COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR- încalcă reclamantelor dreptul la respectarea bunurilor acestora iar în considerarea art. 6 din CEDO precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, autoritatea administrativă are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
În sensul celor arătate, justificarea autorității prin invocarea caracterului aleatoriu al soluționării dosarelor nu este întemeiată, necesară, legală și proporțională cu scopul urmărit. Deși decizia autorității administrative de opțiune pentru caracterul aleatoriu al selectării dosarelor în vederea soluționării acestora ar putea fi justificată de un scop legitim, metodele și mijloacele de soluționare prin introducerea doar a acestui element aleatoriu nu sunt adecvate și necesare. Odată ce titularul notificării a fost înștiințat cu privire la transmiterea dosarului entității prevăzute de lege în vederea demarării procedurilor administrative de stabilirea despăgubirilor, i se crează acestuia convingerea și legitimă că cererea sa va fi soluționată într-un termen rezonabil și previzibil.
A condiționa soluționarea dosarelor exclusiv de elementul aleatoriu introdus de COMISIE, care implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu constituie o justificare pertinentă ce poate fi opusă astfel cu succes reclamantelor ca temei pentru nesoluționarea cererii având ca obiect stabilirea și concretizarea în final a dreptului la despăgubire la care acestea sunt îndreptățite potrivit legii.
În concluzie, datorită nerezolvării în termenul prevăzut de art. 2 lit h din Legea nr. 554/2004 a cererii reclamantelor de emitere a unor dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, acestea au sesizat în condițiile art. 8 alin (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ care a apreciat că acestea au fost vătămate într-un drept legitim, prin nesoluționarea în termen a unei cereri fiindu-le astfel încălcat interesul legitim privat respectiv posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv, viitor și previzibil prefigurat așa cum este el definit de art. 2 lit p din Legea nr. 554/2004.
Pentru cele mai sus arătate, Curtea apreciază că în speță acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată așa încât în temeiul dispozițiilor legale sus amintite, urmează aoa dmite.
Deoarece prin refuzul soluționării în termen rezonabil a cererii, reclamantei i-au fost cauzate prejudicii materiale, în temeiul dispozițiilor art. 18 alin 3 din Legea nr. 554/2004, pârâta va fi obligată și la plata cu titlu de despăgubiri a sumei de 1000 lei pe fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la executarea efectivă.
Pârâta aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată să plătească reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 2000 lei reprezentând onorar avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanții și domiciliați în C-N-.
Obligă pârâta COMISIA CENTRALĂ pentru STABILIREA DESPĂGUBIRLOR cu sediul în B Calea nr. 202 sector 1 B la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire în conformitate cu disp. art. 16 alin.7 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv urmare a evaluării efectuate în condițiile art 16 alin 5 și 6 din Titlul VII al Legii 247/2005 pentru apartamentele nr. 2-8 și 10-15 și terenul aferent acestora, situate în C N,-, nr. top9020/1/II-9020/1/VIII și 9020/1/X-9020/1/XV înscrise în CF colectivă nr. - C N și CF individuală nr. -C
Obligă pârâta la plata cu titlu de despăgubiri a sumei de 1000 lei pe zi de întârziere calculate de la data rămânerii irevocabile și până la executarea efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 2000 lei reprezentând onorar avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
5 ex./15.10.2009
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu
